2,964 matches
-
depozitare Alimentație publică Transporturi de marfuri și persoane Construcții 4 4 Activități de producție, din care: - industrie textilă - industria lemnului - industrie alimentară - prelucrare metale - meșteșugăreasca - extractive 1 Firma, adresa, țel, fax, e-mail Reprezentant legal Cifră de afaceri Activități principale SC Pastorul SRL Jianu Dumitru 2 000 000 lei Producție: - alcoolice - nealcoolice - hârtie igienică SC Cipo SRL Ciuculescu Ion 1 000000 lei Producție: PET-uri SC Multimixt SRL Vaideeni, țel. 0740 078556 Bălan Ion Construcții; Achiziții produse animaliere SC Pades Com SRL
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
Bastia, cu 78% similitudine lexicală. În Pumonte, se folosește sunetul cacuminal ("quiddu" contra "quellu" - pentru aceasta, acest lucru - cismonte). O altă asemănare cu mezzogiorno, sunetul / è / în ultimul cuvânt nu există in Pumonte: "u pastoru" sau "a nazioni" contra ""u pastore"" sau "a nazione" din Cismonte. În cele din urmă, în centrul și nordul insulei se folosește /o / sau / è /, Sartenais mențin /u / sau / i /: "u curri" contra "u corre" din Cismonte. "Pumontincu" are multe caracteristici, însă rămâne un dialect toscan
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
și Shakespeare, dar și a poeziei populare, dându-i prin aceasta un impuls decisiv în dezvoltarea sa ca poet. Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tânărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. Poeziile pe care i le-a dedicat, care mai târziu au fost numite „"Sesenheimer Lieder"” (printre care "Willkommen und Abschied", "Mailied", "Heidenröslein") au fost prin puterea lor expresivă „începutul revoluționar al unei epoci lirice noi” ("der revolutionäre Beginn
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere. Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, "Mâncătorii
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
crescut în anii de după moarte. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie. Vincent van Gogh a venit pe lume într-o familie de pictori și negustori de artă, tatăl său fiind pastor protestant, iar mama sa având înclinații spre pictură în mod special. Familia van Gogh avea rădăcini străvechi. Strămoșii lui Vincent se stabiliseră în Olanda încă din secolul al XVI-lea. Tradiția de a purta același nume în întreaga familie nu
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
dat naștere la un copil căruia i-a pus numele Vincent-Willem. S-a născut mort și a fost înhumat în micul cimitir din Zundert, unde încă i se mai poate vedea mormântul. Pierderea primului copil i-a afectat profund pe pastor și pe soția sa. Dar exact peste un an, pe 30 martie 1853, s-a născut un alt fiu căruia i-a fost dat același prenume. Acest copil a urmat școala locală de cadre didactice și casa parohială pentru educație
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
afla că aceasta este logodită. În octombrie, în urma intervenției unchiului său, Cent, este trimis la Paris pentru a-l distrage. În decembrie se întoarce pe neașteptate la Londra și încearcă în zadar s-o vadă pe Ursula. În acest timp, pastorul Vincent van Gogh, bunicul lui Vincent, moare la Breda. În Paris trăiește în Montmartre cu un tânăr englez, funcționar la Goupil. Patronii săi, Boussod și Valadon, sunt din ce în ce mai nemulțumiți de el, și în urma unei discuții furtunoase pe care o are
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
acea vreme, un tânăr profesor numit Görlitz, a amintit faptul că van Gogh mânca frugal și prefera să nu consume carne. În 1877 se duce la Amsterdam la unchiul său Johannes van Gogh pentru a studia teologia și sub supravegherea pastorului Johannes Stricker, un alt unchi de-al său, angajat de familia sa a început să studieze cu zel pentru examenele sale teologice de admitere la Universitatea din Leida. Pică examenul, iar în iulie 1878 pleacă din casa lui Jan. Etapa
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
ale lui Richard Kant se vor căsători cu scoțieni și aceasta e probabil originea credinței lui într-o ascendență scoțiană. Mama lui Immanuel Kant, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui șelar. Grație sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev strălucit, își însușește o bună cunoaștere a autorilor latini. Învățământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte și nu existau vacanțe. Fiecare gest
