5,719 matches
-
sunt adeseori determinate de o viziune de disciplină managerială, ce vizează sancționarea echipelor manageriale neperformante și care nu au o viziune strategică (Schwert, 2000; Morck, Shleifer și Vishny, 1989). Pe de altă parte, se poate nota faptul că țintele operațiunilor ostile posedă, de asemenea, caracteristici specifice care le fac interesante. Ele au performanțe economicofinanciare bune, au un grad de Îndatorare mic și au capacitate mare de rambursare a datoriilor. 1.2.3. Tipologia operațiunilor după modalitatea de plată a tranzacției Modalitatea
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
Întreprinderile se adaptează acestor schimbări și Își ating obiectivele. Fuziunile și achizițiile au jucat roluri multiple În istoria corporativă. Dacă În trecut principiul care stătea la baza acestor operațiuni era „lăcomia”, ceea ce a determinat Întreprinderile să achiziționeze Într-o manieră ostilă și apoi chiar să lichideze Întreprinderi, trendul actual este acela de a recurge la operațiuni de fuziuni și achiziții În vederea atingerii diferitelor obiective strategice. Un aspect important pe care dorim să-l subliniem este că fuziunile și achizițiile nu reprezintă
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
explicațiilor neoclasice, cea a creșterii profitabilității În urma fuziunilor și achizițiilor, rezultatele sunt neconcludente. Dacă Ravenscraft și Scherer (1987), concentrându-se pe perioada operațiunilor conglomerate, nu reușesc să demonstreze creșteri de profitabilitate, Healy et al. (1992), luând În considerare perioada preluărilor ostile, au reușit să găsească dovezi ale creșterii profitabilității. În sfârșit, teoria neoclasică nu reușește să explice anumite aspecte evidente ale pieței de capital și reacția la diferite anunțuri. Loughran și Vijh (1997) susțin că piața nu reacționează corect la anunțul
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
maximizarea bogăției acționariale. Autorii au conchis că beneficiile diversificării invocate În mod curent, precum economiile de gamă, nu se realizează. Un „beneficiu” al diversificării este acela că este mai puțin probabil ca o firmă diversificată să facă obiectul unei preluări ostile, comparativ cu firmele mai puțin diversificate. Nu În ultimul rând, autorii susțin că firmele diversificate au fost cele mai active pe piața preluărilor, atât În calitatea de achizitori, cât și de vânzători. Alte studii poziționează favorabil conglomeratele În ceea ce privește valoarea acționarială
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
la achiziții, managerii de Întreprinderi pot să-și Îmbogățească experiența, să-și Întărească puterea, statutul, să obțină avantajele pecuniare suplimentare și să-și consolideze poziția În cadrul organizației. În particular, constituirea de mastodonți greu de absorbit creează o protecție Împotriva ofertelor ostile care ar conduce la Înlăturarea managerilor În funcțiune: este vorba de ideea de a achiziționa pentru a evita situația În care Întreprinderea devine ea Însăși o țintă. Cu toate că o corporație cu un capital dispersat, care nu este gestionată În interesul
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
prețul tranzacției, garanțiile oferite achizitorului etc. 3.2.1. Abordări legate de negocierea și preluarea controlului În operațiunile de fuziuni și achiziții Un aspect important În ceea ce privește tactica de negociere constă În alegerea modalității de preluare a controlului, care poate fi ostilă sau amicală. Trebuie menționat faptul că, În cazul unei operațiuni de fuziune, acesta nu se realizează decât În mod amical. Gestionarea procesului de negociere și determinarea prețului de cumpărare a companiei țintă sau a parității de schimb reprezintă factori cheie
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
operațiune. Este necesar deci să se țină cont de evoluția cursului acțiunii societății țintă din ultimele luni, În sensul creșterii sau al scăderii, precum și de tendința generală a pieței. Analiza vulnerabilității companiei țintă Configurația capitalului Mecanismele de protecție contra ofertelor ostile Crearea unui cadru de schimb interorganizațional Schimb de scrisori de confidențialitate Semnarea unei scrisori de intenție Pregătirea operațiunii Data room Auditul de achiziție (sau fuziune) Redactarea proiectului Lansarea unei oferte publice amicale și/sau lansarea unei proceduri de achiziție Succes
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
