3,686 matches
-
trebuie să corecteze moravurile. "Le-am propus spectatorilor mei un model de imitat, scrie el în cea de-a doua parte a Memoriilor. Cu condiția să inspiri probitate, nu este mai preferabil să câștigi inimile prin calitățile virtuții, decât prin oroarea viciului? Când vorbesc de virtute, nu înțeleg această virtute eroică, impresionantă prin dezastrele sale și lacrimogenă prin dicția sa. Aceste lucrări cărora în Franța li se dă denumirea de drame, își au cu siguranță meritul, este un gen de reprezentare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională a lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial, dezvăluirea ororilor provocate de fascism, critica totalitarismului sovietic în L'Homme révolté, 1951, de Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale fiind dizarmonia, extravaganța, exagerarea, anormalitatea, unirea comicului cu terifiantul"178. O definiție ca aceasta, propusă de Philip Thomson, captează pe lângă notele caracteristice ale grotescului și raporturile acestuia cu formele estetice din care derivă și/sau cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea lui. Ca atare, va circumscrie cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria Română" sau 1 Aprilie (monolog). Ca și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-un capitol separat, dat fiind
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau se "învârtesc" în politică. Astfel, precizarea "Ismail nu umblă niciodată singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vinovată, iar dările de seamă sunt indescifrabile în mod direct, fantastice, deoarece comunitățile în cauză nu înțeleg ce li se petrece, spre deosebire de autorii biblici, care realizează nevinovăția victimei; dacă miturile "inversează sistematic adevărul", Biblia prezintă cu exactitate violența colectivă, în oroarea sa pur umană, fără a o oculta ori diviniza, precum miturile.208 Marele istoric Jean-Pierre Vernant afirmă și el că nu există o singură gândire mitică, ci forme diverse ale ei, pe niveluri multiple, cu moduri de organizare echivalente unor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
granițele instinctului fricii și al neputinței care încearcă cu disperare să o depășească prin mângâierea speranței care i se oferă prin mit." 155 Ibidem, p. 13. 156 Ibid., p. 263. 157 Ibid, p. 262. Epoca noastră, spune Gusdorf, a cunoscut oroarea dezlănțuirii miturilor puterii și rasei, poate tocmai datorită unui raționalism prea îngust care își făcea o profesiune de credință din a disprețui miturile care, rămase fără control, au "devenit nebune". 158 Ibid., p. 11. Este interesant de reținut opinia lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
are nicio legătură cu personalitatea istorică, este un exemplu perfect de ficțiune mai puternică decât realitatea, afirmă Boia. Legenda lui Dracula și mitul lui Vlad Țepeș alimentat și de către Eminescu sunt opuse, dar pornesc din aceleași surse, justificând în intenție ororile prin cele două principii capitale, al independenței pe plan extern și al ordinii pe plan intern. Idem, Istorie și mit în conștiința românească, p. 239. Matei Cazacu demontează cu răbdare și acribie absurda teză a vampirismului lui Vlad Țepeș, însă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
erau în stare să urce piatra sacrificiilor, căci totul se obținea prin durere, prin suferință. Și numai moartea putea ține dreaptă balanța vieții și a lumii. Problema sacrificiilor e, într-adevăr, mai complicată decât au văzut-o spaniolii, cutremurîndu-se de oroare și incendiind în clipa următoare templele aztece. Teribila obligație de a ajuta soarele în misiunea lui izvora din credința că nu numai oamenii depind de zei, ci și zeii depind de oameni, și întregul univers. Obsedați de ordinea stelelor, aztecii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
