64,416 matches
-
prim plan câteva aspecte esențiale pentru înțelegerea "fenomenului" Istrati: în primul rând problematica și des invocata relație dintre autor și personajul narator (Adrian Zografi), aspectele senzaționale și romanești ale biografiei scriitorului, care au contribuit din plin la conturarea "personajului" Istrati (personaj cel puțin la fel de important ca și opera); apoi semnificația călătoriei și a spațiului mediteranean în literatura istratiană, pe larg analizată în intervenția Pamelei Serafino (de la Universitatea din Lecce), care a insistat între altele asupra dublei semnificații a acestui topos. În
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
comunicare citită in absentia) a evidențiat dimensiunea "balcanică" a operei scriitorului brăilean. Numeroasele proiecții de film, ca și interesanta expoziție de fotografie realizată cu sprijinul Muzeului literaturii române din București, au contribuit la crearea unei atmosfere propice evocării scriitorului și "personajului" Panait Istrati.
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
îngăduindu-mi, din plin, absolut, covârșitor, definitiv, să fiu (...) alături de ea fericit" (p. 20-21). Fraza euforică se întinde pe mai mult de o pagină și e antologică între poemele de dragoste din literatura română. În secvența următoare intervine brusc un personaj: Alexandru Iftodie, un coleg de generație, preocupat de literatură, filosofie și artă, mai frecvent notat ca "Al. Ift." sau "Sandu". Pare că autorul vrea să exemplifice prin el ratarea specifică tinereții, îmbătată de sevele virtualităților. O explicație a eșecului său
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
tânărul N. Steinhardt. Developarea unui întreg trecut are ca singur scop de a găsi cauzele eșecului acestui coleg. Dar de ce atâta obstinație în analiza întreprinsă de diarist? Trebuie să fie o subtilitate psihologică la mijloc, alta decât interesul pentru un personaj. și deznodământul vine când trebuie, spre finalul însemnărilor. Al. Iftodie e demn de disprețul lui N. Steinhardt pentru că nu a realizat nimic, deși a fost doi ani asistentul lui N. Cartojan, a tradus Măgarul de aur publicat într-o ediție
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
lămuri cîte ceva care nu s-a înțeles ca lumea, medalioanele din Mozaicul se citesc, mai ales de către cei care știu puține, dincolo de numele adunat pe atîtea cărți, despre Adrian Marino (pur și simplu...), cu plăcerea cu care descoperi un personaj. Constantin M.Popa, Adrian Dinu Rachieru, Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Ion Buzera, George Popescu, Gabriel Coșoveanu, Constantin Mihai, tot atîția prieteni (peste generații) ai profesorului lor (uneori, de la distanță...), recompun, frumos, ici-colo emoționant, chiar pentru cei mai străini dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
inima de femeie învinsă. Patima sa o determină să facă o tragedie dintr-o întîmplare care în mod obișnuit nu se plătea cu astfel de preț. Acest lucru o și înalță, dar în același timp o și coboară, atît în raport cu personajele care se chinuie să redobîndească pe o cale mai dreaptă armonia pierdută, dar mai ales față de cele a căror soartă e determinată de obligația de a răspunde unor exigențe morale de semn contrar. Ceea ce o salvează e suferința de neimaginat
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
o axă a poveștii, ca o țintuire în vină, Medeea. A lui Euripide, a noastră, a lui Tompa, Medeea de ieri, de azi, dintotdeauna. În amfiteatru, noi, spectatorii ei. Între noi și ea, cercuri concentrice, pe care sînt amplasate celelalte personaje - în costume de azi, în pardesie lungi - și gradele lor de vinovăție. Le străbatem spre Medeea și de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
patru ediții, toate grijuliu refăcute pentru a nu se îndepărta de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți în "pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de lucrări, de exemplu, nu i se permite să scoată nici măcar un cuvințel - ca personaj - pe parcursul romanului, fie în apărarea sa, fie măcar de recunoaștere a acuzațiilor. Semn de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
