2,880 matches
-
spartan Pausanias. El a obținut aici o victorie strălucită, decisivă, sărbătorită în anii următori prin sacrifici și organizarea unor festivaluri denumite "Eleutheria", "Sărbătorile eliberării". Mardonios și-a pierdut viața pe câmpul de luptă, conducătorii tebani care i-au sprijinit pe perși au fost executați fără a fi judecați, iar armata persană, descurajată, a pornit spre Hellespont. De aici înainte regatul persan nu va mai avea niciodată veleități de cucerire a Greciei europene. Ciocnire de interese care s-au mai ivit în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
numeroase corăbii ionice. Bătălia navală care s-a dat în fața promontoriului Mycale, pe coasta asiatică care străjuiește Samosul, a fost crâncenă (luna august, 479). Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost învinși, mai ales dacă se ține seama de imediata defecțiune a ionienilor pe care îi siliseră să meargă alături de ei. Comanda corăbiilor din Pelopones o avea Leotychidas. Mulțumit de rezultatul bătăliei, spartanul s-a întors de îndată spre
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Miltiades și, după câte judecă Herodot, care își încheie la acest moment "Istoria" sa, de aici înainte calea este deschisă pentru instituirea așa-numitului "imperiu" maritim atenian, cunoscut sub denumirea de Liga Ateniană. În vreme ce grecii din răsăritul Mediteranei luptau împotriva perșilor pentru a-și asigura libertatea și propria dezvoltare, și cei din partea occidentală a bazinului mediteranean s-au văzut nevoiți să facă grele sacrificii pentru a înfrunta pericolul venit din partea fenicienilor. Ceea ce inițial era o confruntare, îndeosebi pe planul concurenței comerciale
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Cartaginei. Un conflict între Theron din Akragas și Terillos din Himera a fost pe punctul de a costa libertatea grecilor din Sicilia. Alungat din Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
a-l ataca pe Theron, care se instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent cu bătălia de la Salamina și cu alungarea perșilor din Europa, această victorie s-a bucurat de un prestigiu egal cu cel al luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
lui Enkidu, prietenul său. În mitologia persană, după moarte omul se divide în trup și suflet. Trupul este considerat după moarte impur, este văzut ca o parte materială a ființei umane, de care nu mai este nevoie după moarte. Vechii perși nu își îngropau morții și nici nu îi incinerau, deoarece pentru ei focul și pământul erau elemente sacre și nu trebuiau pângărite de trupul defunctului. De aceea, morții erau duși în așa-zisele "turnuri ale tăcerii". Soarta sufletului uman era
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
sacrificate și prin interpretările lui Teiresias. Pe de altă parte, Eschil în "Choeforele" sau Sofocle în "Electra" presupun că sufletele celor morți pot fi îmbunate prin sacrificii, respectiv pedepsite de batjocura exercitată de cei vii. Și sufletul lui Darius în "Perșii" lui Eschil pare a duce o nouă existență după moarte, căci află de înfrângerea oștirilor lui Xerxes. Presocraticul Empedocle a susținut chiar o teorie a metempsihozei (fragmentele 115, 117, 146-7 în: Hermann Diels/Walther Kranz (îngrijitori de ediție): "Die Fragmente
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
parte de triburi geto-dace. Chiar și sub stăpânirea persană, cetățile grecești au influențat semnificativ comerțul dintre mare și Dacia, marcând progresul comerțului dacilor și a civilizației acestora. În circa 330, Alexandru cel Mare i-a înfrânt pe tracii vasali ai perșilor, și a ocupat Dobrogea, imperiul său ajungând până la Dunăre. În 322, anul destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau autonomia locală de care dispuneau pe vremea perșilor. Ulterior, cetățile grecești dobrogene au intrat
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
a înfrânt pe tracii vasali ai perșilor, și a ocupat Dobrogea, imperiul său ajungând până la Dunăre. În 322, anul destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau autonomia locală de care dispuneau pe vremea perșilor. Ulterior, cetățile grecești dobrogene au intrat în sfera de influență a regatului pontic condus de Mitridate VI Eupator. În 55 Dobrogea și cetățile grecești de pe malul mării au fost înglobate în statul dac al lui Burebista, până în anul 44. În
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în timpul celei de-a doua invazii persane în Grecia, în același timp cu Bătălia de la Artemisium, în august sau septembrie 480 î.Hr., și a avut loc în trecătoarea Termopile. Invazia persană fusese pornită ca răspuns întârziat la înfrângerea suferită de perși în prima invazie, terminată cu victoria atenienilor în Bătălia de la Maraton. Xerxes ridicase o armată uriașă pe care o trimisese, pe uscat și pe mare, să cucerească Grecia. Generalul atenian Temistocle a propus ca oștile alianței grecești să blocheze înaintarea
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
mărșăluit înspre nord ca să blocheze trecătoarea în vara anului 480 î.Hr. Armata persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depășiți numeric, grecii au ținut piept perșilor timp de șapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile și s-a retras la Salamina, întrucât strategia inițială se baza pe faptul că perșii ar fi fost opriți și la Termopile și la Artemisium. Perșii au invadat Beoția și apoi au capturat Atena, care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliații au atacat-o la Salamina, la sfârșitul anului
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
fost uciși. După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile și s-a retras la Salamina, întrucât strategia inițială se baza pe faptul că perșii ar fi fost opriți și la Termopile și la Artemisium. Perșii au invadat Beoția și apoi au capturat Atena, care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliații au atacat-o la Salamina, la sfârșitul anului 480 î.Hr. și au câștigat. Temându-se să nu fie prins