iar noi, care n-am incendiat Tenochtitlanul, avem și mai multe motive să ne îngrozim. Poate totul trebuie privit așa cum Mexicul își privește vulcanii. Știind că sub coroana de zăpadă arde un foc primejdios. Artistul din vechiul Mexic a căutat oroarea, rânjetul crud, gura care devoră. Dar a făcut-o, poate, din credința că toate au un revers. Dacă viața este o floare, brațul care o rupe se termină în mod normal cu o gheară. Nicăieri florile, păsările, vântul n-au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din ce în ce mai mulți, să umble preocupați în susul și-n josul holului, murmurîndu-și tot timpul câte ceva. Stăteam pe closet, în mijlocul lor, neajutorat, acoperit de rușine, neștiind ce să fac, cum sătnă ascund. Unii se opreau chiar lângă mine și mă priveau cu oroare sau pufneau în râs. Curând, spațiul acela nesfârșit gemea de lume, iar eu, roșu la față și gemând, stăteam mai departe dezgolit, venindu-le cu creștetul până la piept, acoperindu-mi cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de parcă ar fi mușcat din buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și-nmiresmata vale de flori, descriau pentru mine geografia sumbră a adolescenței. Și nu mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale subpământene leagă cei doi poli ai unei aceleiași Căderi într-o rețea împăienjenită de 53 oroare. în visul meu senzual mă prăbușeam din ce în ce mai adânc, cu ură și dragoste și deznădejde, în jegul extatic al cărnii. Am descoperit paradisul când, foarte devreme, am plecat într-o excursie în împrejurimi. Diminețile erau reci, așa că toți purtam pulovere, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea să fie batjocorit, înțepat, supt, sodomizat, torturat, supus altor grozăvii pentru care oroarea nu are cuvinte, și asta etern, fără milă, fără speranță, fără sfârșit. Acolo, ochi în ochi cu călăul său, în noaptea bestială, colcăitoare. Și deodată, fără tranziție, cutremurat încă de vis, incapabil să-mi dau seama dacă m-am trezit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o iei, și tu, deși bestializat de frică, urmând acele semne pentru că altele nu există, fără să știi unde trebuie să ajungi, fără să poți înțelege că, de vreme ce Lulu e călăuza, în centru nu te poate aștepta nici Beatitudinea, nici Oroarea, ci amândouă deodată, amândouă deodată, amândouă deodată... Curând, Lulu s-a pierdut printre ceilalți mascați, care au format iarăși masa aceea compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în propriul meu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rând pe care-l scriu mai desfoliez un strat din ușa ce se face tot mai subțire. Nu mai disting frica de bucurie. 163 Merg mai departe fără pauze de meditație, până la capăt, oricare ar fi el, orice ar aduce, oroare sau beatitudine. Dar să fie, în sfârșit, adevărul... Ne-au sculat a doua zi foarte devreme și ne-au gonit la înviorare. Alergam prin dimineața veselă și înghețată, încă amețiți, dar recunoscători pentru soarele ușor, orbitor, care țâșnea prin frunziș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am citit mult în ultimele luni despre pictura religioasă ortodoxă, despre frescă, am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de suferința patologică a lipsei de vigoare sexuală în apropierea momentului multașteptat, când femeia visurilor sale a consimțit să i se dăruie, de unde, Doamne Dumnezeule, mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am răsfoit. Paginile erau acoperite cu un scris ordonat, care descria în amănunt profanări de morminte. Cimitirele, locurile de veci și datele erau trecute pe coloane separate. Când am dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lopeți pline de iepuri striviți și având căruciorul cu rotile lângă el pe stradă. Cei doi băieți zâmbeau din pozele de la școală. Insch era În costum complet de pantomimă. Deasupra grupului, titlul era scris cu litere de-o șchioapă: „CASA ORORILOR: O FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine. „CASA ORORILOR: POLIȚIȘTII CURAJOȘI ÎN CĂUTAREA DOVEZILOR!“ — Lasă-mă să ghicesc, oftă Logan, Colin Miller din nou? Trebuie că s-a mișcat repede. Gary Își lovi nasul Într-o parte cu un deget. — Ați nimerit din prima, domnule Erou Local al Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din spate a capului se afundă când se izbește jos. Întinse radiografiile la picioarele sale, pe podea. Martorii continuară să privească În tăcere timp de un minut Întreg, Înainte ca Insch să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]