3,831 matches
-
28 februarie 1945 la Brașov - pe care A.I. Vâșinski avea să-l catalogheze drept „cel mai nerușinat și grav din punct de vedere al urmărilor sale” - unde a fost aruncat în aer sediul comandamentului sovietic, cinci (în altă sursă șapte) ostași ai Armatei Roșii fiind uciși, alți nouă militari și „colaboratori” fiind răniți. Un grup de legionari parașutați de germani pentru acțiuni în spatele frontului sovietic fusese descoperit în aceeași perioadă în județul Brașov. Mașina comandamentului sovietic fusese atacată cu focuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
august 1944. Comanda o companie detașată la lucrări industriale, care în septembrie același an s-a pus în mișcare spre front. Fostul locotenent rememora frământările din rândul soldaților: „Starea de spirit a oamenilor se putea caracteriza prin îngrijorare și demoralizare. Ostașii erau îngrijorați de ce se întâmpla pe la casele lor după pătrunderea rușilor comuniști în țară [s.n.]. Ce se întâmpla cu pământul, cu casele, cu femeile? Au dispărut, mai trăiesc? Când încercam să-i liniștesc, îmi răspundeau cu sfială: «De unde știți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fond 0125, op. 33, mapa 129, dos. 21, ff. 1-5. Participanții la rezistența din zona Brașov amintesc `n memoriile lor că `n localul unde era instalat NKVD-ul a avut loc o explozie a instalației de gaze, chiar din neglijența ostașilor sovietici, ocazie cu care a murit inclusiv unul dintre parașutiștii prinși pe muntele Postăvarul (Petre Baicu, Alexandru Salcă, op.cit., pp. 33-34, 56). E posibil ca aceasta să fie povestea veridică a „atacului” asupra comandamentului sovietic. Sovieticii aveau nevoie `nsă, `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și Alesandru Duțu, Florica Dobre, op.cit., p. 51. S-a afirmat că ar exista documente conform cărora, `n același timp cu arestarea generalilor români și a persoanelor din proximitatea lor, sovieticii ar mai fi arestat „cca 400 de ofițeri și ostași din cadrul Armatei a IV-a române, `n mod special basarabeni și bucovineni” (Cartea Albă a Securității, ed. cit., vol. I, pp. 574-575, note la documentul nr. 44, p. 568). Șerban Pavelescu, „O nouă filă `n dosarul «Cazul» Avramescu”, Magazin istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
op.cit., pp. 96-97. Vezi și Antonescu. Mareșalul României și războaiele de re`ntregire, p. 536 (mărturia generalului Nicolae Dragomir transmisă prin locotenent-colonelul Gheorghe Magherescu); Ion Antohe, Răstigniri `n România după Ialta, Editura Albatros, București, 1995, pp. 313-314; „Figuri de mari ostași români stigmatizați de regimul comunist”, Memoria, nr. 7/1992, pp. 128-129. `n legătură cu sf`rșitul generalului Avramescu au circulat și afirmații ușor plasabile `n sfera mitomaniei. Un asemenea exemplu vezi `n Ion-Traian Ștefan, „Mercina - satul arestat”, Analele Sighet, 9
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la vatră, obțin statutul de cetățeni romani și funcții administrative. Este cazul lui Aeliu Ariot, dac aflat În fruntea orașului Drobeta. Născuți cetățeni romani, fiii veteranilor erau Încadrați În unitățile de elită ale Imperiului. Dac romanizat era și Valerius Marcus, ostaș În Legiunea a XI a Claudia. Ne dăm seama de originea lui după prenumele date celor trei băieți născuți de soția sa Faustina, Decibalis, Seiciperis și Mumutzis. Cei trei făceau parte dintr-o a treia generație de dacoromani, mai aveau
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
timp, În sud, spațiul istro-pontic este condus de Balica. Puterea politică și militară a acestui fruntaș local este confirmată de participarea sa la luptele pentru tronul de la Constantinopol dintre Paleologi și Cantacuzini. Astfel, În 1346, Balica trimite un corp de ostași, conduși de Dodrotici și Teodor, pentru a o ajuta pe Ana de Savoia, mama Împăratului Ioan al V lea Paleologul. Dobrotici se remarcă În lupte, obține titlul de strateg și se căsătorește cu fiica unui demnitar bizantin. Când Ioan al
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
carpatic. Acțiunea din Dobrogea s-a transformat Într-un sever eșec pentru trupele române. Angajamentele aliaților nu s-u materializat. Armatele germane și austro-ungare socoteau că vor scoate repede România din război. Calculul inamicului s-a izbit Însă de eroismul ostașilor români. Astfel, planul comandamentului militar german de a străpunge frontul prin mai multe direcții, la Oituz, În Moldova, În zona curburii Carpaților, la Olt și pe Jiu, a eșuat. Inamicul a concentrat forțe puternici mai ales la Jiu și Neajlov-Argeș
