13,759 matches
-
laborator - electronul pe care fizicienii, chimiștii și inginerii îl cunosc și îl iubesc de zeci de ani - este un impostor. Nu este electronul autentic. Cel autentic se ascunde într-un văl de particule, formate din fluctuații de punct zero - acele particule care apar și dispar în permanență. Cât timp se află în vid, din când în când, electronul absoarbe sau eliberează câte o particulă, cum ar fi fotonul. Roiul de particule face dificilă măsurarea masei și sarcinii electronului, deoarece particulele interferează
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
autentic. Cel autentic se ascunde într-un văl de particule, formate din fluctuații de punct zero - acele particule care apar și dispar în permanență. Cât timp se află în vid, din când în când, electronul absoarbe sau eliberează câte o particulă, cum ar fi fotonul. Roiul de particule face dificilă măsurarea masei și sarcinii electronului, deoarece particulele interferează cu măsurătoarea, mascând adevăratele proprietăți ale electronului. Electronul „autentic“ este puțin mai greu și are o sarcină electrică mai mare decât electronul observat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
văl de particule, formate din fluctuații de punct zero - acele particule care apar și dispar în permanență. Cât timp se află în vid, din când în când, electronul absoarbe sau eliberează câte o particulă, cum ar fi fotonul. Roiul de particule face dificilă măsurarea masei și sarcinii electronului, deoarece particulele interferează cu măsurătoarea, mascând adevăratele proprietăți ale electronului. Electronul „autentic“ este puțin mai greu și are o sarcină electrică mai mare decât electronul observat de fizicieni. Oamenii de știință și-ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acele particule care apar și dispar în permanență. Cât timp se află în vid, din când în când, electronul absoarbe sau eliberează câte o particulă, cum ar fi fotonul. Roiul de particule face dificilă măsurarea masei și sarcinii electronului, deoarece particulele interferează cu măsurătoarea, mascând adevăratele proprietăți ale electronului. Electronul „autentic“ este puțin mai greu și are o sarcină electrică mai mare decât electronul observat de fizicieni. Oamenii de știință și-ar putea face o idee mai exactă despre masa și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
știință și-ar putea face o idee mai exactă despre masa și sarcina reală a electronului dacă s-ar putea apropia mai mult de el; dacă ar putea inventa un dispozitiv minuscul, care să pătrundă măcar puțin în interiorul norului de particule, ar fi în stare să-l vadă mai clar. Conform teoriei cuantice, când dispozitivul de măsurat trece de primele câteva particule de la marginea norului, oamenii de știință pot constata că masa și sarcina electronului cresc; pe măsură ce sonda se apropie tot
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai mult de el; dacă ar putea inventa un dispozitiv minuscul, care să pătrundă măcar puțin în interiorul norului de particule, ar fi în stare să-l vadă mai clar. Conform teoriei cuantice, când dispozitivul de măsurat trece de primele câteva particule de la marginea norului, oamenii de știință pot constata că masa și sarcina electronului cresc; pe măsură ce sonda se apropie tot mai mult de electron, ea trece de tot mai multe particule, astfel încât masa și sarcina observate cresc din ce în ce mai mult. Când sonda
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
teoriei cuantice, când dispozitivul de măsurat trece de primele câteva particule de la marginea norului, oamenii de știință pot constata că masa și sarcina electronului cresc; pe măsură ce sonda se apropie tot mai mult de electron, ea trece de tot mai multe particule, astfel încât masa și sarcina observate cresc din ce în ce mai mult. Când sonda ajunge la o distanță aproape egală cu zero față de electron, numărul de particule depășite de ea tinde la infinit - astfel încât rezultatele măsurătorilor făcute de sondă, pentru determinarea masei și sarcinii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
