4,413 matches
-
bici în coaste, și niște spini în ochi, pînă veți pieri de pe fața acestei țări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru. 14. Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pămîntesc. Recunoașteți dar din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit; 15. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
floare ce e mai bun, acel nectar duhovnicesc mult dorit de sufletele noastre, a celor ce năzuim spre mânuire. Tot ceea ce se întâmplă în lume este supus schimbării de la o zi la alta; și opiniile, și oamenii și toate lucrurile pământești. Există un singur lucru care nu suferă nici o schimbare: Dumnezeu. El rămâne neschimbat și veșnic. Schimbării au fost supuse și odoarele adăpostite de aceste ziduri istorice. Mitropoliții și episcopii care s-au ridicat din darul lui Dumnezeu de-a lungul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată s-a trezit brusc la viață pentru mine, lucru care s-ar putea Întîmpla oricărui tînăr din lume Într-o zi ca asta. În loc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu fratele lui geamăn, Inventatorul, mai ales când se ridică de la masa lui plină de hărți, de manuale, de cărți și caiete și ochelarii îi atârnă de gât. În mână ține o lupă gigantică. Pe masă mai are un glob pământesc, un microscop, un calculator... Înțelegeți copii? Învățătorul e foarte ocupat. El studiază într- una. Un pic mai înainte privea atent la microscop și nota pe un carnețel ceva. Acum ce face? Acum s-a ridicat și se duce la o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
preotul ce legătură are cu această istorie a măgărușilor, care apar la începutul și la sfârșitul vieții lui Isus? Și ce are de-a face Cristos cu acest măgăruș, că l-a implicat intenționat în ultima fază a vieții sale pământești, spunând că „are nevoie de el”? Preotul nu trebuie să se mândrească: el este doar ca măgarul, iar Cristos poate să-l folosească drept ajutor în misiunea sa. Numai Cristos îl poate domestici pe preot pentru a învăța lumea, cum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
decisive în confruntarea cu răul; cuvinte care sfidează timpurile; cuvinte veșnice; cuvinte atât de divine încât continuă să răsune prin Spiritul pe care el îl trimite Bisericii și în inima fiecăruia, în veci. Apostolul Ioan redă cuvintele din ultima seară pământească a lui Isus (In 14,26): Tatăl, în nu-mele lui Cristos, îl va trimite pe Spiritul Sfânt, care „vă va în-văța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”. Așadar, cine este Maestrul interior care acționează
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
di Dio). 6. Preotul nu este omul „lucrurilor penultime”. Toți creștinii trebuie să aibă sensul escatologic în prezența lor e-vanghelizatoare și sfințitoare în istoria oamenilor. Într-adevăr, aceasta o pretinde creștinismul ca religie a viitorului absolut. Animarea evanghelică a realităților pământești trebuie să se potrivească cu: 1) cu memoria bună a întregului nostru trecut, rădăcină ce nu poate fi eliminată pentru prezența creștină în lume, dar fără să rămânem sclavi ai admirației pentru trecut (în trecut, într-adevăr, se află numai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sunt ultimele; de aceea, Sinodul Episcopilor din 1971 afirmă: „Prezbiterul, care este martorul realităților viitoare, trebuie să mențină o anumită distanță față de orice însărcinare sau pa-siune politică”. În sinteză, preotul nu se poate angaja în mod direct în animarea realităților pământești pentru că el este, prin consacrare și misiune, omul „rezervei escatologice” (J. B. Metz); es-te omul care anunță și solicită venirea împărăției, susținând aspirațiile de eliberare și de promovare prezente în istorie și contestând orice dominare asupra omului care nu este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
preot. Întâi de toate, este spre binele preotului însuși care, în acest fel, nu-și contrazice identitatea sacramentală; este spre binele laicului, ca să reușească să-și salveze specificul lui carismatic. Angelo Roncalli, la 1 septembrie 1924, în ziua transferării rămășițelor pământești ale episcopului Radini Tedeschi, din cimitirul orașului în cripta mică a episcopilor din Domul din Bergamo pentru care fusese păstor (1905-1914), a spus: „Oh! Lăsați-ne sfânta libertate a pașnicului și înaltului nostru minister. Lăsați-ne altarelor noastre ca să mijlocim
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în dreptate și în adevăr -: în orice timp și-n orice împrejurare este un element al ordinii și al moderației. A rămâne fideli lui Dumnezeu și bisericii, a nu se amesteca în agitațiile schimbătoare ale politicii, a sta deasupra intereselor pământești, și numai atenți și prompți la efuziunile neîncetate ale carității, mai ales în zilele de durere, aceasta înseamnă a aduce Patriei cea mai prețioasă slujire”. În interiorul acestui rol evanghelizator, sfințitor și misionar al preotului se află desigur și datoria de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