pozitivi" și "negativi", după criteriul absolut al luptei de clasă: "O dată aplicată ștampila de personaj negativ, reacționar, nici o șansă de reabilitare nu mai există. Domnișoarei șefe de lucrări, de exemplu, nu i se permite să scoată nici măcar un cuvințel - ca personaj - pe parcursul romanului, fie în apărarea sa, fie măcar de recunoaștere a acuzațiilor. Semn de literatură propagandistică. Cititorul nu are impresia unei relatări obiective, așa cum se așteaptă de la un roman realist". Tot atît de decepționantă e și galeria "pozitivilor", directori, medici
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
în loc ca asemenea practici să-i slujească lui Preda la caracterizarea unei lumi anormale, orwelliene (prozatorii optzeciști le-au muiat în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și alți romancieri ai "obsedantului deceniu" (sintagmă derutantă, pusă în circulație de Preda pentru a delimita comunismul "de omenie" al lui Ceaușescu de cel al
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
finalul ŤMoromețilorť, vol. II, este descoperit acum ca fost legionar, în schimb despre deviaționism nu se mai suflă o vorbă. în sfîrșit, deviaționist sau legionar, după vremuri și după nevoi, este de rău, și este un stigmat suficient pentru un personaj care se pare că încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze conștiința proprie "forului conducător", în toate variantele pe care le conține
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Simona Vasilache E nevoie de multă "tehnică" literară ca să nimerești, într-un dialog dintr-o carte, tonul unei discuții obișnuite purtate pe stradă. E cu atît mai greu cînd "personajele" sînt și nu prea, cu o expresie cîndva la modă, oameni ca noi. O călătorie firească, în genul unei "excursii" la țară, în lumile "diferiților", face Ruxandra Cesereanu, împreună cu studenții ei clujeni de la Facultatea de Jurnalistică. Poveștile, ascultate și scrise
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
de "împielițare", cu două "secvențe": o încercare (nereușită) de-a-și da întîlnire cu locuitorii "grotei" de pe Cetățuie ("o idee prostească, dezgustătoare și inutilă"), urmată de observații întîmplătoare, "nepremeditate", organizate însă în "episoade". "Filmul", în care fiecare secvență poartă numele unui "personaj" e, păstrînd proporțiile, un fel de Face/Off: "cerșetorul sînt eu!". Despre o "altfel de perspectivă" vorbește, în partea lui de "roman" coborît în stradă (în sensul cel mai propriu...) Octavian Coman. Un fost homeless, cu visele și cu frustările
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
Gheorghe Grigurcu Funambul ultraprudent, jucînd pe sîrma necontenitelor ajustări, Marin Preda decade și intelectualicește la treapta "intelectualilor" pe care-i produce ca personaje și care au rolul de a-i întrupa punctul de vedere personal: ""știu, nu ești vinovat de nimic, dar am vrut să te sperii ca să te fac să acționezi din nou. Un om cinstit vrea totdeauna să dreagă ce-a
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
și a și dovedit-o în cartea de care vorbesc. Primul argument pe care îl prezintă, în ordinea însemnătății, este acela că autorul "călătoriilor extraordinare" și-a plasat acțiunea mai multor scrieri în spații românești. Scrieri în care apar, ca personaje, români. Alt argument este că Jules Verne a avut legături directe cu persoane din România. Unele i-au scris și el le-a răspuns, regretând, cum îi mărturisește unei domnișoare din Galați, că nu o poate face în limba română
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
prima românului Claudius Bombarnac, reporter la "XX Sičcle", i se alătură pe traseul transasiatic (Tiflis-Pekin) alți conaționali, frumoasa modistă Zinca, "o blondă de 22-23 de ani, cu ochii negri caracteristici tipului românesc" și logodnicul acesteia Kinko (probabil Cincu, notează I.H.), personaje pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
