8,628 matches
-
pe ceva rarisim. Ar fi fost bine dacă salvam acel poem sau, dacă înregistram cu vreun reportofon cum erau pe atunci, melodia interpretată la harpă de o invitată... Nu am făcut-o, eram așa de indiferentă la semnele timpului! Am pășit cu dreptul, cum s-ar spune... Am fost apoi de multe ori la Bruxelles pentru varii manifestări culturale, îmi făcusem prietenii literare dar care, cu vremea s-au diluat. Emilia ȚUȚUIANU: Drumul literar a avut multe popasuri de neuitat, lansări
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
rând spectatorii. Ei s-au bucurat întotdeauna și au suferit alături de actori, au surâs și au suspinat lângă inimile actorilor. Nu mult a trecut de când actorul neegal decât cu sine în har, bunătate, dragoste, disponibilitate de sacrificiu, Alexandru Arșinel a pășit un prag spre renaștere, când viața sa a depins de omenesc până în ultima clipă a unui om: ajunsă la capătul petrecerii sale prin lume o ființă și-a transferat propria scânteie de viață în trupul învins de suferință, al maestrului
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
văzduh șoapte pe care alții le-au pierdut de pe buze atunci când delirau iubire, credință, frumusețe sau non-sens? Nu, nu știu, aștept ghilotinarea... Da, într-adevăr „poteca din mine, nu duce nicăieri” și de aceea eu îndrum adeptul/cititorul, să nu pășească „în mine” sau exact pe urmele mele, pentru că mi-este frică că nu va găsi nimic folositor pentru el. Mi-e teamă că, în loc să-i fiu de folos, îl dezamăgesc, îl golesc de propria lui valoare. Mihai Rădulescu și prietenul
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
comunicat că, fără comentarii, trebuie să urmez un curs de marketing și comerț internațional și de-abia după ce am pătruns în labirintul domeniului i-am mulțumit, pentru că mi se potrivea ca o mănușă: mereu aveam de învățat, mereu era de pășit pe un teren nesigur pe care trebuia să-l explorez și să-l aduc aproape de interesele companiei, comunicare permanentă, o însemnată colecție de cunoștințe din toate domeniile, inventivitate și mobilitate, fiecare în parte și toate la un loc au făcut
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
a ajunge la împlinire, sute, poate mii de texte și poezie mi-au odihnit privirea și mi-au umplut sufletul, deschizându-l spre ceea ce nu credeam că voi face vreodată, poezie. Timid, naiv, șchiopătând pe alocuri am îndrăznit și-am pășit acolo unde simțeam că lacrima își găsise refugiul și sufletul liniștea. Simțeam că tot ce scriam atunci, mai scrisesem cândva și aveam impresia că, de fapt, retrăiesc în altă dimensiune fiecare vers, fiecare strofa, fiecare poezie. „Când scriu mă umplu
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
care-l aștept cu nerăbdare și interes. În liniștea nopții, când vântul îmi bate în fereastră să vadă dacă am adormit, Carte fermecată, Mamă bună, prietenă credincioasă... te văd cum te-ntrupezi într-o zână seducătoare și mă inviți să pășesc în palatul vieții tale, să-i cunosc pe dragii noștri confrați, poeți ce-și aduc obolul la ridicarea de templu pentru pomenire prin creații de învățătură lăsate moștenire generațiilor viitoare. Tu, draga mea Carte... nu ești niciodată obosită, nu ești
CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366601_a_367930]
-
în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. ÎN LOC DE PREFAȚĂ După debutul editorial cu volumul de versuri „Pareidolia!”, editat de „Humanitas”, ca urmare a câștigării Concursului de Debut Literar Unicredit, ediția a IV-a, 2011, buzoianul (prin adopție) Laurențiu Belizan pășește ferm spre cititori cu un volum de „Onirograme” cel puțin la fel de interesant că și primul. Titlul cărții ne duce automat și firesc la excepționalul poet oniric Leonid Dimov, unul dintre reprezentanții de frunte ai acestui curent literar în care vise
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
printr-un spațiu fabulos, în care ... Citește mai mult ÎN LOC DE PREFAȚĂDupă debutul editorial cu volumul de versuri „Pareidolia!”, editat de „Humanitas”, ca urmare a câștigării Concursului de Debut Literar Unicredit, ediția a IV-a, 2011, buzoianul (prin adopție) Laurențiu Belizan pășește ferm spre cititori cu un volum de „Onirograme” cel puțin la fel de interesant că și primul. Titlul cărții ne duce automat și firesc la excepționalul poet oniric Leonid Dimov, unul dintre reprezentanții de frunte ai acestui curent literar în care vise
