82,518 matches
-
destul de precise, împiedicînd în felul acesta amestecurile stridente. în sud-est, cartierul olandezilor, cu docuri devenite restaurante, pe East River, se învecinează cu Wall Streetul. Dar nu se combină. La umbra pădurii de zgîrie-nori ai principalelor bănci mondiale nu se vede picior de urmaș al navigatorilor de odinioară care au cumpărat Manhattan-ul cu cîțiva dolari. Sînt două lumi complet diferite. Dacă mă gîndesc bine, singura trăsătură care ar putea fi valabilă pentru întreg New York-ul este tocmai această pluralitate a orașului, în
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
se premiază niște ciudățenii, sau niște actori neprofesioniști, în timp ce selecția abunda în mari actori adevărați? Ar fi ca și cînd, în sport, în loc de o Gabi Szabo, să zicem, ar fi premiată ultima sosită, pe motiv că tocmai și-a scos piciorul din ghips! E la fel de adevărat, însă, că în artă nu există unități de măsură precise, incontestabile, și că orice juriu are dreptul să judece cu propriile "unități", inevitabil subiective - ceea ce, la urma urmelor, face și frumusețea jocului! În 2000, cu
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
să judece cu propriile "unități", inevitabil subiective - ceea ce, la urma urmelor, face și frumusețea jocului! În 2000, cu siguranță nu vom fi expuși unor alegeri stranii, pentru că, spre deosebire de anul trecut, juriul e condus de "o natură sănătoasă", un individ cu picioarele pe pămînt, un învingător, un francez care are oroare de provincialism și e hotărît să cucerească planeta - Luc Besson. Din juriu vor mai face parte: Nicole Garcia (regizoare și actriță franceză), Arundhati Roy (scriitoare indiană), Aitana Sanchez-Gijon (actriță spaniolă), Kristin
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
părăsi patul din cauza puseurilor de temperatură, a stării generale constant proaste, uneori mergând spre înrăutățire. În salonul cu patru paturi unde stăteam, devenisem cel mai vechi chiriaș ceilalți trei fuseseră externați, doi din nevoie, prin deces, al treilea plecând pe picioare, vindecat, mai precis ameliorat cum am putut citi pe biletul lui de externare. Atunci am înțeles de ce eram tratat cu atâta atenție, din rezerva asta se pleca de regulă după câteva zile învelit în cearceaf și cărat de brancardieri la
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
România să devină o țintă, acest lucru e posibil. Nu pentru că ar fi țara noastră buricul pămîntului, ci din simplul motiv că nu cunoaștem planurile terorismului internațional. Nu știm nici cum este organizat, încît n-are rost să luăm peste picior măsurile de protecție doar pentru că, la prima vedere, teroriștii au ținte mai importante decît România. Cîtă vreme nu le cunoaștem prioritățile, nu putem ignora posibilul. După cum bine știm însă, la fel cum la noi există o tendință nejustificată de minimalizare
Urgențe mai noi și mai vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15822_a_17147]
-
sau dezvoltăm economia? O simplă privire înspre viața reală arată că procedăm anapoda: în timp ce economia e căzută într-o rână, așteptându-și obștescul sfârșit, universitățile prosperă într-o veselie. N-a trecut nici o săptămână de când guvernul a autorizat - călcând în picioare cu brutalitate legea! - opt mai mult sau mai puțin dubioase universități particulare. Întâmplător, tocmai cele în care s-au ilustrat mulți oameni de vază ai actualei puteri, de la dl. Hrebenciuc, la senatorul Filipaș și, Doamne iartă-mă, însuși premierul Năstase
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
României. * Se pare că CV Tudor va avea probleme cu Parchetul General. Tribunul, care a tot fost sprijinit de PDSR și de Ion Iliescu pe vremea cînd făcea pe dulăul de serviciu al unor interese mai presus decît mușcăturile la picioarele așa-zișilor săi stăpîni, a fost pedepsit pentru că a sărit la beregata preșendinției. E aproape ridicol că CVTudor a încurcat-o fiindcă a acuzat Puterea de relații cu terorismul arab, în vreme ce el însuși era acuzat de asemenea relații de comentatori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru mine/ ție ți-e ca un phalus verbul că mie mi-e ca o pisică iarba pe care o calci în picioare..." sau "eu nu mă duc în ceruri eu mă duc în tine să te căptușesc pe dinăuntru cu mine/ eu nu joc șah cu sexul lui dumnezeu ci cu sexul tău eu de el mă sprijin/ cînd vine taifunul din
