138,898 matches
-
asta chiar îmi place. Parcă-i o țâță tare... (Către GENERAL.) Tu nu știi să răspunzi când te întreb? Dacă-l ochesc din greșeală?... Habar n-ai, nu te pricepi la arme... (Către MARELE PREOT.) Pentru cine vroiai să mai păstrezi mir?... Și cu ce drept te dai drept locțiitorul lui Dumnezeu? Ești doar un popă gras și înzorzonat, ca o curvă. Transpiri ca o vită și-ți curg balele... (Către SFETNIC.) Voi v-ați bătut joc de mine cu umbrela
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
numai!) din spațiul românesc. Din păcate, nu și-a dus ideea pînă la capăt, amestecînd, cînd și cînd, oratoria cu publicistica. Sigur, sînt cazuri cînd oratoria se înfrățește cu publicistica (ca în cazul lui Delavrancea). Dar s-ar fi cuvenit păstra direcția anunțată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite în parlament sau în plenul conducerii partidului. Și pentru că tot am amintit insuficiențele acestei, totuși, ediții, cum, mă întreb, de
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
și a practicat compromisul (dar a făurit România modernă!) intrînd în ireconciliabil conflict cu Rosetti mai ales în contenciosul legii electorale, redactorul Românului cerînd, cu dreptate, Colegiul Unic, șeful guvernului abia acceptînd trecerea de la patru la trei colegii, deși astfel păstra întreagă cangrena sistemului nostru electiv redus la cîteva zeci de mii de alegători, țăranii (90% din populație) fiind cu toți excluși, ei avînd "dreptul" să voteze indirect. Ruptura dintre cei doi frați politici (fuseseră și masoni) s-a realizat încă
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
mazăre, mînz, searbăd - pentru o simplă trimitere, cu confer, la albaneză (strategie păstrată și de DEX); în seria veche (v. barză, brad), albaneza era pur și simplu indicată ca sursă a cuvîntului. Prima parte a tomului XIII (V - veni) cuprinde, păstrînd tradiția dicționarului-tezaur, forme vechi rare, adevărate ciudățenii lingvistice, cu cîte o singură atestare, precum substantivele vacsinar ("persoană care vaccinează", la 1840), vederoi ("grup de persoane care merg la pețit, la "vedere"", termen regional), a varvarizmi ("a folosi barbarisme", la Cantemir
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
și ficțiune. (subiect despre care există o teză de doctorat: John F. Castyle, Making of "An American Tragedy", University Microfilm #5017). Se stabilesc aici principalele corespondențe dintre realitate și roman: Chester Gillette = Clyde Griffiths (în alegerea personajului fictiv, Dreiser a păstrat inițialele lui Chester Gillette); Grace "Billy" Brown = Robert "Bobbie" Alden; Louisa Gillete = Elvira Griffiths; Cortland = Lycurgus; Big Moose Lake - Big Bittern Lake etc. Asemănarea dintre persoanele reale și cele fictive a fost atât de mare, încât unii critici l-au
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
descriere în profunzime), și el se referă la interpretarea unor practici culturale prin descrierea lor detaliată, dar și descrierea unei întregi rețele de intenții, premise, scopuri incluse în acele practici. Noul istorism se inspiră din descrierile în profunzime ale antropologilor, păstrînd o permanentă dialectică între text și context, literar și non-literar. Fiecare din termenii acestor opoziții devine, pe rînd, descrierea în profunzime a celuilalt. Contextul explică și textul și vice-versa, fără însă să fie vorba de o explicație simplist-cauzală. Invocîndu-l pe
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
lacrimi. O necesitate adînc înscrisă în secretul spovedaniilor, al tăcerilor; poate chiar al voluptății. Necesitate produsă de o forță creatoare, necesitatea de a iubi și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit să o păstreze cu prețul exilului definitiv. Dar la sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu pare să fie acest preț, ci cîștigul, posibilitatea de a păstra în mediul artificial, de laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit să o păstreze cu prețul exilului definitiv. Dar la sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu pare să fie acest preț, ci cîștigul, posibilitatea de a păstra în mediul artificial, de laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase, secrete" și libertatea de a le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
va trimite ceva mărci la Turku să putem vedea și Stockholm-ul. Drept să spun, ca și prietenul Bălăiță, nici eu nu crezusem că amicul finlandez se va ține de cuvânt... Totuși, cu perseverența precum și cu încrederea pe care o mai păstrez și azi în oamenii de calitate și în cuvântul lor, mi-am luat inima în dinți și, trăgându-l după mine pe Bălăiță, intrarăm în banca din centru. A ținut, nici un minut. Fără nici o birocrație. La fel ca voiajurile pe
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
ei în restaurante. Devine, prin lungul său serviciu la București (1933-1945), o personalitate cunoscută în lumea diplomatică de la noi, ajutînd, în vremuri grele, la nevoie, sumedenie de oameni în suferință. În 1929 începe să țină un jurnal, care s-a păstrat, vorbindu-se de el ca de o sursă utilă de informație. Acum a fost tradus în românește de dl Viorel Grecu și d-na Claudia Chinezu, într-o bună ediție, care are parte și de note. Semnificativă este prima însemnare
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
bunele maniere. Apoi îl anunț pe interlocutorul meu că fosta tipografie a ziarului "Adevărul" tocmai a scos în 200.000 de exemplare un manifest antisemit, care este o veritabilă incitare la omor. Cei care l-au redactat și imprimat îl păstrează pentru momentul oportun declanșării unui pogrom. Ei pretind că acționează din ordinul sau cel puțin cu aprobarea guvernului. Prin gestul meu nu mă amestec în treburile interne, ci vreau doar să vă pun în situația de a fi în măsură