prompți la efuziunile neîncetate ale carității, mai ales în zilele de durere, aceasta înseamnă a aduce Patriei cea mai prețioasă slujire”. În interiorul acestui rol evanghelizator, sfințitor și misionar al preotului se află desigur și datoria de a anima creștinește realitățile pământești: această animare, însă, trebuie să se facă cu stil sacerdotal, adică în cea mai mare coerență cu condițiile aceluia care este chemat să fie om al comuniunii, profet al realităților ultime, liturg care înalță toate realitățile u-mane în ofranda euharistică
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
manifestărilor religioase care, în ciuda diversității locale firești, poate fi definită drept o religie „politeistă matură” (Xella, 2007, p.12), tipică civilizației urbane înfloritoare organizate în jurul suveranului și a palatului, unde și structura panteonului oficial, probabil, reflecta organizarea structurii de conducere pământească. Nașterea, dezvoltarea și sfârșitul regatelor lui Israel și Iuda Sistemul socio-politic din perioada Bronzului Târziu, definit de un înalt grad de urbanism, înfloritoare orașe-stat răspândite de-a lungul zonei de coastă a Mediteranei orientale și comerțul prosper cu cele mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerat loc al prezenței divine în popor. Poemul din Jud 5, ca și alte imnuri de laudă, celebrează „victoriile” pe care Yhwh le-a avut împotriva popoarelor străine și a zeilor lor. Succesul împotriva lor nu se datorează astfel forței pământești a cailor și cavalerilor, ci puterii mâinii eliberatoare a Domnului (1Sam 17,45). Și alte imnuri îl prezintă pe Yhwh ca războinic care învinge națiunile și atribuie zeului suprem epitete derivate din ideologia regelui viteaz, ca de exemplu, Ps 24
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al divinității și trebuia să-și asume datoria de a guverna poporul cu dreptate. Pentru a împlini cu demnitate rolul de locțiitor al divinității, regele trebuia să fie fidel propriului zeu, astfel încât Yhwh însuși să poată binecuvânta cu prosperitate pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mărturii scrise pentru a putea delinea profilul. Între aceste ocazii private, pot fi amintite aici dezlegarea unui vot, dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare, o importanță extraordinară în viața cotidiană. Iată, așadar, cum se explică apariția multor specialiști în religie, experți în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că, în ciuda măreției demnității sale, omul experimentează o limită imposibil de depășit, moartea (Gen 2-3), percepută ca destin necruțător și graniță de netrecut a propriei ființe (Qoh 9,2-4). Toate acțiunile religioase ale persoanei au loc doar în timpul existenței sale pământești, de la naștere până la moarte: după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința, sunt inevitabil și expresia voinței divine asupra omului. Ținând cont de acest lucru, nu ne surprinde faptul că pentru Vechiul Testament omul este considerat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
culturilor antice vecine lui Israel, e plauzibilă credința că unii defuncți aveau un status diferit de cel obișnuit (cf. infra, pp. 116-117) menținând o putere specială de protecție și înțelepciune, asemănătoare cu cea pe care au avut-o în timpul vieții pământești. La moartea unei persoane se celebrau diferite rituri de doliu; cel mai natural era plânsul și lamentația însoțită de post și îmbrăcarea hainei de doliu (2Sam 1,12; 14,2; 1Reg 13,30; Am 5,16 etc.). Semnificația religioasă a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost glorificați după moarte, fiind ridicați la status-ul de ființe aproape divine, vindecători și ocrotitori ai dinastiei domnitoare. Ei erau invocați pentru a obține pace, binecuvântare și sănătate (Merlo, Xella, 2001). Pe baza acestor informații comparative, este foarte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că Yhwh însuși „a stabilit”, „a ridicat” (hēqîn) tronul său în cer, utilizând o figură expresivă care redă bine ideea că Yhwh își instituie pentru totdeauna domnia sa cosmică asupra tuturor celorlalte forțe ale naturii (expresii asemănătoare sunt utilizate pentru domnia pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locuința firească a peștilor (Gen 1,20-22; Ps 104,25-26) și, în acest sens, era considerată ca o extensiune a spațiului terestru, locuința naturală a oamenilor și animalelor. Din punctul de vedere al geografiei cosmice, vechii evrei își imaginau globul pământesc ca un disc stabilit pe ape prin hotare precise. În Biblie se amintește de cele „patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își manifesta aici maxima sfințenie în jurul căreia se va reuni poporul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]