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea paradisul pierdut. Inspirația sa vine, în mare parte, din sentimentul că ne scapă câte ceva, ceva de care eram siguri, ceva care se derobează, se eschivează tocmai sub picioarele noastre, în / sub noi. Suntem în căutarea unei cunoștințe, a unei intimități care s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem cale întoarsă spre starea de odinioară. Trebuie să inventăm un mijloc, o găselniță, pentru ca raționamentul să nu sufere
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
decât mama ei care avea același atașament pentru cai ca soțul ei și a călărit toată viața, alături de acest călăreț fără pereche. La peste șaizeci de ani, într-un accident de călărie, ea și-a rupt o mână și un picior. Piciorul și brațul s-au vindecat dar mâna, stânga, din fericire pentru activitatea ei artistică, i-a rămas pe jumătate paralizată și deformată, spre marea disperare a soțului ei prea iubit; el nu și-a iertat niciodată partea de responsabilitate
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
mama ei care avea același atașament pentru cai ca soțul ei și a călărit toată viața, alături de acest călăreț fără pereche. La peste șaizeci de ani, într-un accident de călărie, ea și-a rupt o mână și un picior. Piciorul și brațul s-au vindecat dar mâna, stânga, din fericire pentru activitatea ei artistică, i-a rămas pe jumătate paralizată și deformată, spre marea disperare a soțului ei prea iubit; el nu și-a iertat niciodată partea de responsabilitate în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
să justificăm această insensibilitate monstruoasă, pe scurt? Cred că prin întinderea, prin durata chiar a acestei suferințe și a nenorocirii universale, care depășesc posibilitățile noastre de a îndura, și cu caracter colectiv, anonim, derutant, descurajând compasiunea individuală. Conducându-mă până la piciorul scării care se clătina, din Buna Vestire, fiul meu îmi mărturisește intenția de a-i vinde bătrânului Ilie vrăbiuțele pe care este sigur că le va vâna în tufișurile de la Tescani, cu carabina de la Saint-Etienne. Care Ilie le va servi
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul pretențios și păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac și dă neputincioasă/ din picioare/ ne mai scuipăm din cînd în cînd cîte o amintire, încerecînd/ să ne eliberăm de ceea ce am fost/ ne mai smulgem cîte un fir de păr alb, crezînd/ că așa se înmulțesc firele negre" (Ceea ce am fost). Florica Madritsch Marin
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie". Incantația poetei virează spre tonalitatea adorației, atît de favorabilă mitizării, de altminteri indicată ca atare: "Laudă ție laudă chip negru/ la picioarele tale cad/ idol înzăpezit în mijlocul pămîntului/ îți sărut gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de limba înghețată a lupilor/ adorat păzitor al sălbaticei haite/ în cerul tău du-mă/ în neagră statuie pentru lupi mă schimbă
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple mirabil de materia vieții, în confruntarea-i necurmată cu neființa, devenind antropomorf sau zoomorf aidoma unei zeități: Am un loc cu cap și brațe și picioare/ un loc de om în buna alcătuire a lumii/ și iată locul unei pisici al unei oi/ toate locurile sînt pline/ tu neființă/ pe unde urci și te strecori/ în măduva locurilor noastre/ mîncîndu-le și despicîndu-le/ putrezindu-le de vii
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
