14,398 matches
-
frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. © Maria Filipoiu 20.10
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să mai facă haz, când cheful de viață-i curmat. © Maria Filipoiu 20.10.2014 Referință Bibliografică: TOAMNA IUBIRII PIERDUTE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul IV, 23 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă mereu, viața-i plumburie, Totu-i neclar în a noastă minte, Vrem curat și viață azurie, Zile însorite în așezăminte... Pașii ne poartă pe cărări închise Către zenituri pierdute, ancestrale, Dispărând vremelnic în abise, În locuri pierdute, spații abisale... Suntem generații fără misiune, Zeloși, numai pentru veșnica foame Dând la coș a noastră-nțelepciune, Acceptând importul cu reguli infame.. Ne vindem inteligența, la preț derizoriu, Invenții importante le înstrăinăm
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
Toate Articolele Autorului Plouă mereu, viața-i plumburie, Totu-i neclar în a noastă minte, Vrem curat și viață azurie, Zile însorite în așezăminte... Pașii ne poartă pe cărări închise Către zenituri pierdute, ancestrale, Dispărând vremelnic în abise, În locuri pierdute, spații abisale... Suntem generații fără misiune, Zeloși, numai pentru veșnica foame Dând la coș a noastră-nțelepciune, Acceptând importul cu reguli infame.. Ne vindem inteligența, la preț derizoriu, Invenții importante le înstrăinăm, Succesul nostru este iluzoriu Am vândut totul...acum
TOTUL PE NIMIC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383333_a_384662]
-
liceeni sau chiar studenți. Munca nu numai că-ți creează mijloace de trai dar alină răni ale sufletului. Cu cât ești mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puțin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezența pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viața de zi cu zi. Prima cireașă a anului îmi amintește, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche la fiecare ureche. În afară de pupic am primit în schimb
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
salbă de smaralde, diademă cu diamante. Visându-se prințesă, fiecare fată trăiește clipa de superbitate a închipuirii umane, dincolo de care nu mai este făptură, ci numai divinitate. Peste o jumătate de veac, fetele românce au trăit feerii într-un paradis pierdut. S-au visat prințese supranaturale, copiate din poveste. Fetele românce, mai mult de o jumătate de veac au văzut numai prințese din ilustrații și bijuterii. Era greu de crezut pentru toți, dar totuși speram că într-o zi vom mai
MARGARETA A ROMÂNIEI, PRINCIPESA INIMII ŞI A REZIDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383383_a_384712]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În căutarea pașilor pierduți Caut urma pașilor tăi prin nisipul timpului, printre gândurile pierdute la Pontul Euxin... Caut fără să văd linia care desparte lumea
ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383398_a_384727]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În căutarea pașilor pierduți Caut urma pașilor tăi prin nisipul timpului, printre gândurile pierdute la Pontul Euxin... Caut fără să văd linia care desparte lumea noastră în două, Caut fărâma de speranță ce mi-o dau ochii tăi, ce mi-o dau visele noastre
ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383398_a_384727]
-
ta feciorelnică... Și te-am găsit undeva... departe de lumea muritorilor, departe de toată răutatea lumii: Un crin alb prins în colțul inimii mele. Nu pot să-ți spun cât te iubesc! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: În căutarea pașilor pierduți / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383398_a_384727]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopți reci și străbătute de gânduri, Mă încearcă fiori amari ai tristeții, Ce răzbat lung, în nesfârșite rânduri, Prin memorii vii peste timp, ale vieții... Culoarea timpului e, peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă nimic pradă uitării, În calea focului aprins lin în suflet, Arzând cu flacăra iluminării, Ce e de veghe, mistuind al meu cuget!... Doruri revărsându-se
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
își împlinește dorința de a juca pe scenă, neajungând să simtă că spațiile pentru artiștii mari sunt înguste. Trupa de la Tănase încorporează artiști de toate vârstele fizice - spiritualicete, artiștii nu au vârste. Între cei mai tineri, actrița nu se crede pierdută, iar cei mai tineri nu se consideră naufragiați în această alături de colegii mai în vârstă. Cristina Stamate crede în dreptul ei de a fi cunoscută de întreaga lume a exegeților actorilor și teatrului, spectatorii avizi de trăire a vieții într-o
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soartă păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică
