5,611 matches
-
teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau toate drăguțe și simpatice, fiindcă, pe de o parte, prin educație, depășeau nivelul fetelor obișnuite, iar pe de alta, nefiind intelectuale prin tradiție, erau modeste. Lili, de pildă, cu părul ei căzut în cascade pe umeri, cu pălăria de paie largă, cu ochii ei negri, uniți prin îmbinătura sprînce-nelor, prin tenul măsliniu, grecesc, era cu adevărat grațioasă. Era un fel de Otilie oacheșă, care însă prevestea că avea să evolueze spre burghezie. Stănică mai pipăi puțin pe Lili, lăsând tamburinarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să te-ntreb, că sunt bătrân și nu mai am ținere de minte! Popa Țuică deschise un agheasmatar și, scuipând sonor în degete, răsfoi filele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
duci în oraș să-mi cumperi o cutie de pudră? - Dragă, se apără Stănică, am toată bunăvoința, dar numă pricep în lucruri femeiești. Și apoi știi cum e Olimpia, când o afla că m-am dus pentru tine, îmi aprind paie-n cap. Du-te tu, repede, că eu păzesc. Nu-l crezi pe Stănică capabil de devotament? Îmi pare rău. După oarecare gândire, Otilia se hotărî. - Mă reped pentru o jumătate de ceas, te rog să stai aicisau să rogi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă, cu gâtul închis și excitabilitatea extremă că, din următoarele alveole ale nu știu căror saloane
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie Joséphine Baker? Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din secolul trecut. Dar poate, părinții vreunei nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
C-ar fi meritat neapărat păstrat mumificat!... Câte mumii de împărați și de sultani n-ar fi bătut, prin trăsăturile lui agreabile, Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era rudă Răposatul cu Sultanul? - Taci, neglijento! Curg scamele de pe tine. Ca paiele la botul vacii... Știi că nu se înghesuia după onoruri. Uite ce guler strâmb ai!... Nu era rudă cu Sultanul. Poftim manșetă! Era amic... Se duceau vara în Alpi, la escaladat împreună. Spuneau că pe colțul primejdios al stâncii, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gâză sub lupa creatorului. Exact cum el urmărea furnicile de mic copil, o inteligență devastatoare, neînțeleasă, era deasupra tuturor. Timp de ore întregi perseverau în zbaterile lor și nu le putea opri din drum folosind tot felul de obstacole< apă, paie, le schimba direcția însă ele reveneau pe traseul urmărit cu perseverență. Doar focul reușea să întrerupă voința lor de-a reuși în ce-și puseseră în gând să facă. Războiul permanent ce îl ducea cu timpul său se fluidiza până la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tiv de oțel spre miazănoapte și își spuse că iar o să ningă. În câmp se auzeau roțile căruțelor alergând pe drumul desfundat al Griviței, un fluierat prelung de osii neunse, amestecat cu zgomotul copitelor care loveau glodul înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi îi ieșiră înainte, gudurîndu-se. Grigore arunca zăpada făcând cărare spre rampă. 18 - Ei? o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le încălzea spatele. Un câine mare și lățos se gudura la picioarele lui Gheorghe. Treanță îi mângâia blana. - Da de soilit unde soilim și noi? întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi pe la prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii sforăiau la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de copitele vitelor, coji de mere și balegă. Câțiva țărani își numărau banii sub căruțe, la umbră, și făcuseră focuri la care coceau porumbi lăptoși. Împrejur, mirosea frumos până departe. Toată omenirea aceea zgomotoasă pieri într-un ceas. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu bea mult. După ce dădea bună seara, cerea un dorobanț. Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe îndelete. Îi plăcea mirosul iute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite cu paie. Avea dreptate Stere, lor ce să le pese? Fiecare cu ale lui... Dacă ai sta să te gândești... Și își aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti Aglaiei. Că dacă începuseră să se întoarcă cu trăsura acasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și luă o gheată în mână. O azvârli. Nu venise moșul ăl bun. Trecuse câinele și se ușurase pe șireturi... La spovedit Într-o dimineață de vară, unul cu catastif la subsuoară, funcționar de bună seamă, că avea pălărie de paie și haine mai bune pe el, a luat mahalaua din poartă-n poartă. Bătea cu un baston, 0 lătrau cunii, abia îi potoleau muierile. - Pentru o sfântă de biserică... spunea, și își muia creionul pe limbă, gata să scrie. Cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strânseră cu pepenii la un loc, să vadă al cui e mai frumos. Au nimerit în spatele casei lui Tănase. Gunoierul era plecat, că altfel nu i-ar fi lăsat. Cum au nimerit, tocmai unde avea omul o magazie plină cu paie uscate pentru caii primăriei. Copiii au 264 răsturnat în joacă un felinar de bostan, și focul, gata. Au dat să-l înăbușe, nu se mai putea. De frică, au luat-o la fugă, împrăștiindu-se. Se aprinsese magazia lui Tănase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
INIMA ROMÎNI! Ciorbă de bătături. Oasele dafi-le la cîini! 279 FELURI: Ostropel de văcuță cu Salată VERDE. Anghimaft cu orez. Ardei umpluți. Raci. Astăzi: FRIGANELE. BEȚI VINURILE NOASTRE: Muscat-Ottonel, Saba, Valea Dosului. Fripturi: Purceluș la MICA VITEZĂ VACĂ cu cartofi pai RIDICHI Accelerat Fudulii de berbec INIMĂ LA TAVĂ cu spanac Mititei, patricieni, debrețini la comandă. VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă și brună la halbă și la Tap. Dă chelnerului bacșiș și nu uita pe lăutari! V O E B
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uluci: "Sparg la lemn'! Sparg la lemn'!" 284 Îl cunoșteau și copiii. Era un om fără vârstă, cu un ochi alb, scurs, care nu vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe un pai. Călca rar, ca și când nu s-ar fi grăbit niciodată. Nu-și aminteau mulți să-l fi văzut tăind lemne. Muierile u dădeau de pomană și închideau repede porțile. La sâmbăta morților, Tudose se așeza pe treptele bisericii, își lăsa scula
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]