4,013 matches
-
fie gelos. N-am nevoie de dragoste și de tăntălăi geloși.“ Era cât pe ce să se îndrăgostească și el de ea. Nu atunci, mult mai târziu, când nu mai venea pe la el decât așa, de o cafea, scurtă. Îi picase la un momentdat și pe profesorul ăla, Tomnea, care fugise mai apoi. Îl căra după ea peste tot. Vroia să-l facă chiar șef la cultură, dar nu putea trece de Burtăncureanu. Se spunea că după ce profesorul fugise, colonelul Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce-au început. Copii, nu vor să înțeleagă că dacă nu le dă Goncea voie să facă vreo mișcare, nici strada n-or să mai poată să traverseze. Nici cuvântul Revoluție n-or să-l mai poată rosti, dacă îi pică generalului pe ei. Se opri nervoasă. Se trase furioasă de sub brațul lui. - Ascultă, Silică! Da tu nu zici că m-am săturat de toate aiureleile și balivernele tale? Sunteți la fel de tâmpiți ca și noi. Tac-tu, când s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu Ardealul, cu România Mare. Îl săltau, îl boțeau bine și p-ormă îl lăsau să cadă în abatere iar. Mai mult nu aveau ce să-i facă, dacă nu înjura partidul și pă Ceaușescu. Așa l-au nenorocit. Îi picase și lu’ Goncea pă el. Vergilică dădea să pară interesat. Dar prea puțin îi păsa de istoria lui Zdrenghea. Asculta încercând să găsească o explicație celor întâmplate mai adineauri la cabinele acelea. Nu reușea să dea de nici un fir cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Wintris ăl bătrân cu hipnotizare lui și la dușmanii ce-i avea chiar lângă el și Dej, de-i afla sau îi bănuia îi trimitea să facă control, cum făcea ei ca să fie sănătoși mereu la partid și când îi pica pă vreo unul de-l bănuia îl aducea pă Wintris ăl bătrân și-l adormea și de avea acela ceva la conștiință spunea totul ca la carte, era știință mare, nu se știau astea la vremea lor, abia după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici, am auzit o voce stinsă care părea trezită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
E nevoie de încărunțire în post ca să-ți dai seama de răutatea ce colcăie în ei. Cel puțin cu atâta înțelepciune să mă aleg de pe urma situației mele mizerabile, unde Bălăceanu m-a aruncat cu scârbă - sunt sigur -, pentru că l-am picat pe fi-su la algebră. Aveam o carieră frumoasă, dacă o pot numi așa, la cel mai bun liceu teoretic din Buzău, și acum uite că sunt în Mediaș la o școală de cartier. Ce era să fac? Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia. Stă cu borcanul de cărăbuși într-o mână și cu telecomanda în cealaltă, sprijinit în cot (dar nu ar muta canalul nici să-l pici cu ceară), și examinează. La cât e de atent nici nu mai cred că se excită. Cred că nu-l interesează sexul, el urmărește un lucru anume, are o temă în cap, se uită la proporții, la culoarea părului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându-se în genunchi, îmi zise puțin mai tare: —Pot să vă curăț cizmele cu limba? Am ridicat din umeri. —Vă rog. I-a picat fața. —Jigodie mică și dezgustătoare, adăugai eu, ca să nu-l dezamăgesc. S-a înseninat dintr-odată și s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ale mele și mă privea acum cu acel aer de soră mai mare, îngrijorată de sufletul meu. M-am dat bătută sub forța solicitudinii cu care mă trata. —Nu-i așa că de aia nu ai mai ieși cu nimeni? Ai picat în oala cu melancolie. Te tot gândești la el. Cum să nu mă gândesc, Janey? spusei cu simplitate, lăsând garda jos. De cinci luni stau în studio, lucrând non-stop, trăiesc ca o călugăriță... și uneori mi se pare că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ghetele lui!“ — Sună bine chestia asta, spuse Lurch, pronunțând clar, ieșind din bucătărie cu o cană de ceai în fiecare mână. Cine cântă? —The Go-Gos, zisei eu și, vâzându-l încă nedumerit, adăugai: Belinda Carlisle. —Belinda Carlisle? spuse Lurch, căruia îi pică fața, dar nu și cănile de ceai. —„Dați-mi un cowboy!“ țipa Belinda. „Păzea Geronimo, sunt pe urmele tale!“ —Mișto, nu-i așa, Lurchie? zise Bez întinzându-mi o cană. Nu prea sună a „Heaven is a place on Earth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru noi. Margery Pickett își scoase ochelarii și mă privi. Avea ochii căprui deschis, cu un machiaj atent și foarte limpezi. Și mobilul ăsta a ucis un om, nu, după ce l-ai instalat? Era atârnat unde trebuia, când i-a picat cuiva în cap și l-a omorât. *** Margery Pickett era perfect îndreptățită să facă asta. Dacă aș fi fost administrator de teatru și aș fi aflat că în clădirea mea se află un sculptor care a făcut un mobil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch. Nu m-am gândit atunci. Parcă pe aici s-a auzit... Se ghemui la pământ. Într-o clipă, Marie era în genunchi, lângă el. — Uite așa