4,853 matches
-
Bacon. Numai necunoașterea istoriei alchimiei stârnește mirare. De idealurile ei nici Leonardo da Vinci nu era străin. Lumea, în genere, o taxează prin judecăți reducționiste, nihiliste, din necunoaștere. Considerăm absolut necesar să-i acordăm un paragraf, nu cu titlu de paranteză, întrucât acesta este secolul în care, prin realizările sale științifice, medicale, face ca alchimia să iasă din scenă lăsând în urmă visul ei minunat și viabil, care coincide scopului finalităților medicinei: întinerirea și prelungirea vieții. Alchimia este chimia tuturor timpurilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de vremuri a mânăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona realului și ne zdruncină convingerea că ființele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
guvernează acțiunile singulare sau iterative, motivațiile acestora și consecințele lor, în timp ce la Caragiale, chiar și în cele mai absurde schițe, precum Căldură mare, comportamentul bizar, ilogic, poate fi pus pe seama unei cauze concrete, firești, ceea ce, de fapt, pune absurdul între paranteze. O excepție poate fi cazul lui Anghelache din Inspecțiune, a cărui sinucidere rămâne absurdă chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica, de pildă, cum credea G. Călinescu, și soluția aleasă. Cu toate acestea, dacă acordăm importanța cuvenită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colosale, scrierile lui Mircea Horia Simionescu, în special "dicționarul" onomastic și cel bibliografic, sunt pulverizabile în mici fragmente susținute laolaltă doar prin magnetul alfabetic. Puzzle-ul narativ din Nesfârșitele primejdii, interpolările sau ruperile de nivel din Breviarul (Historia calamitatum), obsesia parantezelor, sub forma povestirii în povestire, incluzând vise în vise, din Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ tradițional. Revigorând proza scurtă, Costache Olăreanu excelează ca autor de schițe și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eminamente vizual, iar astăzi asistăm la o explozie a imaginii care înghite omul în totalitate, prin avansul galopant al tehnicii de producere și de consum imagistic, putem deduce că imperiul scrisului a fost doar o cezură în domnia imaginii, o paranteză în care aceasta s-a retras, aparent, pe un plan secund în conștiința umană, lăsând locul gândirii abstracte. Este, evident, o falsă problemă, deoarece și scrisul, în proporție covârșitoare, a țintit tot spre crearea sau sugerarea de imagini. Dacă ne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd, Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-am mai spus, Mă repet cu patimă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011 Întrebări am devenit semn de întrebare nu-mi găsesc locul cuvintele se prind în jocuri ciudate apar propoziții fraze paragrafe sunt multe semne de exclamație chiar și parantezele râd în hohote punctele își demonstrează superioritatea prin cantitate poate că într-o zi voi emigra din pagină deprimat de absența întrebărilor până atunci încerc să răspund propriilor îndoieli 25 august 2011 Noaptea în care m-am oprit la jumătatea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să lase masa plină, să nu strângă nimic, nu știu cum să-i dezvăț, hai să vezi, mă trage dincolo ca să-mi dovedească, copiii și pisicile după noi, noaptea cel mic, și mi-l arată pe cel cu piciorul întors ca o paranteză închisă, se scoală din pat, vine la frigider și fură mâncare, dimineața găsesc cutii de lapte la el în pat, iaurturi, banane, mere, nu le mănâncă, ca și cum și-ar da seama că vorbim despre el, copilul râde, dar râsul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât de bine încât nu îl cunoaște deloc. Familiaritatea cu el diminuase impactul părului său blond ca soarele și zâmbetul care îi desena perechi de paranteze în jurul gurii, ochii căprui care erau mai tot timpul puși pe glume. Era surprinsă și totodată neliniștită de frumusețea lui. Ce spusese Ashling ieri? Redescoperiți magia. În mintea ei prindea contur o imagine: ea gâfâia de dorință, cu pântecele umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numită „Anturaj cont.“. Îmi sări în ochi un nume, „Sally Stinson“, care era în agenda neagră a lui Betty Short, dar nici una din cele patru echipe de anchetă nu izbutise capabilă să-i dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv, nu ca un puștan fericit la gândul răzbunării. Lăsând la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simplificat și s-a complicat în același timp : s-a simplificat pentru că multe dintre lucrurile care mi se păreau indispensabile înainte - carieră profesională, viață socială, întâlniri și discuții cu prietenii, spectacole de teatru, concerte, filme etc. - puteau fi puse între paranteze fără mari suferințe ; s-a complicat însă, pentru că brusc timpul nu-mi mai aparținea, pentru că ritmul existenței în doi se tulburase și trebuia găsit altul, în care nu noi, adulții, eram cei ce stabileau regulile. Așa am aflat, experimentând, că
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
pot petrece timp prețios alături de ele, că toate momentele care trec în absența mea nu le voi putea recupera niciodată și că pierd, astfel, frânturi considerabile ale devenirii lor. Cum la fel de vinovată mă simt și atunci când, alegând să pun între paranteze urgențele profesionale, prefer să evadez cu una dintre ele sau cu amândouă, fie la un film, fie la plimbare prin parc sau într-o excursie mai lungă, în afara orașului sau la muzeu, fie, pur și simplu, la o „ceașcă“ de
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
