155,605 matches
-
neașteptată, virtuțile: între cei doi, tată și fiu, se desfășoară nestingherit o discuție care pornește de la simple constatări privind viața de zi cu zi, sfîrșind, după sinuoase volute stilistice și argumentative, cu reflecții grave despre rostul omului pe pămînt, identitatea personală, credința în Dumnezeu, fericire și suferință, moralitate și știință. Pe de altă parte, Revel nu face un secret din dezamăgirea provocată, cu ani în urmă, de hotărîrea fiului său, care promitea să devină un eminent om de știință, de a
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
l-ar interesa cu adevărat să capete o nouă perspectivă, ci mai degrabă din dorința de a-și regăsi astfel locul în imediata apropiere a lui Ricard. Merg chiar mai departe și afirm că Revel nu pare a avea afinități personale cu budismul; atitudinea lui față de filozofia și religia Estului e mai curînd condescendentă de cele mai multe ori. La fiecare expunere pe care o face fiul, concluzia tatălui este invariabil fie respingerea doctrinei, fie asimilarea ei prin analogie cu o tendință a
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
pînă la a conduce la aporii sterile (cf. Wittgensten sau Parfitt, ca principali reprezentanți). Direcții de gîndire mai "optimiste" decît cea lansată de Hume apelează frecvent la elementul temporal al identității de sine, îndemnîndu-ne să căutăm, pentru a înțelege identitatea personală, un criteriu de stabilire a ei în timp. Teoreticieni americani precum John Perry, Harold Noonan, David Lewis, Peter Unger, sau Sydney Shoemaker pornesc de la un concept primitiv de persoană, un fel de manifestare instantanee a sinelui, pe care îl denumesc
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
foarte importantă iar statutul său post-istoric e unul dintre paradoxele sale obișnuite risipite peste tot în scrierile sale. De altfel, în 1968, cînd i-au apărut în limba germană Silogismele amărăciunii nota (oare satisfăcut?) că e "poate cartea cea mai personală din cîte am scris: totul e confidență, de la butadă pînă la "cugetarea" cea mai sofisticată". În schimb, în 1969, cînd îi apare Demiurgul rău se arată a fi plictisit, adică aflat în starea de spirit obișnuită. Și notează că singura
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
politice, iar dl Ion Iliescu, a dat o raită în Germania, mișcări inteligente urmărind rezolvarea handicapului de imagine externă pe care îl au și PDSR-ul și dl Iliescu. Ca o dovadă că, politic, poate fi iertător, în ciuda dezamăgirii sale personale, dl Iliescu s-a întîlnit și cu fostul său șef de campanie electorală, actualul președinte al APR, dl Meleșcanu, din dorința public afirmată de normalizare a relațiilor între cele două partide, dar și pentru a crea un climat civilizat în
Strategii la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16814_a_18139]
-
și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună și ce spune.", ni se spune în Cuvînt înainte. Că Despre calitatea umană este un jurnal este destul de evident, în măsura în care termenul se referă la o culegere de notații și impresii personale, nedestinată, cel puțin inițial, publicării, ci, cu precădere, "uciderii demonilor" ca-re-i bântuie autorul. Funcția expiatorie a cărții e de altfel declarată deschis de T. Ștef: "Am scris, atunci, cu gîndul secund și încrezător că așa nu mă voi dizolva în
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
Le-a găsit sau i s-au fost găsit, nu mai contează. Iar rolul său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci mereu mai vine cîte un exeget-regizor, care schimbă lucrurile, prin interpretare. Cred că acestea sînt momentele de fericire personală ale frescei, care, de catharsis, strălucește. Un pendant pentru seninătatea căreia-i e hărăzită ab origine și pe care e sortită s-o reverse asupra noastră. De care ea însăși s-ar putea să nu aibă parte prea des. Sau
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
texte imperfecte sub povara schimbătorului cotidian, migrînd mereu spre acel text "perfect", cartea, pe care uneori nu ajunge să o scrie niciodată. În plină epocă a freneziei Internetului, cînd un ecran ne poate aduce în fața ochilor de la epistolele cele mai personale pînă la tratate academice sau secrete militare, Updike este unul dintre acei (prea puțini rămași, din păcate) pe care îi bucură mirosul de cerneală proaspătă a paginii de ziar, sau luciul coperții de revistă. Format în echipa celebrului "The New
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