arată, zise ea, întorcându-și capul pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul pentru ca el să poată vedea cercelul în formă de perlă rămas. Au fost ai lu’ bunica. Nu i-am dat jos niciodată. — Tre’ că s-a desprins când erai cu capu’n jos, zise Lurch. Ok, dacă era să pice, ar fi luat-o încoace. O ia un pic la vale. Se târau pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu s-ar fi descurcat; nu făcea decât să tremure. Au dus-o la spital, nu? Sper că-i fac toate analizele, adăugai eu. Apa aia era incredibil de dezgustătoare și s-a scufundat cu totul în ea când a picat. Probabil că are deja ciumă bubonică. Polițista își închise carnețelul. —Bun, domnișoară Jones. Doamnă 1, zisei eu pe un ton ferm. Doamnă Jones, asta e tot, pentru moment. Vă mulțumesc foarte mult. Puteți să treceți mâine pe la secție să dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stai numai să-l vezi pe băiețașul pentru care ne vom bate, zise Hugo, luând-o agale către Helen. Un omuleț negru, groaznic de frumos - numai să te uiți la el și-o dai în pornografie cu copii. O să ne pice pe cap Esther Rantzen 1 cât ai zice „Salvați copiii“!2 —De unde e? întrebă Helen. De la vreo școală de teatru, dar nu prea are maniere. O adevărată comoară. E extraordinar câte se pot citi printre rânduri la Shakespeare. Uite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am, recunoscui eu. Fiind vorba de Violet, ai tendința să te gândești la femei care sunt geloase. N-ai vedea-o decât agățată de gâtul unui bărbat. Fie o urăsc toate femeile, fie, cum e cazul lui Sophie, le cam pică cu tronc. Ar fi Tabitha, Helen, Hazel... — Hazel are ceva ce-mi scapă, observă Hugo. Se prea poate să fie una dintre actrițele alea care nu se gândesc decât la Arta lor. Pronunță ultimul cuvânt cu emfază, atât de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deci mă grăbesc un pic. Am schițat un semn de „la revedere“ și am luat-o în jos pe scări. Nu era nimeni jos, cu excepția ajutorului electricianului șef, care se uita la un film deocheat și care aproape că a picat de pe scaun când l-am salutat prietenește. După ce și-a revenit - adică atunci când obrajii începuseră să-i revină la culoarea normală și nu mai avea vocea pițigăiată - m-a informat că Ben era sus, pe platforma de servicii. Am dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că e ocupată o perioadă, zisei. Nu se știe niciodată, repetă Bez, ca un mare înțelept. Mă gândeam doar că te-ar putea interesa. Nu cred că Ben ar pune prea mult la inimă așa ceva. Chestia asta cu Philip a picat într-un moment prost. Nu ești primul care-mi spune asta, remarcai eu. Păi și nu e așa? Dacă Philip mai rezista vreo câțiva ani, Ben i-ar fi luat locul fără probleme. Dar așa... — Dar probabil că are la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Era la fel de asexuată ca o amibă care se reproduce divizându-se fix pe mijloc. Pasiunea și-o păstra pentru scenă. Totuși ar fi logic să se fi întâlnit cu el, continuă Hazel. Semăna foarte mult cu Violet. Atunci mi-a picat fisa. Mi-am adus aminte că Margery spusese că fotografia lui Shirley îi amintea de cineva; trebuie să fi fost Violet. E clar că lui Philip Cantley îi plăcea un tip anume de femei. — Și se îmbrăca destul de elegant, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea mult prea masivă sau extrem de frumoasă, în funcție de unghiul din care îl priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând să-i spun așa ceva. Știam că dacă-i dau un deget, îmi cere toată mâna. N-avea nici un rost să-mi alint bruta. *** Restaurantul preferat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cristalele groase semănând cu o grămadă de gheață. Dincolo de ea se afla cinematograful Scala, o fostă glorie, acum închis. Auzisem că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care să o identifice ca fiind ceva ce le căzuse din buzunar. Nimeni n-a spus nimic, deși MM și Matthew, care erau imediat în spatele lui Ben, se uitară amândoi la ea. —Mulțumesc, zisei eu. Probabil că tocmai mi-a picat. Sau poate mi-a picat mai devreme. Mi-am dus mâna către păr. Nu-mi aduc aminte să-i fi remarcat absența până acum... Nu era aici înainte, zise Bez. Am urcat aici la pauză și n-am văzut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiind ceva ce le căzuse din buzunar. Nimeni n-a spus nimic, deși MM și Matthew, care erau imediat în spatele lui Ben, se uitară amândoi la ea. —Mulțumesc, zisei eu. Probabil că tocmai mi-a picat. Sau poate mi-a picat mai devreme. Mi-am dus mâna către păr. Nu-mi aduc aminte să-i fi remarcat absența până acum... Nu era aici înainte, zise Bez. Am urcat aici la pauză și n-am văzut nimic. Sigur aș fi observat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]