3,249 matches
-
Pensionarii”, N. Simionovici demonstra, pe bază de studii, că dacă reținerile de 7% de la salariați pentru vremea pensionării s-ar contabiliza într-un cont special, nu cuprins în bugetul anual, ar fi depuse la bancă, s-ar realiza o rentă perpetuă, transmisibilă și nepoților, iar la pensionare statul nu s-ar mai plânge că nu-s fonduri pentru plata pensiilor. Din contră ar putea plăti și dividende! În Poporul apăreau semnături care aduceau idei importante: A. Rășcanu, Vasile Gherasim, Pamfil Șeicaru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rămași liberi li se interzisese dreptul la publicare, G. Călinescu era singurul al cărui glas răsuna cu regularitate. Într-o societate parțial îndoctrinată, unde nivelul culturii se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume și un orizont teoretic". Deputat perpetuu, din 1946 pînă la stingerea sa, G. Călinescu își aprecia colegii din Marea Adunare Națională, unde participa cu conștiinciozitate la toate sesiunile, cu următoarele cuvinte: "Modești, nedistingîndu-se violent prin nimic care să arate deosebiri de clasă și avere, egali în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele de puținătate morală și intelectuală". Virgil Ierunca își motivează prietenia care îl leagă de Mircea Cismărescu, prin cele cîteva obsesii comune: unul este exilul ca loc favorizant al existenței, țara ca perpetuă nostalgie și singura motivație a rostului de a fi și, nu în ultimul rînd, acel NU categoric și permanent în contra celor care au comunizat România, desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
carte poștală, ci pagini și pagini de denunțuri, la Securitate... Cred că, la urma urmei, totul se reduce (este analiza mea, reductoare) la memorie; cine are ținere-de-minte (și o consemnează, o transmite) este... om; cine trăiește doar într-un prezent perpetuu este... ce este, dar nu om. Fiindcă numai omul realizează că timpul este trinar. Omul da; Românul ba" (Tărîmul Gheenei a apărut în 1993). Și, peste o pagină, Paul Goma subliniază un adevăr care, la scară națională, se încearcă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și stabilă. Și atunci, stimatul meu lector, ce mai rămâne din „paradisul tinereții”?!... Nu mult, nu foarte mult; un fizic și un metabolism normal, ascultător, câteva aventuri lirice sau erotice - toate În umbra unei miliții care veghează! - și pânda, pânda perpetuă, de zi și de noapte, o pândă aproape animalică, resuscitată brusc din straturile adânci ale paleo-genealogiilor umane. Am fost brusc aruncați Într-o pădure umană și În formele unor animaloide inferioare și „vinovate”, pradă celor ce poartă „alte” Însemne, decretate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
soluție”, oricât ar fi aceasta de stringentă, de „salvatoare”. Destinul unui personaj - și, Încă o dată, printr-o dublă sau triplă reflecție sau refracție, cel al unui om viu! -, ca și ideea sau spaima de moarte, trebuie să fie o „lucrare” perpetuă, o grijă, o atenție suprasensibilă care depășește și „zboară” deasupra tuturor celorlalte griji și probleme, oricât ar fi sau ar părea acestea de imediate și „necesare”; destin, pe scurt, va avea cel care-l merită, așa cum și depășirea spaimei de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei „alte” viziuni despre om și despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al unui ac: anodina răstignire a unui tămăduitor rămasă în acel moment neobservată de martori și de contemporani. Dintre toate titlurile pe care și le-a luat Isus, niciunul nu-i mai premonitoriu, mai potrivit validat a posteriori printr-o perpetuă zămislire, o neîncetată întrupare, ca acela care revine cel mai frecvent în spusele sale: Fiu al Omului. Fiu al morții sale, al relatării morții sale, al Evangheliilor și al euharistiilor. Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și să oprească, înainte chiar de a fi schițată, canavaua viitorului, islamul sunnit (mai ferm decât cel șiit) s-a instalat confortabil într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed e ignoranță și păcat, jahiliya. Iar viitorul nu aparține decât lui Dumnezeu. Cu curiozitățile noastre pentru ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe când încă nu eram, și cu această curioasă nevoie de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