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a aflat Partidul Național Moldovenesc creat În martie 1917. Tendințele Ucrainei de a-și extinde stăpânirea asupra acestei provincii a avut ca rezultat În vara anului 1917 intensificarea mișcării pentru autonomia Basarabiei. În oct. 1917 se desfășoară la Chișinău Congresul ostașilor moldoveni care a proclamat autonomia teritorială și politică a Basarabiei și a decis constituirea unui organ reprezentativ al Basarabiei numit Sfatul Țării. Conducerea executivă a acestui organ Consiliul de directori generali, era asigurată de Ion Inculeț. Realizarea deplină a autonomiei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
absolută a României", declarându-se război Porții prin asedierea fortăreței de la Plevna. Aceasta a fost decizia supremă a grupului liberalilor radicali, în numele statului-națiune. Armata, reînființată de Cuza și înzestrată de Carol I (în jur de o sută de mii de ostași) a dat iluzia redeșteptării eroismului din timpul marilor voievozi. Contribuția a fost decisivă pentru înfrângerea forțelor otomane, nevoite curând să ceară negocieri de pace. Altfel spus, sosea momentul adevărului alianței româno-ruse. "Semnarea de către ruși sintetizează situația Catherine Durandin a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
personal de presă". În realitate, poetul voia o presă pusă exclusiv în slujba intereselor națiunii. Anunțata campanie se declanșează cu articolul Dorobanții, apărut în nr. din 30 decembrie 1877. Eminescu este indignat de starea în care se întorceau de pe front ostașii, în zdrențe și vlăguiți de foame: Nu sunt în toate limbile omenești la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
poetul se ocupă de veacul al XIX-lea. În iunie 1812, Napoleon aștepta să treacă peste Niemen cu o oaste uriașă de 640 000 de oameni și 1370 de tunuri, în vreme ce Alexandru I nu putea opune decât 112 000 de ostași: "Spuie oricine drept: Era atunci Rusia în poziția de a anexa Basarabia? Când delegații ei din București aveau avizul de a încheia pacea cu orice preț, poate cineva visa că afacerea Basarabiei a fost curată, a fost o afacere de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
recunoașterea independenței României. Deja ministrul de externe maghiar încheiase un acord secret cu rușii prin care recunoșteau alipirea Basarabiei, "precum și viitoarea invadare a României de către forțele țariste"129. Mai mult de atât, o forță de gherilă ungară, de 1200 de ostași (conduși de Szekler Gábor Urgan și de colonelul Gábor Medhyanszki), fusese pregătită în secret, în Ardeal, pentru "a întrerupe aprovizionarea și rutele de transport din spatele liniilor românești". Și pentru ca România să fie prinsă ca în clește, un general maghiar, György
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aduce victoria" (după cum relata în amintirile sale din 1921 Erich Ludendorff). Glenn E. Torrey atrăgea atenția că, la sfârșitul războiului, Rusia avea pretenții la două treimi din teritoriul României. La retragerea din Moldova, în 1917, cei 1 200 000 de ostași ruși (armatele IV, VI, IX) amenințau să-i strivească pe cei 100 000 de soldați români, acaparând aprovizionarea și condamnând populația la foamete, pentru ca să sufoce "orice rezistență în această țară", adevărată "crimă împotriva umanității", cum o caracteriza generalul Henri Berthelot
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu privire la "aliatul" Rusia! Declanșarea revoluției în Rusia a produs haos în armata rusească de pe front, ceea ce a accelerat ostilitatea față de aliata Românie. La 1 mai 1917, revoluționarii bolșevici din armată au strâns, la Iași, în jur de 20 000 de ostași cu gândul de a răsturna monarhia românească, iar în Odesa s-a trecut direct la operațiuni de război, sub comanda evreului bulgar, cetățean român, Christian Rakovski, fondator al Federației Balcanice Panslave, având ca scop imediat separarea Dobrogei de România. Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
generalul german Max Hoffman din fruntea delegației Puterilor Centrale, sugestia fiind transmisă la Petrograd de către Adolf Abramovici Ioffe, membru al delegației sovietice. Roshal a reușit repede să preia comanda trupelor rusești, fiind pe cale, cu un efectiv de 400 000 de ostași, să cucerească Iașul. Armata română însă a reacționat prompt, Roshal a fost arestat și corpurile de armată rusești de la Roman, Bacău, Botoșani, Suceava, Dorohoi și Galați au fost dezarmate, chit că rușii au cerut ajutor de la austro-ungari și germani. Vestea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ca spațiul basarabean să fie Republica Sovietică Socialistă Evreiască. Asupra acestui din urmă aspect, instructivă este cartea lui Paul Goma, Săptămâna Roșie. Atrocitățile săvârșite, cu mult zel, de către evreii bolșevici, în săptămâna de la 28 iunie la 3 iulie 1940, împotriva ostașilor români în retragere (care aveau ordin să nu riposteze), împotriva administrației, a preoților, a învățătorilor etc., sfârșite cu bucuria întâmpinării Armatei Roșii, sunt solid