lumii/ și iată locul unei pisici al unei oi/ toate locurile sînt pline/ tu neființă/ pe unde urci și te strecori/ în măduva locurilor noastre/ mîncîndu-le și despicîndu-le/ putrezindu-le de vii" (Am un loc cu cap și brațe și picioare). Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
un senzațional defăimător tocmai din dorința de a le face mai ușor vandabile sau avem într-adevăr dreptate să ne îngrozim, noi cei ce am crezut totuși - și încă ne-ar place să credem - în niște idoli astăzi prăbușiți la picioarele noastre? Și mai pot avea anumite opere, anumite idei mai ales, oricît am încerca să practicăm politica disocierilor, același impact asupra noastră după ce aflăm că autorii lor au fost exact la antipodul celor propovăduite de ei? Iată cum ți se
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
hotărăște să-și părăsească patria. Cu un act de curaj ieșit din comun, trece Dunărea înot noaptea și ajunge în Iugoslavia, unde este deținut într-un lagăr de refugiați. Evadează și, după multe peripeții (călătorește iarna prin munți, îi degeră picioarele), ajunge în Franța. Se stabilește la Paris, unde, după câțiva ani, lucrează la Biblioteca Sainte Geneviève, la secția pentru țările din sud-estul Europei. Printr-un văr al său, Sorin Petroniu, din București, i-am trimis la Paris cele două volume
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
pensionari enervanți. În paralel, personajul principal, o tînără, suferă grave perturbări de percepție: vede oglindindu-se în fereastra autobuzului o femeie însărcinată care nu își are corespondentul firesc în realitate. Tînăra vede în oglindă cum femeia gravidă este călcată în picioare de ceilalți și reacționează, spre iritarea și uimirea celor din jur. Crohmălniceanu imagina în Alte povestiri insolite o situație asemănătoare în care imaginea din oglindă nu mai asculta de �stăpîn". Însă, în acel caz, fantasticul era asumat. Veronica A. Cara
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
suporterilor români e în pericol și că ungurii skin-heads abia așteaptă să bea sânge de valah! S-a ajuns chiar la situația frizând patologicul ca ambasada României de la Budapesta să ceară protecția poliției maghiare. Că prin zonă n-a călcat picior de ungur (deși, aflu din presă, �periclitata" clădire se găsește chiar în drumul spectatorilor spre stadion) nu mai contează pentru această presă iresponsabilă. După cum nu contează că la Cluj români fanatizați s-au deplasat după încheierea meciului spre sediul consulatului
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
și �ură", când sufletul omenesc e atât de nuanțat? E blestemul popoarelor neevoluate de-a simplifica ampla gamă a sentimentelor, raportându-se doar la cele radicale. Nu mai vorbesc de faptul că ungurii sunt în N.A.T.O. și cu un picior în Uniunea Europeană, iar noi, vorba unui banc ardelenesc, �pe nicăieri, precum Vida Geza"! Sau te pomenești că pentru antrenorul-intelectual Hagi �a băga în criză" înseamnă �a băga în Uniunea Europeană"?! Nu m-ar mira, având în vedere că fostul fotbalist Hagi
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
nu acceptă normalitatea. Dar ce era ciudat, era că Nichita elogia arta de a povesti, socotind-o un teritoriu mai greu de stăpânit. Nici un alt poet, din câți am cunoscut, nu se apleca înaintea roabei umile, Proza, să-i spele picioarele, ca Mântuitorul pe ale cerșetorilor.
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
suficient de inventivă, ca și acum, prin stăruitor exercițiu, ar căpăta dexteritatea de-a merge, repede și fără greș, de-a-ndărătelea. Eliberată de respectul factice față de forme și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi dorit o mașină/ De n-ar fi atîtea picioare bolnave,/ Comori îngropate cu resturi de nave,/ De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi murit căpitanul Roberto..." (ibidem). Ori ne oferă un fel de pictură naivistă, în culorile țipătoare ale căreia Rousseau Vameșul își dă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
coarde). Contrapunctic, urmează imaginea tandreții obosite, somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]