sfârșește la poarta caselor”. Intrarea în locuință - sau, mai exact, toate acele obstacole în calea intrării reprezentate de uși și de ferestre - figurează fragila și imposibila separare de „dușmanul” nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenințătoare și ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelléas și Mélisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua uneori înfățișarea unei femei frumoase, așa cum îi apare lui Golaud Mélisande, „micuța odraslă a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Pelléas și Mélisande, aici contează „credința oamenilor în existența unor uriașe puteri invizibile, fatale, ale căror intenții nu sunt cunoscute, dar pe care spiritul dramei le presupune a fi răuvoitoare, atente să nu le scape vreo mișcare de-a noastră, ostile surâsului, vieții, păcii și liniștii”. Totuși, nici în Prințesa Maleine și nici în Pelléas și Mélisande nu există fantome, apariții efective ale unui mort sau ale vreunui personaj supranatural. În aceeași prefață, Maeterlinck ne explică de ce: pentru că în locul acestui „al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
esențial, adolescentul prezintă rar sau poate chiar niciodată masca depresiei pe care o observăm la adultul deprimat. Trăsăturile adolescentului nu sunt căzute, fruntea nu este încruntată, el nu are deloc un aer abătut. În schimb adolescentul poate avea un aer ostil, încruntat, încăpățânat sau chiar interiorizat, inhibat sau total indiferent la conversație, la întrebări, răspunzând cu o voce monotonă. Pentru clinicianul neavertizat această atitudine poate trece drept un semn de ostilitate, de dispreț sau, pur și simplu, de refuz de a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
deprimat, cel puțin în mod spontan; - în mod cu totul excepțional, cere spontan înțelegere empatică și consolare de la adult. Adolescentul are mai degrabă tendința de a refuza ajutorul, de a declara că n-are nevoie de nimic, de a fi ostil sau indiferent; - existența unor momente tranzitorii din timpul zilei în care este menținută activitatea, în care gesturile își regăsesc vivacitatea și fluiditatea nu trebuie să conducă la ignorarea sau respingerea existenței unei lentori motrice reale în restul timpului. Aceste pusee
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este frică să nu provoace un grav accident. Singurul moment în care se simte bine este atunci când se întâlnește cu prietena sa, dar și atunci problema originii sale este prezentă ca o pată rușinoasă. Într-adevăr, părinții prietenei sale sunt ostili acestei relații, mai ales datorită antecedentelor familiale ale lui Benoît. Împreună cu prietena sa Benoît nu se simte trist, chiar dacă este obligat s-o vadă pe ascuns. Totuși Benoît nu-i mărturisește neliniștile sale, tristețea sa. Abordarea terapeutică va fi dublă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vedere semiologic mai evidentă, cu atât mai mult trebuie să ținem cont de aceste particularități. Într-adevăr, există două pericole diferite care pot amenința continuitatea psihoterapiei: un transfer pozitiv masiv, o rezistență la transfer sau, chiar mai mult, un transfer ostil și negativ intens și nemobilizabil. Reorganizările investițiilor provocate de dinamica transferențială pot într-adevăr antrena o excitație psihică, amenințând rapid adolescentul cu un exces traumatic; această ardere transferențială este cu atât mai de temut cu cât adolescentul, deprimat, avea sentimentul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cineva îl înțelege, dar foarte repede acest sentiment se poate transforma în teamă majoră de dependență sau de alienare, impunându-i atunci o ruptură pentru a-și regăsi propriile limite. La polul opus, unii adolescenți se poziționează într-un transfer ostil foarte greu mobilizabil, cu atât mai mult cu cât acesta este pus în slujba convingerii lor defensive că nimeni nu poate nici să-i înțeleagă nici să-i ajute... Dacă aceste două pericole sunt comune tuturor psihoterapiilor cu adolescenți, ele
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
diferă nu atât în privința naturii, cât în privința intensității sau chiar a momentului experimentării. Individul avut în vedere evoluează în aceeași lume care presupune capacitatea de a întreține o relație inteligentă cu sine, plasată sub semnul pulsiunii de viață și radical ostilă oricărei pulsiuni de moarte. Plăcerea procură o senzație suficient de violentă pentru a scurtcircuita conștiința: în momentul desfătării nu mai există decât ea și niciun fel de loc pentru rațiune, inteligență sau efortul intelectual util pentru a ști că trăiești
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
furie. Refuză vehement orice interdicție, fiind în același timp foarte indulgent cu sine. Caută plăcerea, nu suportă amânarea, este distructiv, lipsit de conștiință, principalul său mecanism de apărare fiind negarea. Copilul adaptat își reprimă manifestarea dorințelor și gândurilor impulsive sau ostile pe care le nutrește și care l-ar aduce în situația de înfruntare a autorității Părintești. Se comportă adecvat exigențelor sociale pentru a se integra și a fi acceptat (varianta pozitivă, Copilul model), este excesiv de dependent, se teme de reacțiile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
