3,350 matches
-
Ierusalimului mereu a mijlocit pacea dintre țar și padișah, fiind plecat în fața voinței turcilor, pe când noi am crezut că prin război țarul Petru va pune capăt robiei otomane. Se pare că greșeala a fost de partea noastră, pentru că rușii au plănuit ca valahii și moldovenii să se lupte iar ei să tragă foloasele. Având rădăcinile înfipte în politică, neînțelegerea cu Ierusalimul a fost dureroasă și pentru noi și pentru vodă. Preafericitul Hrisant, simțind că nu i se urmează politica, s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caii noștri spre noi. Poștele sunt ale domniei. Întrebarea este: neica Mihai știe ce scrisori vin la spătărie? — Hai să aflăm, sugeră fericit domnitorul că poate abate în altă direcție atenția de la vestea propriu-zisă. Dar cu ce spune Corai că plănuiește Gin Ali Pașa, cum rămâne? întrebă prințul Constantin. Ștefan prinse cu privirile-i triste licărul ochilor tatălui său, care nedumerit ridică din sprâncene. O clipă voievodul se simți nehotărât, dar când Ștefan aproape imperceptibil dădu afirmativ din cap ca imediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme, din motive lăudabile, cu toată doza lor de convențional. Da (acum că, în mod inexplicabil, mă aflam aici), voiam să am parte de ceea ce se cheamă o experiență educativă. Să mă perfecționez, după cum îmi și stă în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta mi-a sugerat. „Cât de diferită de manechinul meu, cu perucile și meșele ei, și cu ceasurile petrecute la Kenneth’s. Ce schimbare ar mai fi în viața mea! Un om nou! - alături de această femeie!“, îmi ziceam eu. Ea plănuise să înnopteze sub cerul liber, într-un sac de dormit. Avea un concediu de-o săptămână, de la colonia unde muncea, și călătorea cu cele câteva lire pe care izbutiseră să i le dea părinții cadou de ziua ei. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eforturile erau uriașe, iar alteori nu-mi venea să cred ce mi se-ntâmplă. Repet: nu-mi venea să cred că mi se-ntâmplă ceea ce se-ntâmpla în mod atât de clar și evident. Nu acesta era viitorul pe care plănuisem să mi-l construiesc. Mi-am zis: „Ceva nu e-n regulă“. Când-colo, nimic nu era în neregulă, pur și simplu învățasem ceea ce majoritatea semenilor mei învață, de obicei, prin intermediul poponețului, până-n vârsta de trei ani. Învățam că lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine, care bine s-o fi răsfrânt și asupra lui. Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul turelor duble ale milițianului, și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai demult; și-n timp ar fi vrut să se extindă, păstrând însă și-n intimitate același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
folle 11, Smaranda expunea o conduită necomprimată în tiparul obișnuit a tinerelor cu situație. Pasionată de istorie, urmase drumul campaniilor lui Mihai Viteazu, vizitând locurile celebrelor și glorioaselor bătălii ale celui care devenise o vedenie înfricoșătoare pentru atotputernicul Imperiu Otoman. Plănuia o expediție pe Mont-Blanc, dorind să înfigă victorioasă pioletul în vârful seducătorului rege al Alpilor, "acolo, în acel univers pur, unde nu există decât zăpadă, stâncă și nori". Din păcate lumea își pierduse mintea și mai ales sufletul, climatul politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Arm iarăși și iarăși. Când își simțea sufletul prea împovărat de dor se așeza în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului și o ruga să o ajute. Apoi îngenunchea în fața altei icoane, apoi în fața alteia... Lucrul mergea bine, era „în grafic”, plănuise totul ca să termine cu restaurarea iconostasului de la biserică până la începerea școlii, era doar prima zi de școală a Mădălinei. Liviu insistase și el. Vin din America, special pentru că fata mea mai mică începe școala, fă tot posibilul să fii acolo
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să-i vadă, și să meargă împreună la această întâlnire, realizase că dorește să fie singură. Vorbise cu o prietenă care urma să o însoțească. Știa că Arm o va înțelege și o va ierta pentru taina aceasta. Totul era plănuit. Biletele de tren erau cumpărate deja, iar Arm știa că fetele pleacă într-o excursie cu școala în weekend. * Arm își luase fetele peste tot unde călătorise de când ele îi intraseră în familie, așa că fetele ei văzuseră țara. Nu era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