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
să permită trecerea armatei de uscat și să sape un canal de-a curmezișul istmului Muntelui Athos (o flotă persană fusese distrusă în 492 î.Hr. încercând să ocolească promontoriul). Ambele planuri erau foarte ambițioase, și dacă le-ar fi înfăptuit, perșii ar fi trecut înaintea tuturor popoarelor acelor vremi. La începutul lui 480 î.Hr. pregătirile erau terminate, și armata adunată de Xerxes la Sardis a mărșăluit spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
trecut înaintea tuturor popoarelor acelor vremi. La începutul lui 480 î.Hr. pregătirile erau terminate, și armata adunată de Xerxes la Sardis a mărșăluit spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de război cu perșii - în 482 î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să lupte și pe mare și pe uscat, pentru a
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a propus ca forțele aliate să se adune în îngusta vale Tempe, la granița Tesaliei și astfel să țină în loc oastea lui Xerxes. O armată de 10.000 de hopliți a fost trimisă acolo, pe unde credeau că vor trece perșii. Ajunși acolo însă, au fost avertizați de Alexandru I, regele Macedoniei, că valea putea fi ocolită prin trecătoarea Sarantoporo. La auzul acestor vești și a faptului că armata lui Xerxes era uriașă, grecii s-au retras. La puțin timp după
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
fost avertizați de Alexandru I, regele Macedoniei, că valea putea fi ocolită prin trecătoarea Sarantoporo. La auzul acestor vești și a faptului că armata lui Xerxes era uriașă, grecii s-au retras. La puțin timp după aceea au aflat că perșii trecuseră Hellespontul. O altă strategie fu propusă de Temistocle aliaților. Calea către Grecia de sud (Beoția, Attica și Peloponezul) l-ar fi obligat pe Xerxes să treacă prin foarte îngusta trecătoare de la Termopile, foarte ușor de apărat de hopliții greci
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
strategie fu propusă de Temistocle aliaților. Calea către Grecia de sud (Beoția, Attica și Peloponezul) l-ar fi obligat pe Xerxes să treacă prin foarte îngusta trecătoare de la Termopile, foarte ușor de apărat de hopliții greci, în ciuda numărului mare de perși. Mai mult, ca să-i împiedice pe dușmani să ocolească trecătoarea pe mare, flotele ateniene și aliate puteau bloca strâmtoarea Artemisium. Acest plan dublu a fost adoptat de congres. Ca măsură de precauție, orașele peloponeziace și-au făcut planuri secundare pentru
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
împiedice pe dușmani să ocolească trecătoarea pe mare, flotele ateniene și aliate puteau bloca strâmtoarea Artemisium. Acest plan dublu a fost adoptat de congres. Ca măsură de precauție, orașele peloponeziace și-au făcut planuri secundare pentru apărarea istmului Corint (dacă perșii ar fi ajuns acolo), în timp ce femeile și copiii din Atena au fost evacuați în orașul peloponeziac Troezen. Armata persană a avansat fără grabă prin Tracia și Macedonia, dar în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
apărarea istmului Corint (dacă perșii ar fi ajuns acolo), în timp ce femeile și copiii din Atena au fost evacuați în orașul peloponeziac Troezen. Armata persană a avansat fără grabă prin Tracia și Macedonia, dar în luna august veștile apropierii iminente a perșilor au ajuns în Grecia. În acea perioadă a anului, spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sub comanda Marelui Rege Xerxes era foarte numeroasă pentru acea epocă, având un număr de oșteni cuprins între 100.000 și 300.000. Numerele declarate de sursele antice sunt foarte mari și au generat nesfârșite dispute. Herodot susține că armata perșilor număra două milioane și jumătate de personal militar și încă pe atât personal auxiliar. Poetul Simonide, contemporan cu bătălia, vorbește de patru milioane; Ctesias dă 800.000 ca mărime a armatei lui Xerxes.. Istoricii moderni tind să considere numerele oferite de
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în Macedonia și Tesalia. Părerea unanimă actuală este că a angajat în luptă la Termopile majoritatea armatei sale, cam 200.000 de oameni. Singura sursă antică ce menționează un număr, Ctesias, sugerează că la Termopile au luptat 80.000 de perși, dar mărturia sa este incompletă și pe alocuri vădit neclară (de exemplu, susține că bătălia de la Plateea a avut loc înaintea celei de la Salamina). Armata greacă era alcătuită din cca 7.000 de oșteni trimiși de către cetățile aliate. După Herodot
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
să se angajeze într-o bătălie decisivă și astfel puteau rămâne în defensivă. Mai mult, prin apărarea a două puncte de trecere gâtuite (Termopile și Artemisium), numărul inferior al soldaților greci nu mai era o problemă foarte mare. Dimpotrivă, pentru perși nevoia de a aproviziona o armată atât de mare însemna că ei nu puteau rămâne în același loc prea mult timp. Trebuia așadar ca ei să se retragă sau să avanseze, iar înaintarea însemna că urmau să forțeze trecătoarea de la
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
probabil descrie falanga greacă în care bărbații formau un zid de scuturi suprapuse și mai multe rânduri de vârfuri de suliță, o formațiune foarte eficientă atâta timp cât acoperea întreaga lățime a trecătorii. Scuturile împletite din răchită și sulițele mai scurte ale perșilor îi împiedicau pe aceștia să lupte efectiv cu hopliții. Herodot spune că unitățile militare din același oraș erau ținute împreună, și că erau trimise pe rând în luptă și la odihnă pentru a preveni oboseala, de unde se poate trage concluzia
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]