întoarce timpul. De a răsuci cuțitul în rană. Cel puțin în rana mea. Este o formă de exorcizare. Susținută impecabil, în reprezentația pe care am văzut-o eu, de Florin Călinescu, Coca Bloos, Mihai Dinvale, însoțiți permanent de Cor, un personaj fantastic, autentic, de scenograful Puiu Antemir, de Nicu Alifantis, de Gabi Bassarabescu, de Roxana Colceag, și secondați de Oana Albu, Vitalie Bantaș, Bogdan Talașman, Petre Moraru, Constantin Praida, Avram Birău. Un steag imens, cu o gaură pe măsură, un fel
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu ceva scapă desenului, iese din conturul înțelegerii lui. Ziua întâi, a interiorului casnic
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Ingeniozitatea romancierului se vede și din alternarea inteligentă a planurilor, din schimbarea oportună a perspectivei, a celui care observă și relatează, a celui care este urmărit cu un respect înfricoșat... Timpurile narațiunii se modifică și ele neîncetat, astfel că statura personajului central se dimensionează prin scene live și descrieri la a doua mână, gesturi decupate comportamentist și istorisiri complicate, stufoase, pe care judecătorul Viziru încearcă, ulterior, să le decanteze. Altfel spus, Antipa e văzut din afara și dinlăuntrul lui, la prezent și
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
țin de o pan-ficțiune sau de o realitate cam debilă, sprijinită pe manuscrise făcute sul. Am citit, cu alte cuvinte, niște memorii de "autor", nu de "actor" (împărțirea, cunoscută nouă din mai vechile romane ale lui Constantin }oiu, în "personaje", lato sensu, care trăiesc/ fac istoria și "personaje" care doar o scriu se actualizează și aici...). și, chiar fără pretenții de palimpsest, niște memorii de memorii. Întîi, niște caiete din studenție, din vremurile de "răsucire", sucite: primăvara tîrzie a lui
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
realitate cam debilă, sprijinită pe manuscrise făcute sul. Am citit, cu alte cuvinte, niște memorii de "autor", nu de "actor" (împărțirea, cunoscută nouă din mai vechile romane ale lui Constantin }oiu, în "personaje", lato sensu, care trăiesc/ fac istoria și "personaje" care doar o scriu se actualizează și aici...). și, chiar fără pretenții de palimpsest, niște memorii de memorii. Întîi, niște caiete din studenție, din vremurile de "răsucire", sucite: primăvara tîrzie a lui '44. Se amestecă acolo "fapte" (meniul de cantină
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de narator îl indică pe Orlando ca cititor al cărții, ceea ce împiedică o apropriere completă a personajului de către biograf conferindu-i-se primului o viață în afara cărții. Digresiune redivivus: Orlando e inspirată de o persoană care își manipula genul (feminin) cu mare talent. Cartea e povestea unei vieți imaginare a Vitei Sackville-West, de care Woolf a fost
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
viața Virginiei Woolf, dar o asociere directă între ea și naratoare nu este încurajată de text. Întrebarea care se impune e cum se descurcă Potter, confruntată cu atâtea obstacole. Ei, bine pentru început distribuie câteva "replici" de-ale vocii naratoare personajelor. Apoi, încadrează filmul între două secvențe care au vocea explicativă suprapusă peste imagine, "voice-over". Prima e un ecou parțial al vorbelor emise de narator în roman, a doua n-are prea mult de-a face cu romanul. Cea de-a
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
e și pus la treabă pentru a destabiliza noțiunea de gen. Introducerea vocii e întreruptă de Orlando care se definește ca "eu" în relație cu "el" menționat de voice-over. Ultima secvență vocală este susținută și ilustrată de Orlando, sugerând că personajul și naratorul cooperează în loc ca unul să îl domine pe celălalt. Comentariul din voice-over e "adevărat" pentru că rezonează cu opiniile protagonistului, nu din cauza coincidenței cu materialul crud, vizibil. Mai mult, în filmul lui Potter Orlando s-a transformat dintr-un
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]