multă lume în stilul epistolar, în scrisorile amicale. Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care spui că nu crezi..., Scrisori către Virgil Ierunca, 1967-1983, Humanitas, 2000) sînt interesante tocmai pentru modul în care reafirmă o formulă stilistică personală, stabilă în aparenta ei diversitate. În corespondență, tonul variază, făcînd să alterneze umilirea, exaltările, curtoazia, autoironia. Citatele pioase și tendința de minimalizare a suferințelor ar risca să devină o manieră, să trezească suspiciuni asupra autenticității lor, dacă nu ar apărea
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
înaintea căderii lui Ceaușescu, are un frate critic literar, și el plecat, stabilit la Paris unde după 1990 îl vizitează. Aceste potriviri și încă altele îndreptățesc constatarea că Virgil Duda s-a proiectat în carte cu multe date ale existenței personale. O carte care, cu toate acestea, nu este una de memorii ci un roman, adică o alcătuire narativă care prelucrează biograficul și până la urmă îl trădează, astfel zicând. Cu toate arătatele potriviri, altceva oferă cartea decât numai o rememorare a
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este încheierea la care ajunge, reflectând la firea sa și la moștenirea genetică, la elementele de mediu ca și, revăzându-și trecutul, la experiențele mai vechi sau mai recente prin care trecuse, personale sau sociale și chiar istorice. Toate concuraseră la a-l face să fie cum este, adică un ins confiscat de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese prăpăstios, catastrofic, înclinat să se aștepte totdeauna la ce poate fi
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
în forme diferite, mai mult sau mai puțin explicite. Reorganizarea în sensul opticii moderne a cunoștințelor de limbă română variază ca amploare și ca manieră de realizare de la o lucrare la alta în funcție de nivelul de instrucție și, evident, de selecția personală a autorilor. În toate cazurile, efortul de a pune de acord didacticul cu evoluția științifică a domeniului este stînjenit de o anumită închistare tradițională - de prezentare mai mult decît de conținut -, pe care o impun programele didactice și o perpetuează
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
inițiativă neconvenabilă partidului, asta e clar, dar înainte de a-i exclude, nu era firesc să-i invite partidul la o discuție de înțelegere? Cam puțin, în măsura în care persoane din primul rînd al unui partid nu se pot juca de-a inițiativele personale, fără să anunțe și centrul că sînt iluminate de o gîndire diferită de aceea acceptată de partidul lor. * După părerea Cronicarului, pînă la alegeri vom mai asista la asemenea abandonuri urmate de reînscrieri pe nerăsuflate în alte partide. Și asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
acceptată de partidul lor. * După părerea Cronicarului, pînă la alegeri vom mai asista la asemenea abandonuri urmate de reînscrieri pe nerăsuflate în alte partide. Și asta nu neapărat din imoralitate politică, ci, mai degrabă, dintr-un sentiment exacerbat al importanței personale. Sentiment combinat cu o certă adulmecare a felului cum bate vîntul. * După alegerile din '96, a avut loc un adevărat exod din PDSR, partid care a furnizat persoane și personalități și cui avea și cui n-avea nevoie de ele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
adresare. Începînd cu prefața cărții, declarată cumva emfatic (pentru că ar putea părea futilă precizarea) drept sinceră, Kolodny își narează experiența de decan al unui important departament universitar cu veritabil pathos, în sensul pe care anticii îl confereau termenului. Detaliile strict personale care apar în carte - de la crescînda stare de frustrare a profesionistului care nu mai găsește timp să se dedice propriilor sale studii, pînă la mărturisirile legate de o suferință fizică a autoarei - dau autenticitate și o emoționalitate bine temperată acestei
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
avem simțămîntul că dezamăgirile prozatorului sînt reale. Ne mărginim doar a ne întreba dacă aceste motive negative, intervenite pe parcurs, au o mai mare pondere decît motivele pozitive ce au întemeiat prietenia în cauză, o prietenie ce transcende elementele strict personale, intrînd în istorie. În definitiv, rolul lui Virgil Ierunca a fost cel de-a introduce și aplica, în plin absurd, criticul rațional al criticii: "E drept că, de la o vreme, totul e posibil în România. Există însă limite, și ele
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