electronului cresc; pe măsură ce sonda se apropie tot mai mult de electron, ea trece de tot mai multe particule, astfel încât masa și sarcina observate cresc din ce în ce mai mult. Când sonda ajunge la o distanță aproape egală cu zero față de electron, numărul de particule depășite de ea tinde la infinit - astfel încât rezultatele măsurătorilor făcute de sondă, pentru determinarea masei și sarcinii electronului, tind și ele la infinit. Conform regulilor mecanicii cuantice, electronul zerodimensional are masă și sarcină infinite. La fel ca în cazul energiei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spre exterior ascuțișul sarcinii electrice a electronului, învăluindu-l într-un nor de ceață. În orice caz, precum electronul, pur teoretic vorbind, în această disciplină toate interacțiunile de tip particulă-particulă implică utilizarea noțiunii de infinit: sunt puncte singulare. Când două particule fuzionează, de exemplu, ele se întâlnesc într-un punct, iar acela este un punct singular zerodimensional. Acest gen de punct singular nu are logică în mecanica cuantică sau în teoria relativității generalizate. Zero reprezintă un factor de stres pentru ambele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mari teorii. De aceea, fizicienii s-au descotorosit de el. Nu este foarte clar ce trebuie făcut pentru a scăpa de zero, deoarece el continuă să tot apară prin timp și spațiu. Găurile negre sunt zerodimensionale, la fel ca și particulele, precum electronul. Electronii și găurile negre sunt lucruri reale; efectiv, fizicienii nu-și pot dori să le vadă dispărând. Dar oamenii de știință pot da găurilor negre și electronilor o dimensiune suplimentară. Acesta este motivul apariției teoriei stringurilor care a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dori să le vadă dispărând. Dar oamenii de știință pot da găurilor negre și electronilor o dimensiune suplimentară. Acesta este motivul apariției teoriei stringurilor care a fost concepută în anii 1970, când fizicienii au început să vadă avantajele tratării fiecărei particule ca pe o coardă ce vibrează, nu ca pe un punct. Dacă electronii (și găurile negre) sunt considerați unidimensionali, ca o coardă încolăcită, și nu zerodimensionali, ca un punct, infinitățile din teoria relativității generalizate și din mecanica cuantică vor dispărea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dar dacă electronul are forma unei bucle făcute dintr-o coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp (Figurile 54, 55). În teoria stringurilor, particulele diferite sunt imaginate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
coardă vibrantă, el nu mai reprezintă un punct singular. Asta înseamnă că masa și sarcina nu se mai îndreaptă spre infinit, fiindcă nu mai treci pe lângă un nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp (Figurile 54, 55). În teoria stringurilor, particulele diferite sunt imaginate a fi formate din același tip de string, dar acesta
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nor infinit de particule când te apropii de electron. Mai mult, când două particule fuzionează, ele nu se mai întâlnesc într-o singularitate punctiformă, ci formează o suprafață frumoasă, netedă, continuă în dimensiunea spațiu-timp (Figurile 54, 55). În teoria stringurilor, particulele diferite sunt imaginate a fi formate din același tip de string, dar acesta oscilează, în fiecare caz, în alt mod. Totul în univers este făcut din astfel de stringuri, care au un diametru de aproximativ 10 33cm; compararea mărimii unui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
corpusculară ce se apropie de coarda unei găuri negre se deformează și se mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se deformează și se mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mulează după forma găurii. Ambele bucle se cutremură, se rup și formează o singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai ușor controlabile decât punctele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
singură buclă: o gaură neagră puțin mai masivă. (Unii teoreticieni cred căactul unirii unei particule cu o gaură neagră duce la apariția altor particule, bizare, numite tahioni: particule ipotetice, care călătoresc înapoi în timp, mai rapid decât lumina. Astfel de particule sunt acceptate în anumite versiuni ale teoriei stringurilor.) Eliminarea lui zero din univers poate părea un pas drastic, dar stringurile sunt mult mai ușor controlabile decât punctele; eliminându-l pe zero, teoria lor netezește natura discontinuă, punctiformă a mecanicii cuantice
