3,713 matches
-
din apropiere, pe când geaca și pantalonii femeii se Îmbibau cu roșu-Închis În partea de trup care era În contact cu pământul, Faulques Întinsese mâinile, mai Întâi În căutarea locului unde să poată pune stavilă hemoragiei, apoi pipăind gâtul inert și pândind pulsul deja imposibil. - O iubeai? a Întrebat Markovic. Faulques a privit spre răsărit. Nu se simțea briza, dar linia luminii era mai concretă: vira În tonuri albastre și cenușii, pe când lumina stelelor era mereu tot mai slabă. - Poate că de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
supravegherii, unde „concretizarea” coprezenței devine esențială. Supravegherea, se înțelege de la sine, reclamă existența a doi termeni cu grade diferite de vizibilitate. Diferențierea poate atinge un maximum în situația paradigmatică în care una dintre persoanele implicate este perfect vizibilă, iar cealaltă pândește ascunsă undeva, nu se știe unde. Acesta este prealabilul oricărei relații supraveghetor/supravegheat și ecuația pe care trebuie să o rezolve orice regizor. În fond, regizorii sunt puși în fața aceleiași dileme cu care se confruntă atunci când au de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
normal, sunt diferite. În spectacolul său, Brigitte Jacques-Wajeman preferă să-i lase pe Britannicus și pe Iunia singuri, sub privirile unui Nero invizibil pentru public. Ea ne propune, astfel, o versiune mai curând mentală, abstractă, a supravegherii: domnul și stăpânul pândește din culisele întunecate... se sustrage privirii noastre, precum o fantomă ce stă retrasă pe margine și nu înaintează... În schimb, Alain Bézu nu ne ascunde nimic, tot dispozitivul e la vedere, supraveghetori și supravegheați deopotrivă; mai mult decât atât, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
urmăritul știe că individul e prin apropiere, că dă târcoale prin preajmă, aidoma unui zeu căruia el, biet om vânat cu insistență, îi uzurpă statutul de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină care, odinioară, judeca muritorii de rând de la înălțimea tronului său ceresc. Numai că postura lui de supraveghetor pământean este complet lipsită de legitimitate spirituală și asta îl face detestabil
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ci pe prinț și aliații acestuia. Au făcut-o, se justifică ele, deoarece s-au aflat în posesia unor informații diferite de cele prevăzute și, oricum, altele decât cele așteptate de noul lor stăpân. Tocmai pentru că li se ordonase să pândească apariția oștenilor lui Fortinbras, să apere castelul de o răzbunare venită din exterior și nu de o fantomă dinlăuntrul cetății, străjile rup contractul cu puterea oficială și trec de partea celeilalte tabere. Ceea ce nu înseamnă că sunt niște trădători, niște
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
el generează ca reflex „condiționat”, ca deprindere profesională. Practicarea îndelungată a supravegherii lasă urme: o confirmă Polonius, de pildă, atunci când, auzindu-l pe Hamlet că se îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sub observație. Supravegherea se concentrează asupra detaliilor tocmai pentru că, scăpând adesea autocontrolului, ele dobândesc o deosebită valoare informativă. Detaliile „vorbesc” și orice supraveghere încearcă să le surprindă, pentru a le supune apoi unei lecturi, unei interpretări. În Tartuffe, taberele își pândesc reciproc manevrele zilnice, capitalizează fiecare amănunt văzut sau auzit, dar, cu toate acestea, raportul de forțe dintre ele rămâne neschimbat. Supravegherea internă furnizează permanent informații și de o parte și de cealaltă, destabilizând uneori echilibrul, dar, în ciuda ei, relația Orgon-Tartuffe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
această privință nu consimte să-și slăbească vigilența. Supraveghetorul este un cititor experimentat, inițiat în interpretarea detaliilor; el deslușește pasiunea amenințată a îndrăgostiților care răzbătea „până și din tăcerea lor” (II, 8, v. 748). Iunia știe și ea că împăratul pândea „un gest care să ne trădeze complicitatea” (III, 7, v. 992) și că numai un tânăr naiv ca Britannicus îi putea reproșa iubitei lui, controlată îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așa cum se afirmă în 1984, nici ea nu scapă pe de-a-ntregul omniprezentei Puteri, care supraveghează chiar și la adăpostul unor tufișuri, chiar și dindărătul unor copaci, chiar și în inima pădurii. Nu mai există nici un loc sigur, nenumărați ochi pândesc de pretutindeni. În Britannicus, Racine inventariază strategiile supravegherii cu precizia cuiva care le-a reperat și le-a cunoscut îndeaproape. Piesa lui este o lecție de luciditate, luciditate datorată, fără îndoială, experienței sale personale, căci o asemenea competență nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