N-are scrupule, este plin de cruzime, bănuitor, egoist și fără caracter. Când își vede scopurile îndeplinite, de acolo, de sus, se uită triumfător în juru-i, nu are remușcări pentru victimele strivite și tânjește a se cocoța și mai sus, plănuind viitoarele asasinate. Am cunoscut asemenea oameni și i-am tratat ca atare, cu tot disprețul cuvenit. Și când a sosit momentul, i-am lovit. Printre aceștia se află și un soi de lupi, o agentură a cărei interese egoiste și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și i s-a făcut așa o milă de oameni, încât s-a gândit să fure focul zeilor și să-l dea oamenilor, doar doar le-o ameliora cât de cât suferința. Zis și făcut. A făcut exact ce-și plănuise, dar Zeus, care era un tiran și un despot, l-a pedepsit înlănțuindul pe o stâncă din munții Caucaz și a trimis un vultur care-i ciupea în fiecare zi din ficat. Adică de ce a făcut Zeus așa? De ce, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oraș, tata Cristea, fratele mai mare, era hâtru. Pârvu își făcuse, din beție, praf gospodăria, dar ceilalți erau oameni întregi. Scunzi, iuți, cu nasuri vulturești și mari păcălici, aveau un surâs pierdut pe fețele lor lungărețe care vădea că veșnic plănuiau câte o ghidușie. Tata Cristea îi întreba pe copii : - Bă, voi știți ce culoare are bășina ? Și-i învăța să-și prindă pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
oamenilor de pe pământ, binele și răul se află într-un dans nesfârșit, măsurându-se unul pe celălalt fără încetare. Era o seară frumoasă de iunie. Am ieșit la plimbare cu Diana, cu care eram colegă de facultate - și de cenaclu. Plănuisem o seară liniștită, în care noi, ca două zeițe, am fi descins incognito pe pământ și ne-am fi plimbat pe faleză deghizate în muritoare de rând, poate am fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
greci și armeni ai Smirnei (și pentru miile și miile de refugiați greci) faptul că le vedeau era Încurajator și ori de câte ori circula câte-un zvon - ieri un ziar armenesc susținuse că Aliații, dornici să spele păcatul că susținuseră invazia grecească, plănuiau să dea orașul pe mâna turcilor victorioși -, cetățenii priveau În zare la distrugătoarele franceze și la navele de război britanice, Încă la Îndemână pentru a apăra interesele comerciale europene În Smirna, și temerile le erau spulberate. Doctorul Nishan Philobosian o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
istorie de vome. Lefty Încă nu se ținea bine pe picioare. Se tot sprijinea de balustradă. Rămase un timp, cât era nevoie, lângă lanțul despărțitor apoi, traversă la babord și se Întoarse la pupa. Desdemona, stătea singură lângă balustradă, așa cum plănuiseră. Lefty trecu pe lângă ea, zâmbi și Înclină din cap. Ea Îi răspunse, dând din cap cu indiferență, și continuă să se uite În larg. În a treia zi Lefty făcu o altă plimbare după masă. O luă Înainte, traversă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezastrul. Nu aveam nevoie să vorbim. Ne Înțelegeam fără cuvinte. Dar apoi s-a Întâmplat ceva Îngrozitor. E o sâmbătă dimineața, la câteva săptămâni după ce ne-am mutat pe Middlesex. Lefty mă duce la o plimbare prin noul nostru cartier. Plănuim să mergem până jos la lac. Ținându-ne de mână, traversăm noua noastră peluză din fața casei. În buzunarul de la pantaloni , puțin sub nivelul umerilor mei, se aude cum Îi zornăie mărunțișul. Îi ating degetul mare, fascinat de unghia care lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton pricepu care era planul părintelui Mike. Așa cum intenționase și Capitolul Unsprezece atunci când amenința că avea să fugă de Încorporare, părintele Mike se Îndrepta spre Canada! Ca și Jimmy Zizmo contrabandistul, se Îndrepta spre ascunzătoarea liberală, fără legi, din nord! Plănuia să scoată banii din țară. Și nu mai mergea Încet. Da, În ciuda motorului cât un degetar, care suna ca o mașină de cusut, Gremlinul