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
În 1747 părăsește universitatea înainte de a obține toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile Königsbergului. În perioada 1747-1750 lucrează în satul Judtschen, foarte aproape de Gumbinnen, unde se ocupă de educația fiului pastorului Andersch. În 1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde își găsește un post de preceptor în familia unui proprietar de pământuri, Major von Hülsen, care îi încredințează educația a trei tineri. Apoi devine preceptor la
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
lui Hâm, feciorul lui Noe, în afară umanității (o temă ce face de altfel obiectul principal al unei alte piese de teatru, pusă în scenă de Radu Jude, ce și-a avut și ea premieră zilele trecute) ; iar preoți ortodocși, pastori calvini, rabini și fanatici musulmani se reunesc pentru a arăta că extremismul intolerantei religioase e distribuit corect și echitabil și că arghirofilia nu e niciodată foarte depărtata de religiile instituționalizate. Peste toate, antisemitismul unui poet de secol XIX intra în
Povești și povești. Despre piesa de teatru „Corp străin” () [Corola-website/Science/296176_a_297505]
-
majorității creștinilor a fost șovăitoare și uneori ambiguă în ceea ce privește luarea de poziții și combaterea încălcărilor atât de grave ale drepturilor omului, îndeosebi în fața persecuției și exterminării evreilor. La inițiativa unor persoane mai curajoase, uneori chiar dintre clericii creștini (preoți, episcopi, pastori) au fost și creștini care s-au implicat mai ales în asistența materială și spirituală a celor persecutați. Mulți creștini au contribuit la însuflețirea Rezistenței în cele mai diferite forme, inclusiv aceea de supraviețuire în lagăre (Martorii lui Iehova - triunghiurile
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
însuflețirea Rezistenței în cele mai diferite forme, inclusiv aceea de supraviețuire în lagăre (Martorii lui Iehova - triunghiurile violete); semnificativă au fost, de exemplu: 1. experiența ecumenică forțată, ce-i drept, dar trăită în lagărele de la Dachau de peste 2700 de preoți, pastori și călugări de toate națiile și confesiunile; 2. „Die Weisse Rose” - mișcarea de rezistență prin sabotarea mașinii de război naziste, rezistență făcută de chiar tineri nemți din Bavaria, și care au plătit cu viața lor curajul de a se opune
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
actual constituie teme ale dialogului ecumenic și interreligios, ecumenismul în rândurile creștinilor devenind astăzi, într-o lume în care cea mai numeroasă biserică creștină (catolică) a cedat deja întâietatea în lume în ce privește numărul de credincioși Islamului, o urgentă necesitate. Preoți, pastori, religioși și laici (mireni) din toate confesiunile creștine au fost activi (mai sunt încă) pe acest front; unii dintre aceștia au primit chiar recunoaștere internațională, cum ar fi, de exemplu, Premiul Nobel pentru Pace: Albert Schweitzer, luteran; Martin Luther King
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
religioși și laici (mireni) din toate confesiunile creștine au fost activi (mai sunt încă) pe acest front; unii dintre aceștia au primit chiar recunoaștere internațională, cum ar fi, de exemplu, Premiul Nobel pentru Pace: Albert Schweitzer, luteran; Martin Luther King, pastor baptist; Maica Tereza de Calcuta, catolică; Desmond Tutu, episcop anglican sud-african; Ximens Belo, episcop catolic de Timor. Alții au fost persecutați și chiar au devenit martiri ai acestei cauze (spre exemplu: Martin Luther King, episcopul Romero din San Salvador, Aleksandr
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
membri, cu numele de Primitive Advent Christian Church, se deosebesc de ceilalți prin faptul că au păstrat ritualul spălării picioarelor înainte de Cina Domnului și practică rebotezarea pentru mebrii excluși care revin în Biserică. ■ "Bible Students" (Cercetătorii Bibliei), mișcare fondată de pastorul Charles Taze Russel în 1881, prin separare de „advent-creștini" (grupul menționat mai sus), unde Russel se botezase în 1874, și de unde preluase o serie de doctrine specifice (negarea dogmelor despre nemurirea sufletului, despre chinurile veșnice și despre Trinitate; interesul pentru
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