motive pentru aceasta, din câte se pare: fiscal (pentru o casă neterminată nu se plătește impozit fiscal) și familial (odată cu fiecare nouă căsătorie, se mai construiește câte un etaj pentru fiecare nouă familie). Soluția cea mai inestetică și care dă perpetua impresie de neterminat este așadar și cea mai practică și mai aducătoare de noroc. Ca și efigia de avertizare plantată pe marginea drumului sau la colțul vreunei străzi, reprezentându-l pe șeful comunității, și care îi semnalează trecătorului sau automobilistului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere! "Paradoxul nostru (aparent) conchide Al. Paleologu este că Sadoveanu e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace" (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978). Intelectual în perpetuă combustie fusese, să zicem, și Camil Petrescu, cel care spunea despre sine că "a văzut idei". Un Sadoveanu tentat de reflecții ale altora, mereu deschis generalizărilor, decupează cu grijă, din cărți, producții de acest gen; carnetele sale din 1945 cumulează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a semnat cu mâna proprie”. La 13 iulie 1498, se semna la Cracovia tratatul ungaro-polon, iar la 1 august, era ratificat și la Buda. Ioan Albert a acceptat condițiile puse de fratele său și i-a garantat domnului Moldovei „pace perpetuă”. În schimb, domnul trebuia să-i avertizeze pe cei doi monarhi, în cazul în care turcii se pregăteau să atace și se obliga să nu permită trupelor turcești să treacă prin țara sa și să nu le acorde ajutoare sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spații. Determinat de toate noxele condiției de refugiat, de rănile sufletești niciodată pe deplin închise, se ridică acel specific dor, acea complexă stare de nostalgie a locurilor și realităților sufletești pierdute, stare pe care statutul de refugiat le-a alimentat perpetuu. Amintirile apar firesc, din prea mult suflet dar și din aceeași nevoie a comunicării. Sunt ale celor care au supraviețuit calvarului dar, mai ales, ale urmașilor lor. Este firesc ca ele să interfere, după cum la fel de firesc este faptul ca după
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de France) I. Pe urmele Testamentului lui Petru cel Mare Contestat, controversat, testamentul țarului Petru cel Mare ar trebui să constituie punctul de plecare al oricărei cercetări a istoriei politicii externe a Rusiei, a relațiilor ei internaționale, a obiectivelor sale perpetuu valabile. Întreaga „învățătură” lăsată de împărat urmașilor săi, înscrisă în acest testament, se bazează pe axioma că rușii sunt „un popor tânăr și viguros”, care este chemat să domine întreaga Europă, deoarece națiunile din acest continent ar fi ajuns într-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a acestei probleme? -În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, România și Rusia s-au descotorosit de “comunism”, devenind state democrate, libere etc. Cum se explică menținerea Rusiei pe aceeași poziție de refuz a restituirii Tezaurului și de invocare perpetuă a “necunoașterii” documentelor ce îndreptățesc pretenția României ? Observarea obiectivă a faptelor istorice referitoare strict la relațiile dintre Rusia și România ne duce la o constatare tristă: Rusia nu a respectat niciodată obligațiile sau angajamentele luate prin tratate, convenții bi- sau
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru" este surprins de fiii mânuindu-le păpușile cu duioșie. Poate să știrbească din autoritate o asemenea slăbiciune dovedită? Doar pentru moment, poate, a doua zi lumea se întoarce la regulile ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și să-i placă postura. Aș inventa niște ministere absolut necesare pentru societatea românească sau la fel de inutile ca și celelalte care există deja. Ministerul Memoriei Eminesciene, de exemplu, la care i-aș încredința portofoliul lui Gellu Dorian; sau Ministerul Contrarevoluției Perpetue, la care l-aș numi fără ezitare pe Cassian Maria Spiridon. Voi încerca și cu un guvern numai cu scriitoare: Marta Petreu, Ioana Dinulescu, Ioana Pârvulescu, Magdalena Ghica, Mariana Codruț, Constanța Buzea, Ruxandra Cesereanu, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Nora Iuga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cei ce-ți bagă binele pe gât urmează să-ți scoată ochii. * Banii nu aduc fericirea, dar nici lipsa lor nu o aduce. * Omul cinstit și modest va fi întotdeauna acuzat de interese ascunse. * Bogăția naște trufia. * Lăcomia e o perpetuă stare de foame. * Bogăția și sărăcia sunt incompatibile, dar conviețuiesc. * La omul sărac nici boii nu trag, pentru că nu-i are. * La omul sărac toate belelele trag. * Unii au între urechi câte-o oală cu curechi. * Numai stelele nu cunosc