eliberată de supraveghere și de spaimele pe care aceasta le trezește. Britannicus respinge supravegherea, manevrele oculte, erijându-se astfel în partizan al unei transparențe care îi interzice succesul politic, dar îi garantează, în schimb, izbânda etică. „Măcar eu nu-i pândesc fiecare vorbă/ O las să-mi lămurească lucrurile ce mă privesc cu adevărat/ Și nu mă ascund defel când vreau să-i închid gura” (III, 8, v. 1066-1068). Acestea nu sunt cuvintele unui învins. Sunt revanșa unui „om al dreptății
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tribut plătit supravegherii, pe de altă parte. „În acest infern”, nimeni nu scapă supravegherii, iar „casa” capătă aspectul unei închisori ce-și generează propriile practici de control intern, căci aici, mai mult ca oricând, totul se joacă în jurul pragurilor: se pândește din spatele ușilor, oamenii se strecoară pe lângă ferestre... Și, în cele din urmă, privirea devine de-a dreptul insuportabilă, dacă nu sfârșește prin a deveni - culme a liberalizării! - o sursă de plăcere clandestină pentru tânăra nesupusă pe care mama decide să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
el se bazează. Din acest motiv, puterea, prudentă, a practicat, în timpul fiecărui regim polițienesc, o supraveghere „activă”, grație agenților ei infiltrați în public, furnizori ai unor rapoarte ce confirmă, pe măsură ce arhivele se deschid, vigilența, cât și neobosita lor strădanie. Aceștia pândesc prezența în sală a unor personaje suspecte din punct de vedere politic, reacțiile lor entuziaste, comportamentele atipice... Așa cum o arată Visconti în Senso, sala poate deveni uneori un spațiu social al răzvrătirii. De ce să uităm că procesul prin care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena. Iar scena - scena occidentală, căci despre destinul ei este vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de noapte, supraveghetor de proximitate. Adevărul se află în privirea lui. Regizorul și supravegherea de parcurstc
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
extraordinara variație a strategiilor de supraveghere, incertitudinea specifică societăților aflate sub control. Să te uiți pe furiș, să tragi cu urechea, să surprinzi, să derutezi „obiectivul” - practici străvechi aliate astăzi cu utilizarea tehnologiilor moderne (ecrane de supraveghere, circuite sonore). Regizori-spioni, pândind indicii care nu înșală, în care pot avea încredere. Supravegherea de parcurs este o supraveghere de control. Matthias Langhoff recunoaște că se duce la spectacole de teamă ca nu cumva „ceea ce el a conceput ca dramă să devină comedie după
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a plămădit-o și al cărei stăpân tiranic înțelege să rămână permanent. Supraveghind, regizorul evită orice modificare a obiectului teatral, putându-se astfel afirma, așa cum visa Craig, ca un artist deplin. În aceste condiții, opera lui veșnic vie nu e pândită de nici o deviere. Mai puțin explicită, desigur, dar exercitată tot de către regizor este supravegherea discretă din afara scenei. Din sală sau de pe culoarele dintre rânduri, dinapoia unui ecran sau din spatele lojilor, regizorul vede, aude, spionează spectacolul, dar și reacțiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
informator”. La Racine, ca și la Marivaux, oglinda este o prezență necesară, obligatorie chiar. Căci oglinda își găsește locul pretutindeni unde se manifestă intenția de a vedea fără să fii văzut, de a pătrunde în intimitatea celuilalt, de a-l pândi neîncetat. În piesele de interior, oglinda este exploatată la maximum: Deborah Warner, de pildă, instala în casa Heddei Gabler o imensă oglindă, care-i permitea acesteia să dețină o veritabilă poziție de control. Oglinzile seduc prin ambivalența lor: pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor este absolută, dar, ca și în societate, tot explorând și tot pândind, peste ce-or da ele oare, ce-or descoperi oare? Și ce se întâmplă dacă, la Sellars sau la Castorf, supravegherea nu e decât simptomul unei supra-supravegheri, fără țintă precisă și fără consecințe efective? O supraveghere ce înlocuiește ochiul divin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
