6,112 matches
-
mai adecvat scrieri românești și străine (ale lui Marcel Proust, ale Virginiei Woolf) spre a le detecta laturi definitorii. În Giordano Bruno. Viața și opera (1947) obiectul se lărgește spre cuprinderea monografică a unei personalități, iar bibliografia, pertinent comentată, fixează originalitatea primului filosof modern care și-a îmbrăcat ideile în forme artistice. Nu o dată P. se oprește, în dezacord cu alți specialiști, asupra destinului unui gen, ca în Evoluția și formele genului liric (1968). Expunerea teoretică, susținută cu fragmente poetice, parcurge
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
altfel, literatura universală și fundalul culturii slujesc de multe ori ca planuri de referință pentru interpretarea creației autohtone. Din luminile veacului proiectează comparatist scriitori români: Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Tudor Arghezi ș.a., invocând alte universuri naționale, ceea ce le întărește contururile originalității și îi plasează pe o scară valorică mai largă. Iar în Poezia lui Eminescu (1971), excursul analitic, concentrat asupra „elementelor structurale”, asupra dimensiunilor liricii eminesciene și a legăturilor dintre ele, afirmă datele universalității poetului național și căile prin care aceasta
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă și de necontestat este originalitatea pronunțată - la noi, deoarece cartea a fost diagnosticată, judicios, ca „înscriindu-se, atât din punct de vedere stilistic, cât și tematic, în grilele de receptare și problematizare ale literaturii occidentale contemporane” (Ovidiu Mircean) - a acestui roman descris ca fiind „intim
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
literatura română, o fondatoare strălucită și neîntrecută a prozei analitice introspective, care pătrunde în psihologiile obscure prin intermediul observațiilor și sugestiilor fiziologiste. Asocierea dintre operația sondajului interior și bogăția de notații comportamentiste la nivelul reactivității fizice spontane conferă analizelor o admirabilă originalitate de formulă literară. Puterea de construcție organică, de întrupare a unei întregi umanități, pe spațiul mai multor mii de pagini, alimentează de asemeni inventivitatea analizei cu resursele unei imaginații narative inepuizabule, ieșită poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
reia întreaga problematică psihologică din Ape adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzei, Balaurul, Romanță provincială și Desenuri tragice, își proiectează materia epică în limitele unei structuri romanești, riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne placa turnantă a creației Hortensiei, dar materialul furnizat de aceasta este prelucrat în ciclul Hallipa într-un complex epic cu o textură care depășește modalitatea eseistică din cărțile precedente pentru a se constitui
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de factură ideologică, P. cercetează sursele autohtone și străine care au fertilizat gândirea eminesciană. Aceeași metodă este utilizată și în Eminescu. Metamorfozele creației (1985), unde interpretul intenționează să descifreze devenirea creației eminesciene, să releve osmoza acesteia cu biografia, precum și locul, originalitatea poetului în mișcarea romantică de pretutindeni. În cea din urmă componentă a acestui triptic, Eminescu. Limbajul simbolic (1989), se analizează oniricul romantic și limbajul simbolic al nocturnului prin metoda criticii arhetipale a lui Carl Gustav Jung și a ideilor lui
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
egală (indiferentă) dreptate în spațiul culturii se transformă în solul ferm al adevărului unic, pe care P., ca gestionar privilegiat al său, se simte chemat să îl „restabilească”. Uneori acțiunea sa e salutară, de multe ori - doar umorală. Una dintre originalități e aceea de a fi inventat sintagma de „necitire avizată” și de a-i fi speculat efectele, în recenzii la cărți pe care declară din capul locului a nu le fi citit: rezultă de aici o delectabilă literatură comică, compusă
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu și Anton Holban. Aparent limitată la un obiectiv strict precizat, cercetarea se vădește a fi complementară perspectivei consacrate din exegeza anterioară și, simultan, înnoitoare până la a fi polemică, prin modalitatea de abordare, rigoarea argumentației și originalitatea interpretării. Seria de analize, pătrunzătoare, minuțioase și pertinente, remarcabile prin acuratețea și intensitatea ideilor, prin numeroasele observații noi, edifică o demonstrație perfect articulată. Precizările finale sintetizează punctul de vedere, perspectiva critică, indicând una dintre direcțiile de acțiune și orizontul în
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
asocierilor, prin coerența generală. Încheind tripticul inițial, Scriitori români și străini exprimă, în principal, angajarea în actualitate. În prima dintre cele „trei secțiuni generale” ale lucrării, P. își expune reflecțiile în legătură cu anumite probleme teoretice și noțiuni uzuale ale criticii (invenție, originalitate, creația în critică, diferența între eseu și studiu, cele două euri ale creatorului ș.a.), mult discutate și disputate în anii ’70. Câteva profiluri elocvente pentru opțiunile sale (Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Valeriu Cristea, Nicolae Manolescu, Ion Pop ș.a.) completează schița
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
sinergia expresivă - absentă. Se rețin, totuși, câteva izbutite crochiuri dinamice ale unor trăiri emoționale în peisaj câmpenesc sau silvestru și câteva accente valide poeticește. Producția ulterioară se menține pe coordonatele unui anumit manierism modernist cu ținută decentă, dar lipsit de originalitate. SCRIERI: Liniști și comori, București, 1929; Relief, București, 1932; Zogar, București, 1936; Lavine, București, [1943]; Crizantemele lumii, pref. Ion Biberi, București, 1969. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, I, 199, II, 98, 100-102, 326-329; Pompiliu Constantinescu, „Zogar”, VRA, 1936, 428; Perpessicius, Opere