psihice, formării viitorului adult. Nu întotdeauna s-a dat o interpretare adecvată acestui complex proces al maturizării. Este cunoscută, în acest sens, explicația dezvoltării psihice a copilului după etalonul freudist: ca o dramă a „eului” pierdut în lumea normelor sociale ostile lui, și incapabil de a se opune presiuni instinctelor și atracțiilor de tot felul. Nu putem admite nici etalonului A. Adler, potrivit căruia interpretăm dezvoltarea personalității ca o dramă a omului împovărat de sentimentul neîmplinirii și tinzând spre „putere” și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul său, în mod dinamic, cea mai mare parte a personalității omului: „gândirea” se anagarjează pe o linie strategică, algoritmică și euristică specifică; „afectivitatea” parcurge un proces
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
constă în izolarea persoanei de mediul social și conceperea comportamentului ca fiind determinat exclusiv de nevoi biologice („comunitatea” n-ar reprezenta altceva decât un mijloc pentru satisfacerea nevoilor biologice ale individului, care, în drumul realizării or implacabile, întâlnesc frțele mereu ostile ale societății). La rândul său, E. C. Basin reproșează „freudismului” lipsa demonsrării experimentării a tezelor sale privitoare la supremația motivației inconștiente, lipsa încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului de „sublimare”, înțeles mecanicist
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și Thanatos). Credem, în schimb, că „fenomenul frustrației”, ca orice fenomen psihologic complex, apare și se dezvoltă în cadrul interacțiunilor diverse, complexe, ale omului cu lumea obiectivă, în cadrul efortului de autoperfecționare, de lărgire a sferei informaționale și creatoare a personalitășii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de neîncredere în forțele proprii, pe tendința de renunțare la luptă, la posibilitatea găsirii unor soluții noi, constructive. „Izolarea”, de exemplu, așărută sub forma refuzului de a conversa, de a colabora, „fuga”, ca tendință de evaziune dintr-un mediu considerat ostil, „fixarea”, „regresiunea”, „uitarea voită” (expulzarea din conștiință a urmelor evenimentelor frustrante) etc., nu pot constitui, nici ele, precede eficace de atenuare a consecințelor frustrației. Aceste reacții, cu caracter defensiv, amplifică, de regulă, impresia de frustrare, sporind preocupările de introspectare și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
posedă conștiința normelor sociale, morale, dar care nu au făcut efortul de a le interioriza și, implicit, de a adera la ele. Din acet motiv, astfel de persoane recurg frecvent la reacții de „disimulare”, sau „amânare” a reacției afective și ostile de atac sau de răzbunare. Dacă „disimularea” are o conotație morală evidentă, „amânare” are un statut rezonabil în contextul personalității. „Amânării” reprezintă, de fapt, o condiție a oricărei activități psihice. În fața unei situații critice, prima operație specific umană este „înțelegerea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ei mascate, în formele ei cele maisubtile, cum ar fi: ironia, insinuările răuvoitoare, calomniile, invidiile etc. 4) La omul adul normal, complexitatea organizării personalității maschează, adesea, în forme greu perceptibile, natura reacțiilor la frustrare. ÎNtre cele două extreme, - conduita combativă, ostilă, prin care persoana frustrată încearcă repunerea sa în drepturi, și conduita de resemnare, de împăcare cu situația creată, - se înserează o gamă foarte largă de reacții comportamentale, determinate de diversitatea tipologiei umane. Astfel, carateristici de genul: „emotivitatea”, „activitatea”, „secundaritatea”, „dispoziția
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
față de om, determină un comportament aparte: fie unul de ostilitate, consumat pe plan acțional sau verbal, fie unul de izolare, cu elemente de simulare și disimulare). În cazul comportamentului agresiv, persoana respectivă adoptă, într-o situație conflictuală obișnuită, o atitudine ostilă disproporționată cu elementul declanșator, urmărind distrugerea fizică sau simbolică a agentului frustrant. Desigur, un asemenea mod de comportament constituie un grav simptom de neadaptare socială, de devianță, un principal factor cauzator de noi conflicte și frustrări, deoarece o astfel de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-l face, pe de o parte, să fie infatuat, iar pe de altă parte, foarte sensibil la nerecunoașterea valorii lui de către cei din jur. Delirul de persecuție și de revendicare. Persoana în cauză are convingerea că trăiește într-o lume ostilă, că cei din jur o urmăresc, o suspectează, complotând chiar împotriva sa. Acest fapt îl face pe individul respectiv ca din presupus persecutat, să devină adesea persecutor, recurgând la reclamații, plângeri, violențe verbale și chiar la acte de agresiune corporală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]