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
Ana-Maria Popescu Titlul real al românului Parfum de femeie de Giovanni Arpino, apărut în colecția "Cartea de pe noptiera", la Editură Humanitas este Întunericul și mierea. Ediția românească păstrează însă numele celor două ecranizări de succes ale cărții. Filmul poartă, am putea spune, doar amprenta cărții, scenariul fiind foarte mult modificat, adaptat realității unei culturi diferite de cea italiană. Mai mult, oricît de bine realizat, un film nu poate
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
să nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic că ar fi mai de grabă un respect, că între animale, omul fiind mai tare decît el și doar pentru faptul că îi dă din cînd în cînd de mîncare
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
actuala majoritate din UDMR. * Din CRONICĂ ROMÂNĂ - emisiunile girate de Valeriu Lazarov la TVR vor dispărea din grila de programe a TVR. Surse din TVR mai afirmă că prin renunțarea la acest gir dat de Valeriu Lazarov Televiziunea publică va păstra cîteva mii de dolari pe care i le achita în prezent lunar girantului. * Să mai spunem că, la această oră, o mare parte dintre știrile și comentariile care apar în presa cotidiană sînt vădit marcate de schimbarea puterii, încît e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
scrierile lor, putem conchide că Părinții au cunoscut admirabil Sfânta Scriptură pe care au mânuit-o cu pricepere și artă. Ei cunoșteau nu numai textul Scripturii ci și adevăratul înțeles al acesteia, pe care o explică într-un mod inegalabil. Păstrau în inimă atât de strânsă aducerea aminte a textului Scripturii, încât nu aveau nevoie să-l mai citească, fiind în stare să reproducă pe dinafară paragrafe întregi din orice carte biblică. Astfe lor, țesute cu texte biblice, au luminat și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
se inspiră Cultu rfluă imolație . Astf Ioan Gură de Aur l-ar fi lăsat urmaș dacă nu l-ar fi furat creștinii . Netulburați c dintr-însa53. ra antică și cultura patristică Un alt merit al Sfinților Părinți este acela că au păstrat și transmis lumii moderne literatura antică și cuceririle spirituale ale lumii vechi. E meritul creștinismului, cu precădere al Părinților, de a fi salvat astfel ceea ce era mai prețios și mai util din bunurile ei și de a fi evitat ca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
demni de menționat printre cei mai admirabili creștini pe care i-a cunoscut istoria, ci sunt demni de a figura în fruntea unei liste a marilor scriitori din care omenirea își face o onoare 104. Fiecare dintre marile provincii creștine păstrează totuși fizionomia sa proprie: scriitorii din Roma se disting între toți prin spiritul lor practic, prin simțul responsabilităților, prin fermitatea preocupărilor morale. Egiptenii, mai idealiști, încearcă sinteze vaste; vor să explice lumea, sau cel puțin să dea imagini de ansamblu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală și livrescă în același timp. A doua cred că este produsul unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate însă vrăji, în măsura în care
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
spune la un moment dat: "prin artă mă voi strădui să trăiesc demn, conștient". în consecință, toate faptele povestite sînt secondate de o dublură artistică. O pancreatită acută e vindecată prin "rugăciunea inimii", a doua soție trebuie să scrie, să păstreze vie amintirea primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil.
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat din operă, precum un chiriaș ce nu și-a plătit la timp chiria, nu e acesta scriitorul în postumitate? * Pentru ca ideile să reziste, se cuvine ca formularea lor să nu fie etanșă, păstrînd mici deschideri spre haosul împrejmuitor. * Dacă suferința e, hotărît lucru, umilință, boala, o suferință instituționalizată, te poate lesne îndemna la orgoliu. * O decădere care nu se străduiește destul, o decădere de rea-credință. * Impostura de fond a creatorului ce nu aspiră
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
nici un caz cu zeii. * Înșelătoarele adevăruri, dar și înșelătoarele minciuni: Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni și cu toate acestea sînt pure adevăruri" (Lichtenberg). * Iluzia salutară a erorii: "Pînă și desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde pînă la urmă cu credința că totul ar putea fi altfel decît ne închipuim noi" (Lichtenberg). * Mizantropie? Sau...? Un om drăguț este un om cu idei spurcate" (Swift). * Nu vei fi adîncit această lume pînă
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o poate face cu atîta iscusință, încît să-l flateze. * Vechiul adagiu: "există bolnavi iar nu boli" constituie lirismul funciar al medicinii. * Confortul trebuitor inteligenței pentru a-și păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească a anticilor (otium graecum). * Tușa energică de care ai nevoie spre-a da expresie convingătoare pînă și lipsei de energie pe care o mărturisești. * Acea gelozie a mediei față de extreme, din care ia naștere
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
mărturisești. * Acea gelozie a mediei față de extreme, din care ia naștere dictatura banalității. * Albul unui spital: culoarea inocenței și a fantomelor. * Tot ce se leagă de suferință se deschide înspre artă. Cred că, indiferent de progresele sale tehnice, medicina va păstra de-a pururi o tangență cu arta. * Cursul bolii: prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și al tendenționismelor. * O
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]