2,686 matches
-
la Paris. Au rămas foarte multe texte teoretice, adunate în volum recent de Corin Braga, un continuator al esteticii onirismului, care se prelungește până în post-modernism prin operele lui Mircea Cărtărescu. Au rămas de la onirici volumele "Lungul drum al prizonierului", romanul parabolă kafkiană al lui Sorin Titel, povestirile lui Dumitru Țepeneag, precum și primele sale romane "Zadarnică e arta fugii", "Nunțile necesare", sau "Cartea de vise" și practic toate poemele lui Leonid Dimov. Nu trebuie uitată nici proza lui Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Sadoveanu din 1938 până în anul 1943 este într-un fel sau altul legat de cauza antifascistă. Conform lui Cornis-Pope, starea de dezaprobare a lui Sadoveanu față de acțiunile extremei dreapta poate fi descoperită în "Creanga de aur", care este și „o parabolă politică în care civilizația arhaice sătească se opune pericolului tot mai mare al fascismului.” Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența minorităților și a străinilor reprezenta un pericol
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
1941, 1942). Un nou volum, cvasi-inedit: "Cuibul visurilor" (Nuvele și schițe), editat de "Casa Școalelor". În sumar: "Cuibul visurilor"; Omul mic și oamenii mari"; "Cumpăna dreptății"; La urma urmelor"; "Cântectul lebedei"; "Ghinionul"; "Dumnezeu"; "Fiara"; A murit o femeie" [toate inedite, "parabola" "Dumnezeu" fiind după Lev Tolstoi]; "Răfuiala"; "Țăranul și coasa" [imitație]. În colecția "Manuscriptum" apare volumul "Cântecul lebedei", cuprinzând facsimilul manuscriselor "Cântecul lebedei" și "Cuibul visurilor"; volumul se deschide cu o scurtă biografie a lui Rebreanu și cu un portret al
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
vrea să spună că are un puternic atașament la realitatea cotidiană”. (Nicolae Manolescu) "Lumea în două zile" este lumea cu două fețe: domestică și infernala. Trăite pe rând de Antipa, ele sunt în fond inseparabile. Românul se bazează pe această parabolă a sufletului uman, dublu și contradictoriu: banal și extraordinar, supus și revoltat, lumesc și diavolesc. Rareori un romancier a zugravit cu mai mult talent atmosferă și bucuriile domesticității decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Pascal). A aplicat calculul diferențial pentru aflarea tangentei la o curbă. În 1639 a stabilit o metodă generală pentru rezolvarea problemelor de maxim și de minim, metodă care ulterior a devenit celebră. A descoperit derivata funcției putere. A rezolvat cuadratura parabolei și a hiperbolei. A calculat aria foliului lui Descartes și a buclei lui Agnesi. A stabilit că subtangenta la cisoidă este proporțională între cele trei segmente cunoscute și pe baza acesteia a executat construcția tangentei la cisoidă. A descoperit și
Pierre de Fermat () [Corola-website/Science/296852_a_298181]
-
o dată făcută publică forma pe care urmează să o îmbrace. Cu toate acestea, constructorii se confruntau cu probleme majore, având parte de întârzieri datorate condițiilor meteo nefavorabile și dificultăților tehnice. Acoperișul fusese inițial conceput de Utzon ca o serie de parabole suprapuse, dar pentru că inginerii constructori nu au reușit să găsească o soluție tehnică pentru a le construi, planurile au trebuit refăcute. La mijlocul anului 1961, Utzon a terminat un nou concept pentru acoperiș și a remis noile planuri echipelor de constructori
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
(n. 3 iulie 1883, Praga - d. 3 iunie 1924, Viena) a fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
capitol, iar execuția de la final se poate identifica cu episodul stigmatizant din Hotelul Askanischer Hof. Un fragment foarte scurt al "Procesului", " În fața legii", apare independent în ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent "Selbstwehr" ("Legitimă apărare"). Faimoasa parabolă începe astfel: Cititorul nu poate afla mai exact ce este această "lege": un lucru abstract sau concret? Cert este că ea devine unicul obiectiv al protagonistului, care așteaptă, la îndemnul portarului, toată viața pentru a intra. În momentul morții, omul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
chiar îl întâlnește pe Kafka în timpul unei vizite în Praga din 1916. Sfârșitul anului 1916 cunoaște o revigorare a operei kafkiene. Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să străpungă « bariera subțire » dintre credință și nihilism, se aseamănă, în viziunea lui Scholem, cu traseul parcurs de personajele kafkiene. David I. Grossvogel observă că în proza lui Kafka, numele lui Dumnezeu este absent, înlocuit fiind de Cuvântul Lui: Legea. Parabolele kafkiene, susține Grossvogel, sunt niște mediatori mistici, care, deși nu reușesc să-l reveleze pe Dumnezeu, sunt pătrunși de fiorul misterului Lui. "Castelul" a generat cele mai multe interpretări teologice. Max Brod consideră că romanul este dominat de o religiozitate de tip
