3,902 matches
-
corespunzător de pre- luare și de prelucrare a acestui "obiect". Totuși, cum am putea ajunge aici, la "rădăcina" lucrurilor (începutul lucrurilor înseși), la "originea lor originară", și să avem, totodată, certitudinea că ne aflăm unde trebuie (filosofic vorbind)? Nu ne paște pericolul regresiei la infinit? Există, desigur, câteva lecții în istoria filosofiei despre această încercare una este chiar cea pomenită mai devreme, a lui Socrate -, însă acestea au doar poziția unui "model": iată cum trebuie procedat, au a spune toți veritabilii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pierdut un răpciugos de stilou, care scria totuși. Lacrimi și căutări peste tot. Am mers pe firul evenimentelor trăite cu o zi în urmă și ajung la toloaca pe care s-a jucat copchilăraia satului cu mingea. Un bou enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință atunci cînd identifica un elev cu un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luni? Ha, ha, ha. Doar trei luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei prinde și celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul. Abia atunci fetița observă că lacrimi grele își fac drum pe obrajii bolnavului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei prinde și celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul. Abia atunci fetița observă că lacrimi grele își fac drum pe obrajii bolnavului său tată. Le sărută și gustul sărat n-o mai dezgustă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru că, oricum, tot i se punea pata pe tine. Oamenii, în general, calculează efectele, urmările acțiunilor lor. Adică gîndesc cam așa: dacă îl lovesc cu un ciomag în cap pe ăsta, idiotul poate să dea colțul. În acest caz mă pasc ani grei de mititica. Prin urmare, omul trosnește picioarele, spatele, mîinile. Chiar dacă oasele sînt mai subțiri și se rup, mai ai șansa unei împăcări unse cu ceva milioane. Bineînțeles că ar fi și varianta să nu-l lovești deloc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unui fragment izolat geografic al ecosistemului pot apare specii noi, deci o nouă biocenoză care va transforma acel fragment de ecosistem Într’unul independent, chiar În cazul dispariției ulterioare a factorului ce a generat inițiala fragmentare. E pericolul care ne paște de când alte capricii au transformat Prutul În hotar și au Început să deznaționalizeze Basarabia. Ecologia ne Învață Însă și cum să evităm acest pericol: să Înlesnim relațiile fragmentului basarabean cu restul biocenozei românești, cum demult transhumanța a făcut-o Între
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
banala ceapă, ne oferă și coloranții. Și nu sunt indiferente nici la suferințele noastre, oferindu ne - sacrificându-se pe sine - leacuri, nouă și prietenilor noștri necuvântători: brândușa de toamnă, șofranul, lăcrămioara, aloea, știrigoaia; de ce nu, papirusul pe care pisica Îl paște cu plăcere ori de câte ori nu e În apele ei... Dar aceste plante sunt Înțelepte: Între ele nu se află și “traficanți” de droguri... Și dacă tot am amintit brândușa, să-i recunosc “inteligența” de a acționa asupra altora prin alcaloidul specific
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și alte plante, deși la fel perene, deși Încă nu și dioice, copie urzica și obiceiul nuntirii. O face leurda, numai bună de salată acum, nu după ce Înflorește, păzindu-se astfel de noi, dar și socul pe care nu l paște nimeni, mai mult, e apărat de Însuși dracu’, ca lemn al lui, cum Îi spune poporul. Tot răul spre bine: dacă acela abia evocat nu și ar fi băgat coada În treburile timpuriei primăveri amânând nunta urzicilor, ce s’ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
flora astăzi majoritară, la biochimismul căreia nu erau adaptați... Dar nici n’o puteau ocoli - dinozaurii ierbivori desigur, aceia care-i țineau În spate și pe aceia carnivori - obligați fiind, de dimensiunile și pofta de mâncare pe potrivă la a paște de-a valma. Și au pierdut, la concurență cu mamiferele, mai recente, implicit adaptate, mai mici, Îngreuind mai puțin mediul, mai inteligente, știind deci să aleagă... Din paralelă lipsește, acum, concurentul nostru. Dar se poate ivi, căci evoluția nu s
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prezență cât se poate de manifestă În Natură, cu atât mai mult cu cât ea Întreține - aparent paradoxal - viața: Tot ce trăiește ucide pentru a se hrăni, a-și Întreține viața. Chiar gingașa, nevinovata, căprioară ucide iarba pe care o paște. Nevinovată? M’a luat gura pe dinainte, adică am antropomorfizat, căci animalul nu e nici bun ori rău, nici pașnic ori feroce, ci e așa cum e, și e bine așa, pentru el și Natură. Doar că omul, care e, deopotrivă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