documentate de Paul Goma, dar nu numai, începând cu dramaticul reportaj de război Ard malurile Nistrului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai înalți experți din Departamentul de Stat al SUA."282 Grăitor e faptul că America nu a avut agenți infiltrați în România în 1968, încât dezinformarea a fost lesnicioasă. În schimb, delegația britanică din NATO știa de 150 000 de ostași gata de invazie, România, la rândul ei, identificând o armată de 235 000 la granița de nord-est. Între timp, în august, Moscova a lansat teoria reconcilierii româno-sovietice, declanșând negocieri cu partea română, în cadrul Tratatului de la Varșovia, cu următoarele obiective: acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
să se dezvolte la sfârșitul secolului al IV-lea; acesta dura încă în vremea formării regatului vlaho-bulgar în secolul al XII-lea. Dar, încă din această epocă, câteva porțiuni din domeniul public începură să fie desprinse din acesta și concesionate ostașilor viteji; colonii participară la aceste recompense; ei își alegeau liber un șef pentru a-i apăra, iar nu un stăpân. Aceste concesiuni erau supuse unor condiții, ele îl obligau pe titular să înarmeze ostași complet echipați, să-i întrețină, să
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fie desprinse din acesta și concesionate ostașilor viteji; colonii participară la aceste recompense; ei își alegeau liber un șef pentru a-i apăra, iar nu un stăpân. Aceste concesiuni erau supuse unor condiții, ele îl obligau pe titular să înarmeze ostași complet echipați, să-i întrețină, să-i țină pregătiți la cea dintâi chemare. Printr-o reciprocitate echitabilă, cei care nu luptau efectiv se ocupau de cultivarea pământurilor destinate luptătorilor plecați la război. Către aceeași epocă, alte pământuri fură concesionate pentru
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iobagi și supuși corvezii pe pământul pe care erau stabiliți. Abuzul concesiunilor absorbi curând ce mai rămânea liber din domeniul public. Fiefurile rezervate altădată meritului militar căzură pradă funcționarilor de la curte. Colonii slăbiți, oprimați, siliți să devină iobagi și nemaiavând ostași printre ei, nu putură opune rezistență. Se formă proprietatea feudală, se fondă marea proprietate, totuși nu fără a atribui țăranilor două treimi din pământ, cu excepția pădurilor și pajiștilor, cu condiția să achite drepturile senioriale pe care le-am descris în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-o și în alte literaturi: cel mai adesea este vorba despre un marinar plecat de atât de mult timp încât soția lui se crede văduvă și se recăsătorește; iar marinarul se întoarce în ziua nunții. Aici este vorba despre un ostaș român pe care turcii îl trimit la război împotriva tătarilor. Povestea este fermecătoare prin detalii: casa bătrânului tată, lângă fântână, via înflorită, moșneagul cu barba și părul albe și ochii visători; i se naște târziu un fiu, iar el adoră
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
intenționat. În „România viitoare” susținea rubrica „Medalion”, în care schița caracterizări globale ale unor scriitori (M. Sadoveanu, V. I. Popa, Ilarie Voronca, Pușkin, Maxim Gorki, Maiakovski, Walt Whitman, G. B. Shaw, Paul Eluard ș.a.). Volumul Băjenie... (1935) conține „creionările unui ostaș” din timpul primei conflagrații mondiale, autentice, după cum precizează A., dar cu un aer neverosimil din cauza efortului de literaturizare. Proză de ficțiune, alături de câteva amintiri, include culegerea Învinșii (1939). Fie că e vorba de tristețea unei „paiațe” pensionate, de disperarea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285252_a_286581]
-
și câți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinândǔ căzacii femei și féte, și nu ca creștinii, ce mai multǔ decât păgânii s-au purtat cu acéia mănăstire” (Miron Costin). îi întrec în performanțe pe păgâni și ostașii lui Gabriel Báthori pătrunși în Sibiu. Au avut de suferit iarăși femeile (femeile, indiferent de vârstă, condiție socială ori „stare civilă”, și copiii reprezentau victimele predilecte - și inocente - ale conflictelor armate): „femeile care rămăseseră în oraș pentru a se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
serie de poezii patriotice, printre cele mai răspândite în epocă, animate de un elan oarecum lipsit de grandilocvență. Tonul este sobru, iar versurile curg adesea armonios. Mai toate folosesc motive din baladele populare, adaptate împrejurărilor: iubiții despărțiți de război (Dorobanțul), ostașul muribund vorbind calului (Călărașul rănit) ș.a.m.d. Meditațiile, incluse în cel de al doilea volum, Poezii lirice (1883), sunt cu totul terne, dar fluente. Ș. a scris numeroase poezii și în franceză, dovedind nu numai o bună cunoaștere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]