3,617 matches
-
de abanos ce îi adăuga o notă de mister în plus nu un minus de vitamine cum găndise inițial. Ștefan! Fiule... Dragul mamei mi-am făcut atătea griji. „Mda acum vor începe să îți spună căt de mult le-a păsat de instabilitatea sănătății tale. Ai fost în comă două săptămăni. Se pare că nehotărărea ta ne-a costat ceva pungi de sănge și o mică comă. N-are importanță, acum putem să ne apucăm de proiectul meu. Expediază i te
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și contribui deplin și egal la viața și cultura comunității respective. O societate incluzivă este aceea În care diferența este receptată și valorizată și În care discriminarea și prejudecățile sunt combătute activ, prin politici și practici adecvate. Ajunge să ți pese de cineva, care face practic parte din viața ta, pentru că așa simți, chiar dacă rațional ai putea considera, eventual, că nu merită, nu trebuie, nu se cuvine. Incluziunea școlară/educațională/socială este o soluție la excluderea școlară/educațională și socială. Incluziunea
CE ESTE ŞI CUM SE PUNE ÎN PRACTICĂ ŞCOALA INCLUZIVĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Miodrag CIURUŞCHIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2139]
-
în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să-i pese de mustrările sau amenințările cu pedepse ale Starețului; ridica doar o privire uimită și nu scotea o vorbă, întrebător ca și cum ar fi fost în așteptarea unui eveniment hotărâtor pentru a se lămuri pe sine și pe ceilalți ce-ar urma
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să-i zugrăvească, fără să omită unele considerații amabile și simpatice. Mai curând el devenise obiectul curiozității și pretext de a petrece o seară cu totul ieșită din comun. Tommaso cu siguranță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a strigat Tommaso ajuns la limita răbdării în ce fel i-ați convins să mintă în halul ăsta, fără să știe măcar cine sunt și ce fac? Depozițiile au continuat ore-n șir; fiecare născocea o poveste, fără să-i pese dacă era sau nu verosimilă. Important era să pună pe seama lui Tommaso cât mai multe infamii, pentru a-l strânge ca într-o menghină și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în contra autorităților eclesiastice, dar răspunse în chip sincer: A schimba înseamnă a intra în joc. Dacă ție, Căpitane, ți se spune să schimbi ruta pentru a sosi la Marsilia o faci cu inima ușoară și fără teamă? Fără să-ți pese de marinarii tăi și de mărfurile de la bord? Cred că același lucru e și cu Biserica; atâta timp cât nimic nu se opune esenței lui Dumnezeu, nimic nu va deveni o capcană primejdioasă, dar atunci când cineva afirmă că Dumnezeu nu se teme
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă fiul lui Zevedei. — Cât despre morți, e mai complicat. Ai de căutat urmele lor mai ales în imaginea altora despre ei. Pe vremea aia erau mai neglijenți, credeau c-or să fie veșnici. Făceau treaba de mântuială, puțin le păsa. Îi urmăreau pe față, fără să știe că asta era marea lor slăbiciune. Oamenii știau și se fereau. Să dai năvală peste ei, să scoți dușumele, să răscolești prin dulapuri, să spargi sobele, să scormonești prin grădină... să pierzi vremea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
condica... — Nici de capul nostru nu suntem... reluă Fane. Și condica n-o semnezi, dar, dacă trece pe-aici și nu te găsește... — Ce-o să-mi facă ? — Îți ia autorizația... Costică Ologu sări pe loc, ca și cum puțin i-ar fi păsat. — Autorizația ? Pentru cerșit ? N-am nicio autorizație... — Ba ai, spuse la fel de calm Fane Chioru. Fiecare dintre noi are o autorizație, dar nu-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
odaie. Cum nu-și aducea aminte de visele lui, nu știa nici măcar că visează, dimineața se întorcea la șovăielile și spaimele amestecate, neaflând niciodată cum e să fii, cu adevărat, liber. Chisăliță vorbea lumii despre sine la telefon. Nu-i păsa că nu-l ascultă și nu-i răspunde nimeni, ar fi vrut să fie singur și așa și era în visul lui. Nu mai era un pitic, ci cum trebuie să fie un om în cea mai bună dintre lumile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile care îi împungeau noada : Asta faceți voi, mă pândiți când vin acasă... Sunteți, tu și cu ăsta, de-i zici unchiul, niște... niște... — Labagii... o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou. Namila îl privi nedumerită. Maca făcu semn spre ușă, desenând cu degetul un cerc în aer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coșuri cu o greutate între 50 și 60 kg, înaintează încet pe potecile strâmte reprezintă unul din elementele cele mai banale ale acestui Congo al anilor 1930. Orarul precis și calcularea timpului de lucru sunt imposibil de determinat. Cui îi păsa, în perioada respectivă, de munca sătească? Numai producția conta, numai ea era contabilizată. Nu putem să nu subliniem enorma discrepanță dintre forța umană cheltuită și producție; o asemenea risipă este de necrezut. Fiind răsfirată, această populație era condamnată să-și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
clar că trebuie să rămână la postul său; dar, dacă un iepure ar trece prin apropiere, nu punem la îndoială că, fără nicio mustrare de conștiință, cineva ar pleca imediat în urmărirea acestuia și, pierzându-și prada, puțin i-ar păsa că i-a pus pe camarazii săi să și-o piardă pe a lor"; apud H. Rheingold, 2005): este o ilustrare clasică "a problemei ridicate de necesitatea de a contribui la asigurarea unui bun public în fața tentației individuale de a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