este desenat un cavaler, Înclinat curtenitor Într-un genunchi, cu o mână dusă la piept (la inimă?) și cu cealaltă Îndepărtată de corp, Într-un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai departe În proză. Asta până ne obișnuim! Oricum, scrisoarea să cuprindă cel puțin trei strofe. Restul ne privește! O paranteză: odată, scriind la cenaclu câteva idei pentru critica unei lucrări, am vorbit numai În versuri. Dacă În momentul acela eu scriam altceva, o poezie proprie, orice idee era În versuri! Ca să vezi cum poți scăpa unele momente de inspirație! Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care se deplasează prin cameră, fumează, citește, ba chiar, la sfârșit de tot, scrie două rânduri Într-un caiet. Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre proză. Ironia este evidentă: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o Întreagă pagină o scrumieră de Limoges, oarecum În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spun că e cam grosolan. Femeilor nu le place deloc cuvântul ăsta. Chiloți. Zi și tu — chiloți. Mi se încrețește pielea pe mine. — Adriana! Purta lenjeria ei intimă! — Știu, crede-mă, am auzit-o. Ziceam și eu — așa, ca o paranteză, pardon — că pe viitor nu cred că ar trebui să mai folosim cuvântul ăsta. Chiloți. Îh! Nu-ți sună dezgustător? Leigh se opri o clipă să se gândească. — Ba da, cred că da. Dar nu despre asta e vorba acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintre numele trecute nu-i sunau cunoscut, dar destule Îi erau chiar foarte cunoscute. Erau nume de vedete. Prima pe care a recunoscut-o a fost China Katz. Inima lui Ruby o luă razna, bătea Într-un ritm amețitor. În paranteză, după numele vedetei era alt nume: Kate Murphy. Cineva scrisese apoi cuvintele „fetiță“ și apoi urma o semnătură. Continuă să se uite peste listă. Puțin mai jos era Încă un nume pe care-l recunoscu imediat: Mia Ferrari. Ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Cineva scrisese apoi cuvintele „fetiță“ și apoi urma o semnătură. Continuă să se uite peste listă. Puțin mai jos era Încă un nume pe care-l recunoscu imediat: Mia Ferrari. Ca la toate celelalte, numele altei femei era trecut În paranteză. —Doamne, zise Ruby, astea trebuie să fie numele mamelor surogat! a făcut ochii mari. Erau cam o duzină de femei care folosiseră surogate. Continuă să urmărească cu privirea. Când ajunse la numele pe care-l căuta, ochii i se bulbucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ce-i aia? spuse Jill cu vocea tremurândă. Ruby Îi dădu lui Jill hârtia și a Jill Început s-o citească - dar o citea prea Încet după gustul lui Hardacre. I-o smulse din mână. —Numele mamelor surogat sunt În paranteze, spuse Ruby. Hardacre a Început să râdă. — Nimic din toate astea nu mă implică pe mine sau pe Jill. Singurele semnături pe care le văd aici sunt cele ale lui Sam Epstien și ale tuturor celorlalți medici străini. Ce Înșelătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sfârșit, Îi replică el. —Fă-mi hatârul ăsta, te rog, zâmbi ea. Uită-te puțin la ea. El scoase hârtia din buzunar. —OK, acuma uită-te În josul listei până ajungi la numele Claudia Planchette. Numele de lângă al ei - cel dintre paranteze - este al unei femei numită Hannah Morgan. —Ce-i cu ea? —Hannah ți-a fost pacientă, nu-i așa? Hannah a dat naștere copilului Claudiei. —Ce? Ești nebună. Hardacre Își Încrucișă mâinile defensiv pe piept. Era clar că Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Da, păi ăsta e un formular pe care-l semnează toți doctorii de la St. Luke după fiecare naștere. De unde-l ai? — Îți zic imediat. Nu vezi nimic ciudat la el? Se uită cu atenție la el. —Sunt niște nume În paranteze. N-am mai văzut asta niciodată. —Să zicem că sunt numele mamelor-surogat. El dădu din umeri. Tot ce se poate. Dar nu prea are sens ca spitalul să țină documentele care dovedesc existența mamelor-surogat la Îndemână oricui. —Sau la Îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
textul lui Unamuno, care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean Cassou în revista Mercure de France, în luna iunie 1926. Autorul a făcut față de aceasta adăugiri semnalate de el însuși prin paranteze drepte. Am omis doar introducerea lui Jean Cassou, „Portrait d’Unamuno“, tradusă și ea și comentată de autor, citând însă în note, în originalul francez, fragmentele ce i-au reținut atenția lui Unamuno. Am crezut că procedez în spiritul marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Jean Cassou, „Portrait d’Unamuno“, tradusă și ea și comentată de autor, citând însă în note, în originalul francez, fragmentele ce i-au reținut atenția lui Unamuno. Am crezut că procedez în spiritul marelui scriitor neconformist hotărând să introduc între paranteze ascuțite și fragmentele, mai întinse sau foarte scurte, omise de Unamuno la retraducerea propriului text și care, după el, avea să mai intereseze, eventual, doar pe unii viitori erudiți, dar în primul rând, cred eu, pe toți cititorii de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
articol „de specialitate“, dar toată viața a purtat cu sine o mică ediție de buzunar a Noului Testament grecesc, din care citea zilnic și cita cu precizia unui teolog de profesie. (Poate nu e inutil să amintesc, într-o sinuoasă paranteză că, la începutul carierei sale academice, e drept, într-o epocă în care disciplinele intelectuale nu ajunseseră la gradul de specializare pe care aveau să-l cunoască ulterior, și după ce, presat de necesitatea de a-și întreține familia, eșuase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]