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
din 04 noiembrie 2012. Tu, omule ce cauți ne-ncetat în toate ale firii, iubirea, ai uitat Că ea e-n toate și mai ales în tine și de la toate vine. Iar fericirea ce-ți dorești e însuși drumul ce-l pășești. E-n albul fulgului de nea și în albastrul râului, În toată frunză crângului și-n noaptea verii, catifea. E-n vârful muntelui semeț, în ropotul de val isteț În floarea teilor din curți, în toate este, aminte adu-ți
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
toate este, aminte adu-ți! Citește mai mult Tu, omule ce cauți ne-ncetatîn toate ale firii, iubirea, ai uitatCă ea e-n toate și mai ales in tineși de la toate vine. Iar fericirea ce-ți doreștie însuși drumul ce-l pășești.E-n albul fulgului de neași în albastrul râului,În toată frunză crânguluiși-n noaptea verii, catifea.E-n vârful muntelui semeț,în ropotul de val istețîn floarea teilor din curți,în toate este, aminte adu-ți!... XXX. CARTEA CU PRIETENI
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
grădină la bunicul” și chiar “o spirală nesfârșită de curcubee strălucitoare”. Aici ne întoarcem din nou în real, mai bine zis, în raiul copilăriei. Nu e nici o mirare că puștii vor să-i elibereze pe marțieni din ghearele cârcâiacilor. Poți păși nestingherit în “oglinda dintre lumi”. Ceea ce este cu adevărat remarcabil la aceste povestiri este împletirea descrierilor unor peisaje mirifice pământene, cu scene aproape abstracte care țin de cea mai înaltă tehnică electronică. Iscusința cu care sunt descrise imaginile atrag atenția
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
ridat și istoric de bun. Gloria rămâne pe pernă. Valurile rămân amintiri, niciodată atinse devin umbre de vise: o viață rescrisă cu mâna ucisă lovită - iubită degeaba în vise de moarte și rost fără noimă cerșește frumos - demascat în lume pășește dansat și uitat peste umeri la negru nebunie - nebună de mână integru măscărici în băltoace umane, netoții unde mă aflu? un adevăr lovește în vânt deghizat o lume vânează un jalnic păcat., E apă și tristețe lumina ce-o simt
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
Fanfara Militară în frunte cu dirijorul-plutonierul major Iancovici, intra pe poarta mare, care până la orele amiezii era ferecată cu un lanț pe care atârna un lacăt. Iancovici-mic de statură, în costumul militar de culoare kaki, încins cu o curea maronie pășea în fruntea celor 15-20 de instrumentași care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia ;cel cu talgerele complecta zgomotul, iar
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ARĂ TIMPUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Printre strune de viori Se-aud glasuri de cocori Și din lanuri de mătase Cresc chiar visele frumoase. Toamna a pășit sfioasă Într-o lacrimă pioasă Și poruncă vrea să pună Să aducă vremea bună! Să ne între în hambare Cu porumb pentru mioare Și în fân să pună dor, Pentru anul viitor... Vântul scutură din plete Și mai face piruiete
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
o vijelie, cu toată împotrivirea domnului Arsu, care o întrerupea mereu: - Domnișoară, fiți rezonabilă... fiți rezonabilă! Vă rog! Pe coridor și afară, pe alee, domnul Arsu sărea în fața ei, încerca disperat s-o oprească, dar domnișoara Iulia îl ocolea și pășea ferm, cu pași hotărâți. Noi, toți, ciotcă la ferestre, unul peste altul. Urmăream și speram ca domnul Arsu să o întoarcă din drum. Când au ieșit în șosea, domnul Arsu a început s-o tragă de umeri, dar domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
încăperea. Săndica mergea în pași mărunți, din cauza rochiei strâmte, mulate pe trupul de divă. Încercase să urce treptele spre scenă, însă rochia nu-i prea dădea voie, așa că tânăra a fost nevoită să ridice rochița și mai sus, să poată păși Imediat s-au auzit ușoare fluierături și murmure admirative ale bărbaților, cărora li s-au aprins privirile. Acest moment nu a făcut decât să aducă un zâmbet complice și o îmbujorare de plăcere tot mai accentuată în obrajii tinerei fete