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Ritchie Robertson insistă și pe o influență creștină în opera lui Kafka. Doar o singură sinagogă este menționată în proza kafkiană (în povestirea "Sinagoga din Thamühl"), în timp ce simbolul catedralelor este folosit frecvent. Povestirea "Verdictul" ar putea fi o reinterpretare a parabolei hristice despre fiul risipitor, unde Georg Bendemann ia rolul fiului care a rămas alături de tată. Milan Kundera își amintește amuzat că, la o conferință din 1963, un orator și-a încheiat prelegerea prin exaltatele cuvinte « Franz Kafka a trăit și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului, fiind influențat de unii gânditori moderni din secolul al XIX-lea ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Marx sau Darwin. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl, eroii lui Kafka se identifică cu interpretarea dionisiacă a lui Hamlet formulată de Nietzsche în "Nașterea tragediei": ei au pătruns într-o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă iudaică (Tanah, Talmud, Midraș etc.), unde reprezentarea alegorică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă iudaică (Tanah, Talmud, Midraș etc.), unde reprezentarea alegorică a adevărurilor lumii reprezintă o formă artistică predilectă. Borges afirmă: « Kafka este mai aproape de Cartea lui Iov decât
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă iudaică (Tanah, Talmud, Midraș etc.), unde reprezentarea alegorică a adevărurilor lumii reprezintă o formă artistică predilectă. Borges afirmă: « Kafka este mai aproape de Cartea lui Iov decât de ceea ce s-
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și stilistic de literatura religioasă iudaică (Tanah, Talmud, Midraș etc.), unde reprezentarea alegorică a adevărurilor lumii reprezintă o formă artistică predilectă. Borges afirmă: « Kafka este mai aproape de Cartea lui Iov decât de ceea ce s-a numit „literatura modernă” ». În "Despre parabole" ("Von den Gleichnissen"), Kafka clarifică scopul acestei specii literare: ea nu trebuie să transmită un sfat pragmatic, infailibil, ci doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
clarifică scopul acestei specii literare: ea nu trebuie să transmită un sfat pragmatic, infailibil, ci doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă sau lumea Orientului Îndepărtat. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui Schopenhauer, cu unele idei budiste despre omniprezența
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă sau lumea Orientului Îndepărtat. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui Schopenhauer, cu unele idei budiste despre omniprezența suferinței. Michael P. Ryan consideră că rădăcina comună a cuvintelor Samsa (eroul "Metamorfozei") și "samsara" (ciclul reîncarnărilor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din urmă, protagonistul se îndreaptă spre pictorul Titorelli, un bun cunoscător al justiției, care îi dezvăluie că există trei tipuri de achitări: cea reală (foarte rară, dacă nu chiar imposibilă), cea aparentă și tărăgănarea la infinit. Absurdul situației culminează cu parabola " În fața legii", pe care un preot i-o povestește eroului într-o catedrală, pentru a-i demonstra că legea este și rămâne inaccesibilă rațiunii. Romanul este completat de scurte episoade de iubire, spontane și vremelnice, dovedind nesiguranța și lipsa de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
îndoială, exemplul cel mai elocvent al acestui principiu tradus în viața cotidiană. Este evident că adaptarea la condiții exclude normele de conduită impuse dinainte, prestabilite, valabile în orice împrejurare. Într-adevăr, taoismul pune accentul pe suplețe, la fel ca în parabola pinului și a salciei acoperiți de zăpadă. Ramura de pin, pentru că este rigidă, se rupe sub greutatea zăpezii. Ramura de salcie se îndoaie și zăpada cade de pe ea fără a-i pricinui nici un neajuns. La nivel moral, adaptarea la condiții
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
tendință în evoluție, așteptată și dorită de om: "Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit" ("Așa grăit-a Zarathustra"). Omul este așadar o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (cf. parabola acrobatului din "Zarathustra"). Pornind de la premisa voinței de putere, Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente. Nietzsche
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
cărui distribuție fac parte Robert De Niro, Gérard Depardieu, Dominique Sanda, Donald Sutherland, Alida Valli și Burt Lancaster. Filmul a fost prezentat la ediția din 1976 a Festivalului de la Cannes, dar nu a intrat în competiția principală. Filmul este o parabolă plecând de la destinele a doi copii care se nasc în 1900 într-un sat din Italia. Unul din ei, Olmo Dalco, vine dintr-o familie de arendași, iar celălalt, Alfredo Berlinghieri, este fiul proprietarului.
1900 (film) () [Corola-website/Science/317603_a_318932]