reușea să accelereze. Părăsind ținutul pustiu din preajma gării Grand Trunk, intrase În zona luminată, cu trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerc de prieteni și discipoli devotați, fără dușmani și fără îngrijorare pentru viitorul operei lor. O ultimă amintire: sîntem în centru, la o terasă de pe lângă Inter, bem bere la halbă, eu am vreo 22 de ani, el vreo 28 și plănuim să mergem undeva în munți. Sîntem extrem de serioși, stabilim traseul (mai era și un al treilea cu noi, nu mai știu cine), logistica, deși știu prea bine și știe și el probabil - că noi doi n-o să plecăm niciodată împreună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fifth Avenue. Robertson Îi aruncă o privire fugară, plăcut surprins de transformarea puștoaicei Într-o doamnă stilată, dar era prea ocupat pentru mai mult de un scurt schimb de amabilități. Scopul lui era să strângă bani pentru documentarul pe care plănuia să-l distribuie Înainte de alegerile din toamnă. Pentru că se simțea oarecum ca peștele pe uscat printre toți acei investitori cărunți, Kitty se uită În jur după cineva „normal“ cu care să vobească. Dintr-odată se simțea timidă și oarecum copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că sunt o parteneră puternică. Vino, vezi și tu L.A.-ul. Ne vom distra sigur! Ar mai fi ceva, spuse Kitty. — Ce? — Tocmai am terminat de Împachetat, voiam să plec În orașul meu natal. Toate lucrurile sunt puse În cutii. Plănuiam să-mi cumpăr biletul de avion săptămâna asta. — Chiar vrei să pleci din New York? Kitty ezită. — Păi, așa aveam de gând. — Pari cam Întoarsă pe dos. — Nu sunt. — De ce nu vii Încoace, să-mi ții de urât cât Îl seduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și de mai multe ori „da“ cu o față lipsită de orice expresie. După ce Închise, explodă: — Charlie ne-a invitat să petrecem noaptea cu el, la conacul unui membru al familiei Rothschild. Vezi? zise zâmbind triumfător. A ieșit exact așa cum plănuisem. Kitty oftă ușurată și se gândi că poate, totuși, tipul ăsta, Charlie, chiar o iubea pe Desert Rose. În orice caz, era un pas atât de mic de la o noapte petrecută pe o bancă din parc, până la o invitație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reuși să scoată o propoziție inteligibilă. — După tot ce-am făcut pentru el! Apoi izbucni din nou În lacrimi, ca un copil neajutorat. Nu plânge, draga mea... — Poți să vii să stai cu mine În noaptea asta? Întrebă ea slab. — Plănuisem să rămân la Diane... dar anulez și vin la rulotă. — Poți să vii acum? gemu ea printre lacrimi. Suntem cam departe, am mers vreo trei ore cu mașina și am vrea să bem ceva mai Întâi. Lasă-mă vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spre ea și-i zâmbi, farmecul lui o fură ca un val și toate Îndoielile i se risipiră. „Oare Își dă seama cât de serioasă e cealaltă legătură a mea?“ se gândea el. Începuse să o placă mai mult decât plănuise. Părea că nici nu auzise povestea cu prietena lui din Paris. Urma să plece acolo Într-o săptămână - și voise să sune la Paris și În ziua aceea, ca În fiecare zi, dar uitase. De fapt, nu avusese chef. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să merg la Londra. E nebunie curată! Haide, iubito, ar fi atât de distractiv! zise Matthew, Încântat de aventura drăcească pe care o urzise și fericit că găsise o soluție pentru dilema lui: putea merge să-și vadă prietena, așa cum plănuise, apoi putea să-și continue aventura cu Kitty, care era mai frumoasă, mai tânără și mai interesantă. Kitty Îl privi amețită. — M-am Îndrăgostit de tine. Nu pot să mă duc acolo cu un alt bărbat și la mijlocul drumului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și că ne-o trăgeam de trei ori pe zi. Părinții mei m-au crezut, pentru că toate celelalte erau adevărate. Nu m-au prins niciodată. — Olga, chiar și-așa, n-are nici un rost să te măriți cu el, dacă deja plănuiești să-l Înșeli, Încercă s-o convingă Kitty. — Ba da, zise Olga, serioasă dintr-odată. Pentru că vreau să-mi continui studiile, vreau să merg la restaurante scumpe și nu sunt În stare să mă Întorc la mesele de doi dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]