numit anhedonie. Chiar și atunci când încearcă să facă ceva plăcut, ei nu pot avea o reacție emoțională plăcută. În depresie, multe funcții ale organismului sunt afectate somnul, apetitul alimentar și nevoile sexuale. Depresivii își pierd motivația de a le mai păsa de ei înșiși, chiar și în ceea ce privește aspectele fundamentale. De exemplu: Nu mi-am mai spălat părul de trei săptămâni. Nu am mai dormit de șapte nopți. Prietena mea mi-a spus că trebuie să fi dormit, e imposibil să nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate exista. Însă piețele nu sunt întemeiate doar pe respectul pentru justiție. Ele sunt de asemenea întemeiate pe abilitatea oamenilor să ia în calcul nu doar propriile dorințe, ci și dorințele altora. Un proprietar de restaurant căruia nu i-ar păsa ce doresc clienții săi la masă ar da repede faliment. Dacă aceștia se îmbolnăvesc de pe urma mâncării, ei nu vor mai reveni. Dacă mâncarea nu le face plăcere, nu vor mai reveni. Proprietarul de restaurant va da faliment. Piețele creează stimulente
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Aseară, la venire, când m-a condus la camera 203 unde am stat ultima oară anul trecut, mi-a mărturisit că a ajuns la o formă de "delir" eliberat de orice cenzură de autoritate. "Scriu despre ființă fără să-mi pese câtuși de puțin ce-ar gândi Heidegger dacă ar citi paginile mele. În timp ce, în urmă cu 35 de ani, când am scris Două introduceri..., unde mă refeream amplu la lucrarea lui despre Kant și problema metafizicii, eram obsedat de părerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrul extraordinar pe care l-au aflat între timp proștii și umaniștii, se adaptase la istoria lui. Într-un alt decor, el continuă să mănânce felurile pe care istoria i le servise înainte. Reci, neîncălzite, stricate. Lui nici nu-i păsa că, simbolic măcar, avusese loc o revoluție, că istoria făcuse indigestie și că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie Cărtărescu, în Jurnalul său, notează "la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― și într-un anume fel înălțător ― să-l apăr. Ce voia Noica să spună atunci? O făptură umană, se întreba el, care trăiește în noaptea ființei ei (adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume) și în reflexele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănâncă, doarme, bea, muncește, se înmulțește și se distrează ― merită ea numele de om? Atât de puțin să fie un om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am să te văd. În aceeași vară, înainte de căderea serii, își dăduseră întîlnire pe o străduță de lângă gară în fața casei unei prietene care lipsea o vreme din București. Și el uitase, pur și simplu uitase, sau poate nici nu îi păsa, nu mai știa nici el ce anume se întîmplase, și și-a adus aminte aproape cu o oră mai târziu. S-a gândit, totuși, să treacă într-o doară cu mașina pe la locul întîlnirii. Ploua groaznic și strada era pustie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie decât să anunțăm puterea ce se întîmplă a fi esecutivă că le vom esersa. Dacă acea putere se va simți dispusă de a avea o altă voință decât cea a noastră, aibă-o sănătoasă! Nouă neci nu ne poate păsa, pentru că într-un stat constituțiunal guvernului nu-i e permis de a avea o voință proprie și neci trebuie să fie altăceva decât brațul legilor ce ni le facem noi înșine. Așa trebuia făcut când cu Adunarea de la Miercurea. Acea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
știrea guvernelor. Dacă guvernele ar avea să-și dea învoirea lor ori să dizolve după plac, atunci dreptul de întrunire n-ar fi decât o iluziune. Adunarea de la Miercurea și comitetul ei putea să lucreze până azi, fără de a-i păsa măcar de un guvern ce a dizolvat-o fără a-i spune motive legale. Nu, până ce legislațiunea nu va fi pusă în mâinile tuturor popoarelor ca atari până, atuncea sancțiunea nu poate opri ca o lege să fie nedreaptă și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de oameni? Aceste atacuri fățise împotriva țării noastre nu pot fi luate drept copilării, drept îndărătnicia cavalerească de-a provoca fără cauză; asemenea nu putem crede că Turcia e atât de tare și sigură de victorie încît să nu-i pese dacă are în contră-i o sută de mii de luptători mai mult ori mai puțin. La cea dendîi privire aceste acte de provocare, cari în caz normal ar fi contra interesului Porții și contra bunului simț, trebuie să ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
inima, care bate voioasă și repede, bate cât trăiește. Renegații sânt veninul pe care natura binefăcătoare l-a depărtat din corpul nostru. Fericire e că lamura aurului nostru e însemnată pe lângă zgura ce-am putut-o lepăda fără ca să ni pese. Am râs totdeuna de-ncercarea de-a rea duce în sânul națiunei pe renegați. S-au dus? Cu-atît mai bine, era mai rău de rămâneau. La noi era un rău și e o fericire că în mînele dușmanilor ei sânt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
treilea rînd, pare fără sens să continui instalarea rachetelor și să te aștepți ca ele să rămînă neobservate, în ciuda survolului regulat al escadrilelor americane. În fine, rămîne sub semnul întrebării de ce guvernul sovietic și-a continuat planurile, fără a-i păsa de avertismentele repetate și explicite ale Statelor Unite. Allison a dedus apoi ipotezele primului model cu privire la o a doua problemă, anume de ce Statele Unite au optat pentru blocadă (numită diplomatic carantină). Aceasta este singura întrebare la care modelul actorului rațional nu are
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]