TÂRZIU ÎN NOAPTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383499_a_384828]
-
soare a cărui căldură ai dori să o împarți cu cineva drag. - Desigur, sunt de acord cu tine, numai că fiind mereu prinși în curba nebună a cotidianului neglijăm uneori să ne bucurăm de această căldură și să apreciem timpul pierdut care ni se scurge ireversibil printre degete. - Aceasta datorită faptului că tot mereu suntem ocupați să căutăm iubirea și prin ea să obținem fericirea, care este ca aerul pe care îl respirăm. Nu există o anumită rație de iubire pentru
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
GLAS AL POEZIEI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biata frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coaptă, Sus la
PROFUND GLAS AL POEZIEI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383485_a_384814]
-
emoție, gândindu-te la trecutul glorios al oștirii române pe câmpurile de bătălie. A urmat vizitarea maiestuosului hol de la intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat picturile marelui om de artă, Sabin Bălașa, ce acopereau pereții sălii „Pașilor pierduți” cum era denumit acest hol măreț, picturi în care predomina culoarea de azuriu. Și de o parte și de cealaltă a bulevardului străjuiau clădiri mărețe cu o arhitectură plină de istorie, fie că acum funcționau în ele spitale, teatre , sau
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
el, „băiatul rău„... Ei bine, de atunci, nu s-a mai dezlipit de mine, iar eu am început în cele din urmă să am sentimente, un câmp de trăiri volatile, condensate în nimic, vezi bine ! doar teorii, muzică și timp pierdut, nu știu cum să-l schimb, să-l responsabilizez puțin, ce naiba, are treizeci de ani... „ „Nu, draga mea, nu mai responsabilizezi tu pe nimeni, ceea ce se întâmplă este o consecință a ceea ce ai făcut la un moment dat, o alegere greșită, o
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lacrimi pierdute în ierni ale sufletului, Înghețate pe drumul înspre nicăieri, Risipind din amarul strâns al cugetului S-au zorit
LACRIMI PIERDUTE ÎN IERNI ALE SUFLETULUI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383525_a_384854]
-
2017. TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
mine. Citește mai mult TE CAUT VIAȚĂPe care dintre drumurile tale să apuc?Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoiTe caut, te strig, după tine mă ducAi rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin atâtea pierdute poteciPerdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spartMă vezi, te văd, ca o străină tu treci.Seară de seară te cat printre raze de lunăPalide, mari de aramă, plutind ireal în tăcereStelele, praf de argint suflat pe o boltă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cheamă dragostea în parc, Pe banca din alee, Umbrită vara de miros Și flori de azalee. Mă cheamă dragostea în parc, Să-mi caut urmele pierdute, Pe frunze moarte de castan Ușor de vânt bătute. Mă cheamă dragostea în parc, Să mai rostesc în șoaptă, Cuvinte dulci, înamorate Ca-n vremea de-altădată. Mă cheamă dragostea în parc, Să îmi aduc aminte, De sărutări nevinovate De-
MĂ CHEAMĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383605_a_384934]
-
Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017. Un bunic cu gânduri multe Mă grăbeam să plec acasă Colbul,gândul grizonat De nimica nu-mi mai pasă Visul parca-i hibernat Printre gânduri cam trecute Hibernate-n trup târziu Printre bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
noapteTârziu în noapte ne iubeamNebuni,pe răstigniri florale,Cu ploaia ce bătea în geam,Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți,Trântiți pe canapeaua moale,Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale,Eram doar goi,prin timp trecut,Pierduți,râzând de bătrânețe,Încremeniți că ne-am pierdut,Doar soarelui dădeam binețe,Pierduți în azi,pierduți în timp,Pierduți în tot ce n-am să fiu,Schimbându-ne prin anotimpNe transformăm în verde viu!Valer Popean,Târnăveni... XX. PÂINE FĂCUTĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Târnăveni... XXI. PROFUND GLAS AL POEZIEI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biată frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coapta, Sus la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
în val Să răsară-n pâine coapta, Sus la stana din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Profund glas al poezieiPoezie-n profund glasRezonezi cu veșnicia,Doar pământul a rămasSă-ți asculte simfonia,Să asculte vers pierdut,Printre gândurile grele,Revărsat în timp trecutPeste zbaterile mele,Plânge dorule și plângeBiata frunză fără ram,Inima versul îmi frângeVerde viul nu-l mai am,Verde viu pierdut în valSa răsară-n pâine coapta,Sus la stana din ArdealFluierele-aud în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]