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lor mai generale, branele - un termen folosit pentru membranele multidimensionale) sunt atât de mici, încât nici un instrument nu le poate detecta - cel puțin, nu înainte ca civilizația noastră să devină mult mai avansată. Fizicienii studiază tărâmul subatomic cu ajutorul acceleratoarelor de particule: folosesc câmpuri magnetice sau alte mijloace pentru a determina minusculele particule să se miște foarte repede; când ele se ciocnesc, în spațiu sunt expulzate niște fragmente. Acceleratoarele de particule reprezintă microscoapele lumii subatomice; cu cât le dai particulelor mai multă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
atât de mici, încât nici un instrument nu le poate detecta - cel puțin, nu înainte ca civilizația noastră să devină mult mai avansată. Fizicienii studiază tărâmul subatomic cu ajutorul acceleratoarelor de particule: folosesc câmpuri magnetice sau alte mijloace pentru a determina minusculele particule să se miște foarte repede; când ele se ciocnesc, în spațiu sunt expulzate niște fragmente. Acceleratoarele de particule reprezintă microscoapele lumii subatomice; cu cât le dai particulelor mai multă energie - cu cât microscopul este mai puternic -, cu atât mai mici
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
devină mult mai avansată. Fizicienii studiază tărâmul subatomic cu ajutorul acceleratoarelor de particule: folosesc câmpuri magnetice sau alte mijloace pentru a determina minusculele particule să se miște foarte repede; când ele se ciocnesc, în spațiu sunt expulzate niște fragmente. Acceleratoarele de particule reprezintă microscoapele lumii subatomice; cu cât le dai particulelor mai multă energie - cu cât microscopul este mai puternic -, cu atât mai mici sunt corpusculii pe care îi poți vedea. Dispozitivul Superconducting Super Collider, un proiect de mai multe miliarde de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acceleratoarelor de particule: folosesc câmpuri magnetice sau alte mijloace pentru a determina minusculele particule să se miște foarte repede; când ele se ciocnesc, în spațiu sunt expulzate niște fragmente. Acceleratoarele de particule reprezintă microscoapele lumii subatomice; cu cât le dai particulelor mai multă energie - cu cât microscopul este mai puternic -, cu atât mai mici sunt corpusculii pe care îi poți vedea. Dispozitivul Superconducting Super Collider, un proiect de mai multe miliarde de dolari care s-a aflat în centrul atenției până la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai mici sunt corpusculii pe care îi poți vedea. Dispozitivul Superconducting Super Collider, un proiect de mai multe miliarde de dolari care s-a aflat în centrul atenției până la începutul anilor 1990, urma să fie cel mai puternic accelerator de particule construit vreodată. Trebuia să aibă mai mult de 10 000 de magneți dispuși de-a lungul unei spire de 87 de kilometri, adică aproximativ de dimensiunile șoselei de centură a orașului Washington, D.C. Și tot nu ar fi fost destul de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
adică aproximativ de dimensiunile șoselei de centură a orașului Washington, D.C. Și tot nu ar fi fost destul de puternic pentru observarea stringurilor sau măsurarea dimensiunilor unor forme curbilinii - pentru punerea în evidență a stringurilor este nevoie de un accelerator de particule cu lungimea de aproximativ 9 654 000 000 000 000 de kilometri. Chiar și cu viteza luminii, unei particule îi trebuie 1 000 de ani pentru a parcurge acest circuit. Nici un instrument imaginabil în prezent nu ar putea da oamenilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pentru observarea stringurilor sau măsurarea dimensiunilor unor forme curbilinii - pentru punerea în evidență a stringurilor este nevoie de un accelerator de particule cu lungimea de aproximativ 9 654 000 000 000 000 de kilometri. Chiar și cu viteza luminii, unei particule îi trebuie 1 000 de ani pentru a parcurge acest circuit. Nici un instrument imaginabil în prezent nu ar putea da oamenilor de știință posibilitatea de a observa în mod direct stringurile; nimeni nu se poate gândi la un experiment care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]