241,339 matches
-
banul? telvizorul? vinul, crâșma? supermarketul? Bifați unde e cazul! · Păreri contondente... · Bunul simț are o aromă specială... Chiar nu-l simți? · Situație: să ai o nerăbdare de mai multe persoane. · Mă gândesc, ca activitate de bază... (Nae Cernăianu). Oglinda îți permite să privești numai în urmă... · Infernul a fost descoperit de proști... Și preluat de deștepți. La noi găsiți legume organice și legume anorganice" (reclama). · Stoluri cenușii de cuvinte/ unul mă adeverește, altul mă minte (Zoltan Terner). · Dumnezeu are umor. Nu
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
caută" dau "zero rezultate": quoci, quât, quae-l, hâșdeu, cavaignac, catunsca ... Prin observațiile de mai sus nu vreau decît să sugerez unele corecturi pentru versiunile ulterioare; voi reveni, de altfel, asupra surprizelor plăcute, a confirmărilor sau a descoperirilor pe care le permite noul CD.
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
meargă pînă la capăt. Jumătățile de măsură caracterizau perfect dezghețul ideologic de după destalinizarea impusă de Hrușciov, care, la noi, s-a făcut simțită spre sfîrșitul vieții lui Dej și începutul epocii Ceaușescu. Atîta timp cît aplicase criterii stricte, cenzura nu permisese opere de valoare, decît prin rarisime excepții, mai ales în proză. Jumătatea de libertate de creație, în schimb, a dat naștere unor poezii, romane sau piese de teatru care trebuiau citite printre rînduri. Ele dezvăluiau o parte din realitatea socială
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
drept au înflorit eseul politic și jurnalismul pamfletar care au captat în mod real atenția cititorilor; apoi mărturiile de detenție și deportare și jurnalele care au erupt în mod spectaculos, datorită faptului că asemenea scriitură nu avea cum să fie permisă de regimul comunist. Scepticismul meu privind cultura română nu este unul demolator, fiindcă, făcând parte eu însămi din ea, scopul meu nu este să desfid, ci să înțeleg cauzele. Nu doresc să mă circumscriu vreunui fatalism autohton; iar la perechi
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
în cadrul Institutului de Istorie al Academiei, cu interdicția de a publica sub nume propriu, fiind urmărit de agenții securității pas cu pas în cadrul „Obiectivului Blaga”, având înfiltrați informatori în cercurile lui cele mai intime. În anul 1953 i s-a permis publicarea traducerii lui „Faust” de Goethe, „Opere” de G.E.Lessig și în 1956 „O antologie din lirica Universală”. În anul 1959, sinistrul poet stalinist Mihai Beniuc, după cum l-a caracterizat I.Muslea, a publicat românul „Pe muche de cuțit” în
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
măsura acestei existențe impetuoase. Autoarea nu se împotmolește în noianul de informații de care dispune. Le folosește expeditiv, pentru ca relatarea ei să rămână mereu alertă. O ajută în acest sens și competența în materie de istorie a filmului, care îi permite să înțeleagă rapid situațiile. Iată, de exemplu, ce expeditiv este schițată drama ratării, de către Jean Negulescu, a ocaziei de a debuta ca regizor de lung-metraj cu Șoimul maltez: "în prag de război, noii șefi sunt în căutare de idei pentru
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
Andreea Deciu În ziua de 29 decembrie 1911 Rainer Maria Rilke murea în brațele medicului său, răpus de o leucemie descoperită prea tîrziu pentru a mai permite vindecarea. Legenda spune că poetul, făptură fragilă și delicată, a descoperit prima oară semnele maladiei în dimineața în care, pregătindu-se pentru întîlnirea cu o mare frumusețe a epocii, egipteanca Nimet Eloui, s-a înțepat în spinii cuvenitului buchet de
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
nu e niciodată atît de absolută încît să nu refacă și trasee tradiționale. Am urmărit cele 135 de "replici" ale comentariilor la o astfel de fotografie; conținutul lor - expresie a admirației - era în genere previzibil; tocmai actul de limbaj comun permitea totuși o comparare a mijloacelor lingvistice. Interpretarea trebuie să țină cont în asemenea cazuri de condițiile speciale ale dialogului scris, de faptul că fiecare dintre participanți poate citi replicile anterioare, se poate lăsa influențat de ele, e tentat să le
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
nu există." etc. în numai cîteva rînduri autorul "aruncă" idei interesante (lumea fundamnetal non-culturală) pe care le părăsește imediat pentru "gîndurile tonice", mai puțin grave, la fel de incitante. O metodă des utilizată de acest autor este demonstrația prin aglutinare. El își permite salturi imposibile prin istoria culturii, însoțite de discrete schimbări ale registrelor stilistice (discurs sobru vs. gînd tonic). O astfel de manieră mizează mult pe o anumită categorie de cititori (și nu e vorba de o ierarhizare valorică a lor) - este
