2,822 matches
-
de prietenie. Toate cele bune! Au urcat în mașină. Alexandru luase și o undiță de prins pește. Îi plăcea foarte mult să pescuiască și se gândise să meargă prin împrejurimi, la câțiva kilometri unde era o baltă în care se pescuia. - Frusina, te deranjează dacă o să mergem în plimbarea noastră și la o baltă, să pescuiesc? Îmi place foarte mult acest sport; este relaxant! - Nu mă deranjează, o să mă uit cum prinzi pește, poate mă înveți și pe mine să pescuiesc
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prins pește. Îi plăcea foarte mult să pescuiască și se gândise să meargă prin împrejurimi, la câțiva kilometri unde era o baltă în care se pescuia. - Frusina, te deranjează dacă o să mergem în plimbarea noastră și la o baltă, să pescuiesc? Îmi place foarte mult acest sport; este relaxant! - Nu mă deranjează, o să mă uit cum prinzi pește, poate mă înveți și pe mine să pescuiesc. S-au oprit aproape de baltă. Alexandru îi deschise portiera. Când Frusina a ieșit din mașină
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pescuia. - Frusina, te deranjează dacă o să mergem în plimbarea noastră și la o baltă, să pescuiesc? Îmi place foarte mult acest sport; este relaxant! - Nu mă deranjează, o să mă uit cum prinzi pește, poate mă înveți și pe mine să pescuiesc. S-au oprit aproape de baltă. Alexandru îi deschise portiera. Când Frusina a ieșit din mașină, acesta i-a întins mâna. În momentul când au fost față în față, privirile celor doi s-au întâlnit și în același timp au simțit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Te-aș săruta la infinit! Cred că o să te iubesc toată viața! Frusina nu îi răspunse nimic. Se desprinse din brațele lui, îl luă de mână și-i spuse, zâmbind, privindu-l cu drăgălășenie: - Haide, că vreau să învăț să pescuiesc. - Bine, atunci ajută-mă, te rog, să iau cele necesare din portbagaj; minciogul, juvelnicul, undița. Dacă o să prind mai mulți pești, o să ți-i dăruiesc și tu să mă inviți la masă, să văd cum gătești. - Sunt de acord, îmi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a se juca de-a jefuitorii de corăbii, plimbînd felinare pe faleză fără riscul de a fi stingheriți de cineva, spuse el Înțelegînd unde bătea. Știm că trupul lui Mary a stat cam două săptămîni În apă pînă să fie pescuit. Ziua de 5 iunie, minus două săptămîni, asta Înseamnă 20 mai. Să știi că ține figura! - Ce ține mai puțin, obiectă ea, e faptul că Mary a fost pescuită spre Molène. Dacă a fost ucisă la Lands’en, trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mary a stat cam două săptămîni În apă pînă să fie pescuit. Ziua de 5 iunie, minus două săptămîni, asta Înseamnă 20 mai. Să știi că ține figura! - Ce ține mai puțin, obiectă ea, e faptul că Mary a fost pescuită spre Molène. Dacă a fost ucisă la Lands’en, trupul ei ar fi trebuit să fie dus mai spre sud, ținînd seama de curenți. - Poate foarte bine să fi fost azvîrlit În mare. - De niște puștani cuprinși de panică? - Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la stația de metrou Christopher Street. În ultimii cinci ani, am locuit în aceeași garsonieră micuță și în același cartier - și, cu toate că strada mea era plină de pungași și suprasaturată de sex shop-uri perverse, eu mă simțeam acasă. Am pescuit cartea de vizită pe care Randall mi-o dăduse cu o seară înainte și am tras adânc aer în piept. Nu mai am optsprezece ani, mi-am reamintit singură, străduindu-mă să mă calmez. N-ar trebui să am asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu Randall Cox. Mi-am pescuit mobilul din geantă, am sunat-o pe Bea și i-am dat raportul, din spatele palmei cu care-mi acopeream gura... nu mai puteam să țin secretul nici măcar preț de câteva străzi. Freddy auzea, de pe scaunul șoferului, urletele de fericire ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adăstat îndelung în atmosfera înghețată. Dintr-o dată, mi-am adus aminte de ceva - uitasem totalmente să-l sun înapoi pe Luke Mayville. Mă sunase în dimineața aia, dar se scursese toată ziua, iar eu nu-l căutasem înapoi. Mi-am pescuit telefonul mobil, chiar dacă era mult prea târziu ca să-l mai sun. Luke a răspuns după al doilea apel. — Salut, sunt Claire. Iartă-mă că te sun la ora asta, numai că toată ziua n-am avut nici o secundă liberă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar sper să merite, să te cîștigăm definitiv de partea noastră, ei ce zici? Am eu față de fraier, de țăran, de cap pătrat, ceafă lată, ciolane de neam prost? Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de materiile fecale blocate și de reziduurile toxice compacte, fără nici un fel de efecte secundare dăunătoare. Această metodă este irigarea colonică. Repararea colonului cu ajutorul apei Dacă stați suficient de mult nemișcat pe marginea unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe măsura viselor lui, Însă ele nu confereau neapărat și un statut. Gentlemanul cel mai autentic de prin partea locului (un alt „omor“ la răscruce de drumuri, căci el m-a luat sub aripa lui și m-a Învățat să pescuiesc și să vânez) locuia Într-una din casele cele mai mici de acolo. Am sentimentul că pentru tata amintirea suburbiei trebuie să fi reprezentat (În raport cu noutatea deplină pe care i-o oferea această experiență) ceva În genul bine-cunoscutei camaraderii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îmi dau seama că ceea ce-mi plăcea cel mai mult la bogăția verde, taina nepopulată a ținutului Devon pe care șansa istoriei mi-a oferit-o, a fost explorabilitatea. La vremea respectivă gândeam că Învăț să vânez și să pescuiesc (ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o treceți cu barca. Și chiar acei pescari sunt cam ciudați. Nu vin niciodată la azil. Își petrec timpul pe mare, pescuind, sau în fața cafenelei din mijlocul cătunului unde stau ceasuri întregi cu câte o ceașcă de aramă dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vreme acești munți și păstorii localnici și soldații adunați la poalele lor. Soldații cei mai mulți erau din Ta Kemet. În cuprinsul orașului de oameni bogați și puternici Sodoma nu puteau să stea, fiind săraci. Pe drum se hrăniseră vânând sau pescuind. Prisosul vânatului îl vânduseră prin piețele întîlnite în cale. În Sodoma intrară ziua. Noaptea trebuia să-și caute sălaș la marginea ei, la vreun meșteșugar sărac ori la vreun pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trânti capacul portbagajului și se îndreptă, cu foile trenciului jucîndu-i în jurul umerilor ca niște flăcări, către portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și șansa mea... Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos și, când am fost extras dintre danturile șicanelor, eram ca un cârnat, conținând o mixtură de detritus, pulbere de reactiv și silicagel, de la gingie până în rinichi. M-am pescuit și m-am atârnat, ca pe o rufă, în singura sală de reanimare, a singurului spital serios din Mozambic. Când m-am trezit, dacă aș fi fost îndrumat să cred că sânt Papa Paul al II-lea, aș fi căutat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari, de pe șolduri. Și, când se ridică de pe canapeaua desfăcută și ea direct pe parchet, căutând să pescuiască vreuna din fiolele de vin spumos și șampanie, răspândite peste tot și care, desigur, azi-noapte îi puseseră capac, se împiedică, părîndu-i-se că rămăsese înfășurat în cearceaf. Și, mult mai târziu, se dumiri că era înțolit într-o cămașă de noapte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se făcuse deja 4,30 dimineața, părul de pe piept și de pe șira spinării i se zburli. Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Putea să-i pună și el nenorocitului ăla de Spiridon un nume mai scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
panglică roz, molfăită discret de colțul murdar al timpului, căptușită încă în interior cu micuțe hârtii, obiect ce se procopsise, între timp, cu numele de Olița de noapte a lui Tzara. Dintr-o ladă de zestre, cufăr fără fund, fură pescuite ca dintr-o fântână și împinse sub lupa atenției lui, carabina lui Hemingway (aceea despre care ar fi venit vorba în "Scurta viață fericită a lui 246 DANIEL BĂNULESCU - "Dear Sir", lectură maleabilă sora cea blândă, după ce-și potrivi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
masa elipsoidală. Coate înaintate, așa cum fuseseră folosite la susținerea hârtiei, despărțite, între ele, la distanța de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o importunăm cu nici măcar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]