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tangențe sociale. Astfel, în anii 1953-55, în fostul raion Dorohoi, dintr-un număr de 12 agenți sanitari ("oficianți") 8 (opt) erau arestați, aflându-se în închisori, pe termene de peste 5 ani detenție, mai bine de 50%. Această situație a rămas perpetuă până în 1964. Soarta moașelor a fost ferită de astfel de nenorociri. Fragmentar, istoria Corpului Sanitar de cadre medii (surori) oferă numeroase informații relative la contribuția reală în sănătatea publică. Un număr însemnat dintre surorile care au lucrat în trecute vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zice George Popa, se încearcă soluția unor antinomii efemeritate/veșnicie, pământesc/ceresc prin "sintetizarea celor două forme ontologice de tip: ieșirea dintr-o veșnicie imuabilă și trecerea către o eternitate în mișcare, adică spre o veșnicie care se poate autoneînnoi perpetuu prin infuzarea cu viață". Dar concluzia este că "cele două temporalități, cele două formule existențiale sunt ireductibile una la cealaltă". George Popa pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a lui Eminescu, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cotidiene sau deosebite, cărora memoria sa le-a rămas fidelă. Dar nu numai această situație l-a determinat să realizeze acest excurs biografic complex și pitoresc, ci și harul înnăscut de povestitor, însoțit de o conștiință morală exemplară, scriitorul nutrind perpetuu convingerea că experiența sa, ca om, cetățean, scriitor și bun român, într-un cadru locativ și temporal dat, va fi folositoare generațiilor viitoare, el fiind un martor credibil, și nu un model. Intenția reiese clar din Dedicația (pentru copiii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
afle la scaunul societăței în Iași, unde se va da cu mult chef și puține parale, în Otelul Binder, oarele 6 sara, al 20-lea praznic tradițional. Mâncarea va fi fudulie, iar băutura temelie. Spiritul nu este de rigoare. Secretar perpetuu, I. N." Îmi aduc aminte că Petru Missir și eu am organizat pentru acea memorabilă dată un joc de păpuși, care imita o ședință literară a "Junimei", compunând împreună un libret în care actorii principali erau Maiorescu, Bodnărescu, Pogor, Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1996, ora 9,16 95. Aparențele Înșeală Prin detașare de cotidian, vacanța predispune la cele mai neașteptate atitudini și ocupații căci, așa cum am mai spus și altă dată, omul nu stă niciodată degeaba; nu-l lasă Viața, care Înseamnă o perpetuă mișcare. Ce-i mai poate trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi mai Înzestrat, dar natura e mai prudentă și-și pune singură limite. Această deosebire În ritmul evoluției celor doi protagoniști ne va pune mereu În fața unor probleme noi. Pe noi, dar și natura. În fața unei probleme aflate Într’o perpetuă schimbare, am preferat a expune cât mai mult din ceea ce scapă primei priviri, dar care stă la baza a ceea ce se vede, oferind În locul unei suite de rețete, prin natura lor limitate la situații particulare, instrumente de evaluare independentă a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Apoi cumpăram o sticlă de lapte, pâine, ceva. Mâncare, cărți și ziare, asta cumpăram, ca la hotel, întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc la hotel, acum aveam o ocazie, în București trăiam pe permanent picior de plecare, ca într-un perpetuu tranzit. Eterna tobă târguiam, ceva cu preț fix, ca să nu mă tocmesc, să nu fiu obligat să negociez, să dialoghez. Îmi era interzis să vorbesc. Variantele de dialog sunt mereu aceleași. De obicei, pot citi de pe buze. Și prețurile de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]