au copii. Astfel, procrearea și reîncarnarea sînt evaluate pozitiv; „poarta nașterii” este singura care poate readuce marile suflete prinse În capcana cojilor, căci acestea nu rețin decît sufletele mari: cu cît un suflet este mai spiritual, cu atît este mai pîndit de Rău, care este și el spiritual. O ființă omenească poate salva mai mult de un singur suflet, sau de o „scînteie” de suflet. Numărul sufletelor din poporul lui Israel este de 600 000. CÎnd vor fi toate salvate, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vara anului 1945, numărul preoților (ortodocși, greco-catolici, luterani etc.) arestați și Închiși În lagărul de la Caracal a crescut sensibil. Deși eliberați din lagăr În același an, clericii s-au aflat și În continuare pe listele de suspecți, fiind În permanență pândiți de o nouă arestare. După alegerile falsificate din noiembrie 1946, situația opoziției democratice devenea tot mai precară, noua putere trecând la arestări și la Înăsprirea cenzurii. Un destin asemănător se profila și pentru clerul ortodox implicat În vreun fel În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
două războaie mondiale, cele mai puternice națiuni ale Europei (Germania, Marea Britanie și Franța) s-au sfîșiat, s-au măcinat, s-au masacrat, fără rezultate definitive, pentru a dobândi autoritatea supremă în conducerea treburilor lumii, și au uitat că, în ambuscadă, pândește copilul risipitor al Europei, Statele Unite. De ce o mare putere în expansiune s-ar priva de o asemenea șansă? Încă de la începutul secolului XX, toți indicatorii economici arătau slăbiciunea Marii Britanii (aparent pe culmea puterii) și puterea în creștere a Statelor Unite. De
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
rezistenței la dictatură era „rezistența prin mâncare”. Am sabotat furor-ul comunist al austerității printr-un efort uriaș, organizat și solidar, al cărui rezultat a fost constituirea unei ample și eficiente burse negre a hranei. A procura, laborios, cele necesare, a pândi momentul (și locul) distribuției fulgurante a mărfii (a măslinelor, de pildă), a conserva ritualul domestic al mesei și al sărbătorilor, a oferi oaspetelui străin un prînz suficient de bun ca el să nu mai înțeleagă nimic din discursul despre sărăcie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pulsională necontrolată. Iată de ce, în imaginarul popular, roșcatul este asociat cu demonii și vrăjitoarele. Conform expresiei „ferește-te de omul cu părul roșu”, roșcatul poate evoca și pericolul și îl poate alerta pe cel ce visează asupra amenințărilor ce-l pândesc. Verde Verdele corespunde naturii, creației originare. Culoarea vegetației, simbolizează viața. El opune forței roșului (care de asemenea simbolizează viața) calmul și permanența. Verdele constituie o întoarcere la starea primordială. În vis, pledează pentru autenticitate, și nu pentru folosirea artificiilor. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
luna; o lună; mai stai; mamaia; mamă; mașină; maxi-taxi; meditează; să merg; metroul; microbuz; minune; miracol; moarte; moment; momentul; necaz; neliniște; nervos; nevroză; niciodată; nu; nu prea; observă; om; omul; oprește; oprire; ora; pacient; parc; pauza; pierde vremea; pierderea timpului; pîndește; pleca; plecare; se plictisește; plîns; ploaie; poartă; lîngă poartă; politicos; pornește; pregătire; o prietenă; prietenul; primăvară; primește; încă puțin; rabdă; repaus; repede; reține; revenire; rînd; rude; sală; sărbătoare; la scară; scoală; sfînt; sfîrșit; singurătate; sonerie; soția; spiritual; spital; stagnează; start
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
muzeu; nădejde; neplăcut; nisip; notă; oameni; obține; cu ochii în 4; a fi cu ochii pe; ochii; ocoli; ocupație; ogradă; opri; ostaș; Pantera; parc; pasiune; pază bună; părinții; păstrare; păzit; pedeapsă; persecutat; piață; picnic; pitbull; pizmaș; a sta la pîndă; pîndi; plimba; poliția; polițist; precaut; prețios; a prețui; preveni; prințesă; prizonier; proprietate; protejat; răspundere; de rău; rău; relația; roada; a rusifica; sabie; sănătate; sclav; secret; securiști; a securiza; servici; serviciu; sigur; spaimă; spate; spatele; sprijin; de stat; stăpînul; stătea; stinghereală; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
păcat. Mă ambiționasem să nu mai mănânc la restaurant, dar la ședințe dădeam iama ca disperata prin platourile cu fursecuri, alune și covrigei, iar în hipermarket - mă apucă și râsul când îmi amintesc - devenisem spaima promoterilor de produse food: îi pândeam când veneau cu mostrele și le înfulecam toată oferta până nu apăreau și alți clienți. Forța interioară a fost însă cea care m-a ajutat să nu capitulez în fața foamei și totodată să nu mai apelez la surse alternative de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]