după ce-l numise, spre stupoarea generală, între consilieri pe Dan Petre, în virtutea unui subiectivism vecin cu ciocoismul ("La popularitatea pe care-o am, îmi pot permite acest lucru!", perora cu trufie dl. Constantinescu, confundând o instituție a statului cu moșia personală și îndatoririle prezidențiale cu generozitatea baronului față de câinii credincioși), curând a trimis ca ambasador propriul menestrel de curte, inubliabilul Dr. Barbie! Nici nu vreau să mă gândesc ce enorme servicii va fi aducând țării producătorul de falsete pe portativ! De
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
nicăieri și nu e subjugat de nici un fel de cutume supra-individuale, cosmopolitul e liber ca pasărea cerului. Fiecare gest pe care îl face, fiecare decizie pe care o ia, sînt rezultatul deliberării sale interioare și ele reflectă strict o structură personală, neinfluențată de norme și convenții colective. O lume formată din cosmopoliți ar fi, dacă e să urmăm raționamentul lui Jason Hill, o lume de indivizi unici în sens absolut. O lume în care fiecare din noi este stăpînul său, în
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
cărții, precum și tendințele mai generale de gîndire): erudiție și elasticitate argumentativă. El face un slalom abil și uneori amețitor, ori periculos, printre filozofiile care îi convin și cele care nu-i convin, pentru ca în final să-și declare o filozofie personală neoriginală, dar frumos formulată și cît se poate de interesantă și utilă: cea a sinelui în devenire. Individul, insistă Hill, trebuie să parcurgă mai întîi un proces de expurgare a normelor pe care le-a preluat de la comunitatea sa. Trebuie
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
al Cărții Negre asupra crimelor naziste în URSS, nu ezită să facă analogii: "Naziștii afirmau despre evrei că nu sînt ființe umane. Lenin și Stalin au spus și ei aceleași lucruri: chiaburii nu sînt ființe umane". Sînt cunoscute astăzi directivele personale ale lui Lenin împotriva acestor "bogătani" și "lipitori ale satului": "trebuie spînzurați, și spînzurați în așa fel ca oamenii să vadă... să tremure, să știe". Acestea fiind spuse, rezultatul comparației echivalează oare cu semnul egalității dintre diferitele feluri de genocid
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
a-și păstra echidistanța față de forțele politice aflate în competiția electorală, chiar dacă unele dintre aceste forțe și-au anunțat hotărîrea de a-i acorda sprijin. Firește că dl Isărescu are în față un risc, acela de a-și juca atuurile personale fără nici o garanție că ele l-ar putea aduce la Cotroceni și, să nu uităm, această candidatură l-ar putea împiedica să se întoarcă la funcția de guvernator al Băncii Naționale. Dacă premierul riscă și nu cîștigă își pierde aura
Jocurile politice ale verii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16886_a_18211]
-
a "trei, patru piese", care, adăugăm noi, de ar fi aflate, ar prelungi, probabil, mirajul exhaustivului (un soi de fata morgana a împătimitului cercetător) cu căutarea altora. Prin urmare opera unei vieți. Firește, autorul o situează sub zodia unei mărturii personale asupra poetului, care, pentru a fi înțeles, trebuie să primească jertfa sensibilă a acestuia: "Viața și opera sa sînt un fel de "imagini vide" în care ne plasăm gîndurile, sentimentele, (dez)iluziile etc.". Sau, atît de sesizant, cumpănind existența evocată
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
procesul creației prin existența unor complexe cenzurate în plan diurn, dar vulcanice în planul nocturn al inconștientului. Numai că vindecarea propriu-zisă nu se poate realiza printr-un asemenea catharsis profan. Prin faptul că scriu, mă "descarc" și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania, se știe, are două etape: mărturisirea păcatului și iertarea lui de către cel calificat s-o facă. Cum în literatură păcatul este însăși viața, iertarea nu poate veni decît prin transcenderea vieții, ceea ce în planul
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
albă, printre decalaje și revizuiri de statut al eului, trăsături expresioniste, mai mult: probează că în linia mare a noului curent sînt purtătorii de cuvînt ai celei mai moderne expresivități. Cum s-a ajuns aici? Voi începe cu o mărturisire personală. Pe cînd pregăteam o cercetare de natură bibliografică incitat de presentimentul marilor mutații (dinspre simbolism spre ceva pe care l-aș fi numit, absolut preliminar, postsimbolism) mi-a atras atenția o notă semnată în anii '30 în coloanele ziarului Vremea
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]