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
facilitează accesul, din chiar interiorul expresiei, la metabolismul creației și la subtila procesualitate a acestuia, după cum, în final, familiarizarea cu spațiul avangardei, cu acel spațiu al libertății pe care toate experimentele artistice îl presupun ca o condiție esențială, i-a permis o apropiere dezinhibată, fără protocoale academice și fără ipocrizii doctorale. Dacă Yvonne Hasan are în mod cert aceste avantaje, nu trebuie neglijat nici celălalt aspect, care-l privește exclusiv pe Klee, și anume faptul că acest mare artist al secolului
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
își regăsește în final Penelopa, Aciman nu-și dorește cu adevărat să se întoarcă. Nu un punct fix de destinație îl trage îndărăt în timp și în spațiu, ci însăși plăcerea voiajului, un fel de escapism mai sofisticat, care îi permite să alunece din tiparele realității, aneantizînd-o prin permanentă reflecție în oglinzile paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
nu mi-ar fi rămas decît să-i mulțumesc că mi-a atras luare aminte. Din păcate, dl Blaga aduce în discuție spiritul Apelului, de care mă despart fără să ezit. E drept că semnatarii Apelului declară că democrația nu permite "condamnarea prin justiție a opiniilor, oricît ar fi ele de nocive societății" (citez, sper, exact, din scrisoarea d-lui Blaga), dar, solicitînd "reacții la turpitudinile semnalate mai sus" (adică poeziile cu pricina), ei se pomenesc că reacțiile vin, nu numai
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
de serviciu public: "Presa românească nu s-a aflat, în toată această perioadă, în serviciul public, ceea ce presupune și autonomie editorială, ci întregul sistem mass-media a fost o componentă a partidului comunist, fără nici un fel de libertăți, altele decât cele permise de ideologia oficială." Marian Petcu are un mod universitar de a trata subiectul, luând în considerare aproape exclusiv structurile administrative și actele de decizie care au reglementat de-a lungul timpului practica cenzurii. în modul acesta, el reduce la minimum
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
de comunicare, cultivă distanța și insolitarea, devenind astfel pervers mecanism de inițiere în nostalgie. Numai în momentul în care își abandonează îndeletnicirea de traducător, acceptînd în schimb bilingvismul, ca perspectivă structural dublă, devine exilatul un asimilat. Bilingvismul exclude opțiunea, el permite treceri spontane și inconștiente dintr-o parte într-alta, fără a încuraja pretenția de întîietate sau centralitate, și prin urmare fără a crea sentimentul pierderii. Adevărata pierdere despre care e vorba în acest volum, și care constituie miza grea a
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
sfera semantică a acestui tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică etc. - au conotații istorice extrem de puternice, astfel că deplasarea lor de la o epocă sau o cultură la alta devine extrem de riscantă și permite ușor alunecarea în ridicol. Observațiile de mai sus sînt de fapt o pledoarie pentru arta (orientală) a povestirii: dicționarele noastre ar cîștiga mult dacă ar mai renunța la schematism și formalizare, făcînd loc măcar din cînd în cînd și narațiunii
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
egalitate comerțul ilegal cu cel legal, care dispune de autorizații emise tot de Primăria Bucureștiului. În orice caz, micii comercianți care aveau toate atu-urile legale și nu aveau de unde ști că în România există un sistem legislativ care poate permite și interzice simultan aproape orice, erau un factor necesar de stabilitate a prețurilor. Pe lîngă asta, creșterea valorii de licitare a spațiilor comerciale (valoare care nu este sigur că va sfîrși integral în buzunarele primăriei!) va avea de asemenea, pe
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
în transporturi, cît și pe cel ce se întrevede deja pentru București, probabil că la sfîrșitul mandatului Băsescu, marile probleme ale urbei se vor rezolva global și de la sine, prin exodul majorității locuitorilor săi, care nu-și vor mai putea permite să trăiască în oraș. Poate că sondajele de opinie care evaluează acțiunile gălăgioase și în trombă ale Domnului Băsescu ar trebui să conțină o unică și esențială întrebare: "Cui prodest?"