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
risc, ca să cobor era o nebunie. Eram pe culme și-mi era de-ajuns că măcar gându-mi norii i-a străpuns. Am fost cândva Am fost cândva popor ales,acum ne-am abătut de pe străvechiul drum pe care au pășit semeți străbunii nemaiavând de mult nici țel,nici scop și-naintând cu greu,cu un mers șchiop, pe care-l avem toți,nu numai unii. Am fost cândva un minunat popor care visa să aibă-un viitor senin și plin de
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
Lângă orga mea de lemn, Aș vrea ca să mor solemn, Sfâșiat de-atât tumult Lângă doina dedemult. De tristețe nimănui, Nici ce fac, nici o să spui, În străluminarea mea M-apasă armura grea, Ca o lebădă ușoară Aș vrea să pășesc în vară, Și așa, Doamne, zburând, Să-mi las pletele în vânt, Crengile să-mi înfrunzesc, Ca un dar dumnezeiesc. joi, 12 martie 2015 Referință Bibliografică: primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ADRIANA - ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Giacomo pășea grăbit pe lângă Adriana, mai mult trăgând de ea, decât ar fi condus o doamnă la o plimbare romantică pe malul lacului. Se grăbea să ajungă la șevaletul lui abandonat tocmai când razele soarelui se înfigeau perpendicular, spărgând luciul de cleștar
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
o atrage atât de nefiresc de mult? Nu putea concepe cum în această frumoasă zi de toamnă, ea aleargă într-o țară ce nu-i aparține ca origini, după dorința efemeră că va întâlni iubirea paradisului pierdut și că va păși pe cărarea care duce către o împlinire, a cărei dimensiuni încă nu a trăit-o? Către persoana care îi va întinde un braț așa cum a făcut acum pe alee acest pictor și va păși alături de el pe drumul către fericirea
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
iubirea paradisului pierdut și că va păși pe cărarea care duce către o împlinire, a cărei dimensiuni încă nu a trăit-o? Către persoana care îi va întinde un braț așa cum a făcut acum pe alee acest pictor și va păși alături de el pe drumul către fericirea căruia încă nu i-a simțit dulceața? Unde aleargă ea ca un somnambul alături de acest italian plin de transpirația mersului grăbit, cu ochii înroșiți de usturimea picăturilor de sudoare ce-l invadară ca o
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
destinul, de a li se transforma viața, de a face ca lucrurile să fie și să meargă mai bine. Când ai lângă tine pe cineva de care să te simți legat sufletește, pașii tăi făcuți alături de el sunt mai fermi. Pășești cu mai multă siguranță în viață și greutățile întâlnite pe parcursul ei, nu ți se mai par stavile de netrecut, ci doar niște obstacole pe care le poți sări împreună. Se pune întrebarea atunci: de ce cred oare oamenii că dragostea îi
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
fost și este marcată, azimutal, de atracția către fior și inefabil, preocupat, ca și predecesorii săi, să-și exprime la modul sublim trăirile afective, profundul inimii și grația ideilor. Cuvântul îi este univers, iar poezia îi este credință: „Poetul însuși pășește cu teamă pe treptele Cuvântului! Cu vipera durerii la șold, Marele Vrăjitor se ascunde în zilele nedormite, în pipa ocultismului și a melanholiei, cu sângele șiroind pe hainele-i mute, adunați deopotrivă: pietrarul și dogarul, cizmarul și tipograful, bancherul și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
nămolul adânc. Nu putea risca să intre direct cu cizmele în apă. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. În sfârșit, ajunse foarte aproape de
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
să-l păstreze. Lebedele sunt învățate cu oamenii, care le aduc de mâncare în timpul anului, aproape zilnic. Vin și mănâncă direct din mână, mai ales de la copii. A urmat o perioadă de timp, în care puiul, cu piciorul între atele, pășea prin căldura camerei, fără să se mai ferească de salvatorul său. Ridica aripile încercând să se echilibreze și țipa uneori chemându-și familia. Nu era mofturos, mânca fără nazuri pâinea pusă într-o farfurie de bătrân. “Se va obișnui cu
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]