feed back pozitiv, care tot reacție la o acțiune este, dar se manifestă invers, printr’o stimulare a acțiunii perturbatoare. Să mă explic: un animal care-și epuizează, mai bine-zis diminuează resursele terenului lui de vânătoare, vânătoare căci și a paște tot uciderea unei ființe Cu atât mai mult, la nivelul biocenozei și, Încă cu atât mai mult la acela al biosferei, integratoare a miriade de biocenoze, nu poate interveni o „sincopă“, căci oricare dintre cele trei funcții, organe dacă vreți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am mai bine de jumătate de an de când muncesc - dreptu-i, fac același lucru - la patron. Să-l menționez căci, culmea, Îmi e, chiar de multă vreme, prieten: Constantin Oană, directorul științific al lui Coseli SA; chiar dacă/mai ales că mă paște alt loc de muncă... E omul un diavol, care distruge Natura, perturbându-i evoluția, așa cum pare din preambulul grupajului susținut de magistrul meu - cel puțin așa l’a nominalizat Lucian Merișca pe profesorul Gheorghe Mustață? Ăsta-i chiar fondul problemei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pune un pumn de grâu și oleacă de apă. Iar „peria“ verde, care va Însoți trecerea În noul an, va deveni o ofrandă, o lingură de negentropie, de viață, pentru Soarele slăbit. Miau N’ai băgat de seamă că am păscut deja jumătate din grâul tău. Pentru vitaminele de care duc lipsă, carnivor ce sunt, hrănindu-mă deci cu ceva extrem de carențat din acest punct de vedere. Mai ales că, negentropic ca și mine, grâul se potrivește de minune stomăcelului meu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență. Sunt chiar un pisic necăjit: Chiar de paști am să fiu obligat să-mi câștig existența ca de obicei, vânând, deși sunt expert În a-mi Însuși o ciosvârtă de miel. Dar așa ceva n’am găsit niciodată pe la Cristi prin bucătărie. Alți congeneri... Miau Nu trebuie să vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar Cristi mi-a spus, În locul scrisorii așteptate de la Grinuț, cuvinte cumplite; chiar și pentru el, zic eu: Omul e singura ființă care ucide degeaba, nu motivat de nevoia hrănirii, cum face chiar gingașa căprioară cu iarba pe care o paște, ori cum fac eu; degeaba, adică doar din plăcere - aș vrea să cred barem În această motivație - pe alții, dar și pe el Însuși. Dovedind astfel cât de străin a devenit propriei lumi. Sunt, totuși, „băiat de treabă“, avertizându-vă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tuturor folos să fie, tuturor care-l cinstesc, Iar la noi veșnic să fie mila Domnului Ceresc! Steaua cu slavă mare Steaua cea cu slavă mare care astăzi ne răsare, Steaua povățuitoare cu raze strălucitoare. Iisus cel ce ne va paște, din Maria azi se naște. În ieslea de dobitoace, înfășat peste mijloace. În peșteră străjuiește, îngerul îl preamărește îngerii cu cântecile, ciobanii cu fluierile. Bucurie îngerească, peste firea omenească. Darul are să rămâie cu smirnă și cu tămâie. Lăudându-l în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe ci s-o trecut Și din gură și-o grăit: - «D’alelei, măi voinicel D-ale cui-s aceste oi ?» - «Ce mă domn bun ispitești, Că tu domn bun bine știi. D-ale mele și-ale tale. Eu le pasc și le păzesc Tu le crești și le-nmulțești« - « Iar în daruri ce ți voi dară ?» - « La Ispas un bruș de caș, La Sângeorz un miel frumos, Fire-ai june sănătos ! Colindă pentru casă cu fete Colo josu, mai din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
1882 se înapoiază cu cele 500 de oi ale sale, în munții Făgărașului. Iarna, Badea Cârțan trăgea cu turma în satul său. De-acuma nu mai era cioban ca toți ciobanii. El pusese slugi la oile sale, ca să poată să «pască» alt fel de oi. Oi negre pe câmpuri albe. Tot citind în cărțile lui de istorie de unde află despre faptele eroice ale aceluia ce înfăpuise pentru scurt timp și pentru prima oară Unitatea Tuturor Românilor, fără să stea prea mult
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de acasă și de farmecul plaiurilor natale, trec uneori luni de zile și el nu întâlnește în drumurile lui suflet de om. Singurii săi tovarăși sunt câinii și fluierul prin care-și varsă tot amarul și toată jalea înstrăinării. «Să pasc oile pe munte, numai trei mii și cinci sute Turma-i mare, oi sunt multe, locu-i berc, pustiu și munte ; Plouă, ninge vântu-bate, eu sunt tot cu pușca-n spate. Doamne, cât am ciobănit, oi cu pușca n-am păzit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în povestea ei de dragoste cu luceafărul nopții, trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Leagăn, - o copaie. Mama mă lua cu ea Când pleca la muncă Ba la grâu - la secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea, Cu frunze mă învelea Cu lapte mă hrănea. Unde sunteți blânde oi Drăguțe mioare Azi tare mi-e dor de voi De n-am loc sub soare. La 11 aprilie 2013, doamna Adriana ne vestea, bucurându-se, ca să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Domnului care prin munca lor au reusit să-și realizeze visul. « Le-a plăcut și lor cum le-am făcut poezioara”, scrie doamna: U n vis frumos Eram copil, când mă duceam pe deal. În mintea mea copilărească oițele-mi pășteam, Dar, mă frământa un gând Doamne, când voi fi mare, eu popă vreau s-ajung. Când mă duceam la slujbă cu măicuța Il auzeam pe popă cum cântă așa frumos Și eu mi-am zis în mintea mea Nu mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
toată durerea tatălui său, cu boala lui și a frățiorului, respectând și apreciind, umbând în sânul și în buzunarele învățămintelor bunei sale mame ? Nu spun că nu mai sunt copii de acest gen, dar sincer numărați pe deget. De ce mă paște gândul și fapta să fac sacrificii, când am putut și pot, pentru drăguțul și bunul meu tată, care s-a luptat cu opt copii să le insufle cinstea și munca ? O spun, n-au ajuns savanți nici unul dintre noi, dar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]