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
obținut decretul real de numire). Nu-i scria Maiorescu Emiliei, după ce îi comunica regimul de viață al poetului (de la dieta alimentară la comportament), " Cînd l-oi ști pe Eminescu plecat, ajuns bine și așezat la Iași, atunci abia îmi voi permite să mă gîndesc la ale mele"? S-ar putea spune că poetul merita o slujbă mai acătării decît sub-bibliotecar. Dar în condițiile date, Maiorescu (deși apelase și la intervenția reginei) a obținut tot ceea ce se putea atunci, iar pensia de
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
lectura, (memoriului n.m.) nu ați acceptat nici statul legionar și nici politica mea de colaborare cu Germania și Italia. Vă rog să spuneți d-lui Maniu că eu știu ce fac și că meseria mea de militar de carieră îmi permite să apreciez mai bine decît el cine va învinge în acest război. Aflați de la mine că armata germană este învincibilă și că odată căzută puterea militară franceză, nu mai există în toată lumea o armată care să se poată compara cu
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
partidul nostru n-a putut împiedica aderarea la pactul nenorocirii noastre!" Madgearu declară, într-o ședință de Birou, că "omul acesta (Antonescu n.m.) este complet nebun; el nu s-a mulțumit numai să semneze acest act nenorocit, dar și-a permis să-l și elogieze, ca și cum viitorul nostru depinde în întregime de realizarea planurilor lui Hitler și Mussolini. El și-a permis să adere la "noua ordine" pe care acești dictatori o urmăresc în Europa și restul lumii fără să se
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
Antonescu n.m.) este complet nebun; el nu s-a mulțumit numai să semneze acest act nenorocit, dar și-a permis să-l și elogieze, ca și cum viitorul nostru depinde în întregime de realizarea planurilor lui Hitler și Mussolini. El și-a permis să adere la "noua ordine" pe care acești dictatori o urmăresc în Europa și restul lumii fără să se gîndească la consecințele dezastruoase care ar decurge pentru țările mici, în special pentru țara noastră. Antonescu se face că uită că
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
decît ceea ce am putea numi perfecțiunea. Din acest punct de vedere Cioran e mai dificil. Și mai este la el o economie de mijloace, niște turnùri foarte economice pe care româna uneori nu reușește să mi le ofere, nu le permite și mă obligă să le dezvolt. în sfîrșit, Bachelard e pentru mine un geniu, un fenomen rarisim. Stau și cu el de vorbă cum stau cu Proust sau cu Cioran. Am reușit să armonizez toate lucrurile astea și cred că
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
să se caute pe sine construindu-și un univers de cuvinte, "o limbă necunoscută" în care să poată renaște "sîrbește", asemeni poporului a cărui dramă o simte cu fiecare fibră: "Acesta este ultimul neam de sârbi/ căruia Dumnezeu i-a permis/ să se descarce înjurând/ și asta să nu-i fie socotit drept păcat.../ Vă rog un moment de reculegere/ pentru cei în viață,/ a spus Sava Nemanici/ fraților săi sfinți în doliu,/ pentru că aceasta este ultima Serbie/ cu sârbi vii
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
nu tocmai transparent în română, copiind de fapt engl. evidentials); acestea indică în general tipul de sursă al unei informații: percepție directă, inferență, comunicare din afară. "Evidențialele" sînt studiate mai sistematic de destul de puțină vreme, dar rezultatele obținute pînă acum permit deja comparații între limbi. De exemplu, la nivelul standard, româna folosește, ca și alte limbi, condiționalul, pentru a marca dubiul, nesiguranța, neasumarea unei informații primite: "în fapt, ar fi vorba de o remaniere mică" (România liberă = RL 2781, 1999, 28
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
ambiguu al biletelor de voie din interiorul unui sistem ermetic. Îl vedeți acum cu gura mare și spurcată? Este numai pentru că altădată și-o ținea prea pudic închisă. Are hachița revoltei - da, pentru că în cealaltă viață nu i s-a permis. Nu s-a revoltat atunci, ba chiar și-a înăbușit orice asemenea pornire: o va face acum cu îndreptățirea celui care a adunat provizii de proteste; îndreptățire chiar mai mare decât cea a vreunui eventual disident - că doar acesta, cum
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]