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
tinerilor și mizează pe o morală care face apel la proverbe. Interesul cărții de interviuri Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitori olteni (1980), unde se urmărește cum se reflectă în opera interlocutorilor atitudinea față de ținutul natal, stă mai cu seamă în originalitatea unor răspunsuri care pun sub semnul îndoielii „tema” convorbirilor. Contrariantă este, de pildă, replica lui I. D. Sârbu: „Determinările regionale le consider bune în anecdote și în folclor.” De altfel, cele cincizeci și cinci de dialoguri sunt inegale ca importanță, fie
POP-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288891_a_290220]
-
imaginile de tot atâtea ori artificioase”. Evoluția liricii lui O. a tins către o domolire a accentelor de dinamism, către întunecarea vitalismului inițial. Se regăsesc filoane, formule și modalități comune poeziei românești din epocă, ecouri din Bacovia, Blaga, Barbu. Nu originalitatea e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
își plasează acțiunea în Țara Românească, între 1800 și 1850, iar altele în Grecia. Personajele cunosc o viață aventuroasă, cu ridicări și căderi neprevăzute. Din apele tulburi ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară. Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
la cauze. Ea încearcă să stabilească relații exterioare. De exemplu, și în psihologie intervine explicația atunci când sunt analizate mecanismele nonconștiente sau extraconștiente. Înțelegerea are însă capacitatea de a sesiza relațiile interne și profunde, prin penetrarea în intimitatea fenomenelor, respectând totodată originalitatea și indivizibilitatea lor. Omul are capacitatea de a pătrunde sensul „totalității trăite” prin empatie sau, după cum se mai exprimă Jaspers, prin „plonjare în psihic”. Rezultatele acestei metode, calitativ infinit mai fine decât cele ale explicației, nu pot fi însă direct
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizează, împreună cu terapeutul, autoportretul său și îl compară cu cel stabilit de persoanele apropiate. Apare în mod clar că ea și-a identificat puține calități și multe defecte fizice. In schimb, cei apropiați i-au găsit multe calități morale (serviabilitate, originalitate, amabilitate, curaj...) și fizice (ochi mari, păr mătăsos, machiaj elegant, îmbrăcăminte originală...). Gwen este de acord că întâmpină greutăți în a-și recunoaște unele merite. Terapeutul o invită să-și asume calitățile pe care ceilalți i le recunosc și să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la Jilava, eliberarea survenind în 1964. I se dă funcția de redactor la „Luceafărul” (1965-1967), apoi la „Viața românească” (1968- 1971). Mai bine de un deceniu este extrem de activ în critica literară, scoțând mai multe volume care îi consolidează atât originalitatea, cât și autoritatea. Își șochează contemporanii în primul rând cu studiul Poezia lui Eminescu (1968), în care răstoarnă raportul valoric dintre antume și postume, privilegiindu-le pe cele din urmă, ca fiind mai apropiate, prin profunzime, de marele romantism european
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală a limbajului, prin imprevizibilitatea jubilantă a asociațiilor și comparațiilor ori printr-o anumită tehnică a citatului. Cu toate acestea, originalitatea sa rămâne frapantă, pe unele paliere chiar ostentativă. Cărțile tipărite până la plecarea din țară sunt în majoritate culegeri de studii și articole: Scriitori moderni (1966), Însemnări critice (1970), Engrame (1975), Analize și sinteze (1976), Alte însemnări critice (1980). Simptomatic rămâne
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
revelatoare a producțiilor literare de mai târziu. Drumețul incendiar (1936), placheta de debut, se situează sub semnul nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
opri asupra lucrurilor cu adevărat importante. Cuvintele care descriu experiența ultimă sunt cele ale misticilor din toate timpurile - „Totul este viață și înviere!” - și dovedesc că, atunci când gândirea ajunge la ultimele sale consecințe, limbajul se eliberează de orice idiosincrazie și originalitate în favoarea simplității și a universalității. SCRIERI: Amintiri în uniformă, Valle Hermoso (Argentina), 1952; Povestea vorbelor, Paris, 1959; Carte de vise, Roma, 1968; Așa a fost să fie, München, 1975; Petreceri, Londra, 1977; Toană de har, Londra, 1978; Înăuntru, Londra, 1979
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
există în măsură suficientă, cercetătorul trebuie să meargă să le găsească. Știința nu se face petrecând ore lungi ascultând prelegeri (nici chiar pe ale mele) sau citind în bibliotecă. Știința implică colectarea și utilizarea de informație, folosind o combinație de originalitate și rigoare. Aceasta cere o atitudine sceptică față de evidențe, dar și spirit de aventură. Știința insistă ca cercetarea să fie făcută cu meticulozitate respectând regulile de colectare și de interpretare a datelor. Regulile după care se ghidează cercetătorul autentic sunt
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
coborât din Bosch sau (invocatul) Hyeronymus von Aachen și capriciul goyesc sau coșmarul expresionist, recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
nici sarcinile adresate sociologiei nu sunt aceleași, căci, până la urmă, cunoașterea socială trebuie să servească, În tranziție, acțiunea politică de remodelare a societății. Drept care Cătălin Zamfir face nu mai puțin decât să formuleze o strategie a cunoașterii În tranziția românească. Originalitatea și importanța propunerii sale nu provin doar din modul În care descrie un cadru epistemologic nou pentru sociologia românească posibilă, ci și din faptul că privește atât sociologia, cât și Întreaga cunoaștere socială pe care o poate produce tranziția ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]