4,130 matches
-
cu un medalion fin, o țestoasă simpatică, zice el - și-l scoate și ține să-l arate la toată gașca și toată gașca ține să spună chestii. Se fac bancuri, multe dintre ele lipsite de subtilitate, despre povestea de aseară. Pățești un atac de melancolie, e clar că, dincolo de aparențe și de Înrudire, ești din alt film. În plus, e clar că la noapte vei dormi sub patul doamnei cu nepoțica, ceea ce e greu de Îndurat. Mai bine Încerci să dormi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ultima noapte, ieșiți la o plimbare pe aleile care șerpuiesc printre brazi și ajungeți, după ce urcați un pic, pe un fel de platformă Înaltă, de unde se văd panorama stațiunii clipind undeva jos și luna plină pe cerul ca de operetă. Pățești un atac de melancolie și simți nevoia să rămîi În urma grupului, coborînd pe aleile dintre brazi. Te Întinzi la un moment dat pe asfaltul care mai păstrează căldura zilei. E un alt moment Punctul Zero, Îți spui, numărînd stelele printre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva abstract, toată lumea cunoaște aceste lucruri, dar nimeni nu poate să facă referire la un caz concret, nimeni nu poate să arate cu degetul spre ceva anume. Sau poate că oamenii se feresc să povestească ce știu și ce au pățit. În orice caz, figura și tonul bătrînului militar mă fac să cred că sîntem pe cale să luăm contact cu această realitate, că urmează să aflăm pe pielea noastră că există fantome. Seara sîntem strînși iar În sala de mese. Un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
luminează chipul, poate din cauza suferinței, tuns oribil, par mai degrabă subiectul unui experiment gastro-intestinal, În laboratorul unui doctor socialist pentru care etica nu Înseamnă nimic - iată ce poate face mîncarea dintr-un om! SÎnt țeapăn ca un boa. — Ce-ai pățit la degetul ăla? arată spre bandajul murdar. — O infecție. Orice zgîrietură se infectează imediat. Păi de ce nu te speli mai des? — Ei, nu-i așa ușor. — De ce? — N-ai unde. — Da? N-ai? — Cam da. Cam n-ai. În spălător
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi umblă prin minte scena cu CI-stul, dar cum aș putea să-i spun? — Ascultă... — Da, ce e... Mă opresc, nu știu dacă fac bine ce fac. — Da... Spune, ce e. S-a Întîmplat ceva? Spune-mi... E clar, ai pățit ceva. Nu, nu e o idee bună. Din aerul pe care Îl ia, Îmi dau seama că am toate șansele să se suie În trenul de Hațeg, să se ducă la el să-i ceară socoteală. Mai bine o las
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e maximă, am convingerea că mintea mi-a luat-o razna. Am de ce. Classix Nouveaux cîntă Is It a Dream, Într-un concert dintr-un studio BBC. SÎnt Împietrit. De fapt, sînt atît de Împietrit, Încît Gărăgău crede că am pățit ceva. — Ce-ai măî, muriși, ce dracu’ ai? — Dă-l mai tare, reușesc să articulez, În timp ce ochii mi se umezesc de emoție. — E-e-e, așa, zice Gărăgău, care prinde ritmul cu urechile lui muzicale și Începe să danseze. Dar sîrba nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului. Dar de Craiova nu se sperie? Încerc să-i povestesc faza lui Andi, dar Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și abia dacă stau cu ea, sînt mai mult prin oraș sau dorm. Miroși a băutură și a tutun prin ușă. Na! Alta acum! Ce naiba ați făcut aseară? Haide, am pus masa. Cine știe pe unde ai umblat, puteai să pățești naibii ceva... Călăresc iar telefonul. Andi nu are intrare În cercul lui Nico, Îl sun la plezneală pe Marin. Se nimerește să fie acasă, a venit și el Într-o permisie. Îi spun de chef, Îi spun că nu pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
una din santinele și-a părăsit postul de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă, Încît vede treaba asta ca pe o campanie pe termen lung. Mă ofer voluntar În această misiune deosebit de periculoasă. Și stupidă. Și o fac pentru că pățesc un acces de conștiință - Încerc să-mi răscumpăr În fața lor păcatul de a fi un tip care se descurcă, care nu doar că a plecat primul În permisie, dar acum urmează să se mute Într-o unitate aproape de casă. Așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noua unitate, pînă nu se schimbă ziua. Deși cred că nici asta nu mi-a zis. Dar eu am convingerea că așa trebuie să fac, să ajung În seara asta - Într-o lume În care toată lumea Înșală pe toată lumea, eu pățesc un acces de corectitudine. Așa că mă sui În primul tren, fără să-mi iau bilet. Mă gîndesc că mai rău decît să dau iar peste aceeași nășiță nu are ce să mi se Întîmple. Trenul e la fel de jegos și pute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
păturile). Așa că frigul circulă de capul lui dinspre ferestrele pe care pînă la primăvară e puțin probabil că cineva În toate mințile se va Încumeta să le deschidă. După ce iese medicul de gardă, Moise Îi povestește țăranului curios ce-am pățit, versiunea prescurtată și plină de dramatism - insistă pe partea cu Starea de Necesitate, cu alarma care s-a dovedit În cele din urmă reală. Totuși, Moise e vesel, nu are nimic, radiografiile sînt bune, cîteva contuzii nesemnificative. E vesel și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