în peste 20 de țări. S-a mai numit "Church of Jesus Christ," apoi "Church of God" (a nu se confunda cu alte grupuri care poartă în prezent același nume, dar au doctrină și origine diferite). A fost fondată de pastorii adventiști dizidenți, Gilbert Crammer, B. F. Snook și W. M. Brinkerhoff, din câteva grupuri ("The Marion Party", "Hope of Israel", "The Messengers", etc.) care s-au separat de Adventiștii de Ziua a Șaptea după 1863, respingând numele, organizarea și conducerea
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
vedere biblic. Acest grup nu este reprezentat în România. ■ "The Worldwide Church of God" / WCG (Biserica Mondială a lui Dumnezeu), fondată de Herbert W. Amstrong, un afacerist botezat în 1927 în „Biserica lui Dumnezeu de Ziua a Șaptea”, chemat ca pastor în 1931, după care a condus o schismă în 1937. Pe lângă doctrinele moștenite din grupul anterior, Armstrong a formulat o teologie anglo-israelită (popoarele anglofone ar fi cele zece triburi israelite pierdute !), pe care a difuzat-o sistematic prin radio, de
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
pe atunci arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei, darul celei mai înalte treapte a preoției: arhieria sau episcopatul. Se împlinea astfel, în persoana episcopului Corneliu, chemarea "cea dintâi" a lui Dumnezeu de a fi vas ales, ca pastor și lucrător vrednic în "via Domnului" pentru mântuirea neamului românesc, spre tot lucrul bun și spre slavă lui Dumnezeu. S-a ocupat în mod special de sectorul diaconal-caritativ al Episcopiei Hușilor, organizând cu ajutorul mai multor asociații similare, din vestul Europei
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Părtenie I-ul va pastori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. În anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. A fost fiul lui Daniel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, și pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj. Soția lui Daniel Szathmáry a fost Suzanna ("Zsuzsanna"), născută Vass. Carol ("Károly") Szathmári și-a efectuat primele studii la Colegiul Reformat din Cluj. Apoi a studiat dreptul și a lucrat o vreme ca funcționar
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
(n. 25 mai 1803 - d. 27 aprilie 1882) a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea. s-a născut în Boston, că fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorala. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru prima dată filozofia transcendentalista în eseul sau „"Nature"” („"Natură"”). Tatăl lui Emerson, care și-a numit fiul ""a
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
în Chelmsford; când fratele său a plecat la Göttingen pentru a studia divinitatea, Emerson s-a ocupat singur de școală. În următorii ani, Emerson și-a câștigat existența ca director de școală, urmând apoi cursurile Harvard Divinity School și devenind pastor unitarian în 1829. O dispută cu mai-marii Bisericii privind organizarea slujbelor și rugăciunilor publice a condus la demisia lui Emerson în 1832. Prima lui soție, Ellen Louisa Tucker, a murit de tuberculoză pe 19 februarie 1831, pe când avea doar 19
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
afectat de moartea soției lui: la un an de la moartea acesteia merge la cimitir și dezgroapă cadavrul Ellenei pentru a-l mai privi o dată. Ralph Waldo Emerson era rudă îndepărtată cu Charles Wesley Emerson, fondator a Emerson College. Amândoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obișnuit în familia Emerson. Strămoșul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit în 1640 în Ipswich, Massachusetts și a fost progenitorul unor generații de pastori și oameni învățați. Emerson a făcut
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
fondator a Emerson College. Amândoi erau pastori unitarieni; Charles era un nume obișnuit în familia Emerson. Strămoșul lor, Thomas Emerson, a fost un imigrant care s-a stabilit în 1640 în Ipswich, Massachusetts și a fost progenitorul unor generații de pastori și oameni învățați. Emerson a făcut un tur al Europei în 1832 și a scris mai apoi despre călătoriile sale în „"English Traits"” („"Trăsături englezești"”). În timpul călătoriei a avut ocazia să cunoască personal scriitori precum William Wordsworth, Samuel Taylor Coleridge
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]