frig, de o resemnare Îngrozitor de comună. A fugit? Unde? Sigur a fugit? Cum să fugă? E posibil? E legal? Nu mai e stare de necesitate? Ce dracu’ tot spune ăsta? A fugit Ceaușescu? Ceaușescu nu mai e deloc? Ce-a pățit, că doar e veșnic?... Sau cum? Ce se Întîmplă? Ce spune ăsta? Ce? CEEE? După cîteva clipe de uluială, În care ce se aude din difuzor vine să confirme primul anunț, salonul ia foc. Îl văd pe țăran cum se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chiar trebuie să umble prin casă. Mamei Îi e teamă de teroriști, dar mai mult de nepricopsiții ăștia care profită de situație și umblă prin case, dîndu-se revoluționari. Trebuie să se liniștească odată situația asta, spune ea, știind ce-a pățit ieri cu un grup de gărzi civile, care au vrut să intre În casă pentru că, spuneau ei, aveau informații că s-a tras de la fereastra podului casei lor asupra populației. A fost groaznic, niște ăia, abia a reușit să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gărzi civile, care au vrut să intre În casă pentru că, spuneau ei, aveau informații că s-a tras de la fereastra podului casei lor asupra populației. A fost groaznic, niște ăia, abia a reușit să-i Împingă afară din ușă, cine știe ce pățeau dacă le dădea drumul În casă - era singură cu fetele. Hai să stăm aici toți, terminăm de Împodobit bradul, mîncăm, vorbim, ne uităm la televizor, uite ce se Întîmplă... Dar Ana chiar trebuie să verifice cadoul. Cum ar fi să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciment, În echilibru, Încercînd să vedem ce se Întîmplă pe stradă. Cineva din spital strigă la noi să ne dăm jos și să intrăm imediat Înăuntru. E una din asistentele În vîrstă de la etajul nostru, are grijă de noi. — O să pățiți naibii ceva. O să răciți. Da, mami, zice Moise, care suferă și el brusc de un acces de curaj (mai ales acum, cînd ne-am convins că răceala e cel mai mare pericol) și Începe să rîdă. Vine agale ducînd În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fim arestați de gărzile revoluționare. Dar liniștea e Întreruptă, se produc două momente agitate. Năvălesc pe poartă spre Urgențe două salvări, la interval de zece minute. Un civil a făcut infarct - probabil copleșit de emoție. Și un soldat care a pățit ceva, se pare că e rănit, dar ni se spune că nu e un incident extern. Moise vrea să știe ce Înseamnă asta. Cum adică incident care nu a fost extern? Sună, Într-adevăr, foarte curios. O asistentă ne spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mașină, băi, dar acum ești bine, n-ai nimic? s-a auzit Andi din telefon, iar ecoul cuvintelor lui a rămas pe undeva În ceața fierbinte a capului, dîndu-mi o amețeală fără contur. Probabil că același lucru l-au pățit și cei doi. Moise a Început să vorbească precipitat despre niște rude din București, dacă ar pune mîna pe niște haine civile s-ar duce să facă Revelionul cu rudele, și se uită lung la mine și la treningul meu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se Învîrt prin mulțimea de țărani și de oameni simpli și veseli, așa că-mi găsesc refugiu Într-o șatră de țigani care stau undeva În marginea peronului și cîntă și așteaptă un tren spre VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede cum mă sui În primul tren spre Craiova În același timp cu un caporal care are o raniță plină cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care noi ni le petrecem mai nou În fața televizorului, care ne bombardează cu show-uri muzicale preluate de la posturi americane. Via Satelit, Sky Channel sau Satelite Hour ne aprind fitilul nu atît cu ultimele producții Depeche Mode (ce-o fi pățit Gahan de rătăcește pe dealuri Într-o pereche de budigăi albi, cu hermelina În spinare?), cît cu B.A.D. (Mick Jones post The Clash, mutat În ritmuri funk)... Sau chestia asta nouă excesiv de sonoră și de ritmată, Head Like a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un accident! țip și eu, gîndind că ăsta ar trebui să fie tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sîngele? — Lasă bre omu’ să vorbească. Spuneți domn’e... să priceapă și cap sec. — Nu mai spun. Am spus. — Domnule... profesor, io nu cre’că e bine, io nu cre’că avem voie să vorbim așa, domnule... după ce-am pățit cu nenorociții... Ce să mai caute ăștia În... — Ia uite-l, bre, și p-ăsta că nu mai tace. Păi, cum spui tu la lume că ce-are și ce n-are voie... Ce, ești Ceaușescu? — Spun și io ce-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plimbă stetoscopul În sus și În jos pe pieptul slăbănog, lipsit de virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă Rică, Îți spun că e ilegală, trebuie retrasă, Îi șoptesc... Ai văzut ce-a pățit bietul copil? Rică rîde. — Costinel... bietul copil, e epileptic. Nu există leac pentru el. Cică e bine să se ferească de emoții puternice. Păi vezi că am dreptate?... Tot episodul scoate din noi povești ciudate de armată. Ne povestim la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
armatei) cu ele? Ce credibilitate vor avea peste ani poveștile mele eroice ieșind de sub un nas cît o muscă? S-ar găsi, În caz că s-ar pune problema unei ecranizări, un actor În viață cu un astfel de neajuns? Ce-a pățit nasul tău? Mi l-a amputat un dilimandros... Cum arată arsura? o aud că Întreabă. Am vorbit cu Geta și mi-a zis că bărbatul ei spune că-ți rămîne cicatrice. Auzi, dar bine că mi-am adus aminte... să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]