5,084 matches
-
fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de nu s’ar rătăci.” Se așeză În fotoliul din sufragerie, deschizând aparatul de radio pe care-l Închise imediat. Era nervos. Conectă televizorul Însă acesta refuză să funcționeze. Uitase... Abea la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și cine poate ști, În care mileniu Își va face apariția...!!” „Vorbind despre o nouă religie, după a mea opinie nici nu va fi prea greu de implementat: slujitorii unor credințe fabricate și depășite de timp au Început să se plictisească de doctrina slovelor ridicole hotărând să-și consume zilele ce le mai au de trăit În compania unor femei de companie curvind În timp ce alți lucrători ai religiei mai hotărâți În a sfida credința În Dumnezeu În care nu au crezut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În Bunul Dumnezeu, nu am făcut nici un fel de tranzacție cu acel gentlemen...!” Torționarul râse sarcastic. “Faci pe nebunul cu mine...? Drept cine mă iei, mă șmecherie un ageamiu...? Măgar bătrân, am să te țin În anchetă până ce mă voi plictisi de tine...!! Îți promit, ai să dorești să spui adevărul care Însă pe mine nu mă va mai interesa...!” Apoi se adresă unuia din ofițeri: “Colega, coboară În arest și adă-l pe Tony Pavone...!” Făcu o mică pauză iscodidu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vândut, era cheltuită În interes personal. Risipea În văzul lumii civilizate milioane și milioane de dollary vizitând fără pic de rușine - el și nevastă-sa toate țările unde facea pe „Nababul” oferind facilități la export În condiții de faliment, apoi plictisindu-se de atâtea fastuase ceremonii și laude, Începu explorarea tuturor insulelor cunoscute și chiar necunosute aruncând banii de parcă-i primea dela maică-sa dela Scornicești...! Iar pentru a prelungi acest jaf al avuției țării, plătea alte incredibile milioane conrupând anumite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
libertate...! La două zile dela restituirea pașaportului pentru opținerea vizei turistice pentru „Germania Federală”, Tony Pavone, trecu printr’o primejdie de moarte...! Și de data aceasta - norocul său care Încă nu-l părasise și de fapt care Încă nu se plictisise să-l tot salveze din situații extreme - Îi veni În ajutor. O funcționară dela serviciul pașapoarte, dădu un telefon la grupul de șantiere anunțând lapidar: tovarășul Tony Pavone a primit viza turistică pentru Germania Federală, și este rugat să vină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
subteran a călătorilor, casieria aflându-se opusă În partea cealaltă a Broadway-lui. Întrarea În subteran părea pustie, dar Tony Pavone nu dădu importnță faptului, probabil fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bătaie ori flămânzire fără a fi judecați...! După socotelile mele, exact la patru luni de zile nu am mai fost chemat la transportul cadavrelor, nici prima, nici a doua și nici a treia săptămână...! Ce se Întâmplase...? Ucigașii comuniști, se plictisise omorând toată elita intelectuală a Capitalei și a țării. În prezent se relaxau...? Din nou, flămând și speriat. Eram mai mult decât sigur:de data aceasta nu voi scăpa dela moarte. Dece eram atât de sigur...? În timpul când lucram la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbea de el mereu, În manieră nemțească, drept Omul ei. „Când Omul meu era În viață... Omul meu spunea.“ Lui Sammler Îi părea rău pentru nepoata lui rămasă văduvă. Puteai s-o critici la nesfârșit. Convinsă de propria dreptate, te plictisea, făcea incursiuni crude În timpul tău, gândul tău, răbdarea ta. Vorbea gunoaie, aduna azvârlituri și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pare să fie de rigueur în zilele noastre. Nu sunt o persoană dezinvoltă. Bășcălia și glumele absurde nu sunt specialitatea mea. Am tendința să devin țeapănă și stângace în compania tinerilor - și atunci, când îmi dau seama că ei se plictisesc cu mine, devin preventiv rece și închisă. Richard mi-a adus paharul. — Uite, draga mea, a zis el, imitând jucăuș accentul din nord. — Unde aș putea să arunc astea? am întrebat, cu amabalajul plasturelui și cu tamponul strânse în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi făcut lucruri strălucitoare, aș fi făcut carieră în sculptură, aș fi călătorit în toată lumea și tot așa. Într-o noapte chiar i-am spus lui Richard că mi-a „omorât imaginația“. Doamne! Și până la urmă Richard așa s-a plictisit de vaietele mele încât s-a apucat și a renovat subsolul și mi-a făcut un atelier acolo. A făcut un alt program cu dădaca și restul, așa încât eu să am trei după-amieze pe săptămână fără Ben. S-a obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
complet mod cu putință. Decembrie a început ca o lună dificilă - atât pentru mine, cât și pentru Sheba. Sheba avea probleme cu Connolly. Simțea că îi scăzuse entuziasmul pentru aventura lor. Începuse să se3 poarte neglijent cu ea, părea chiar plictisit și de câteva ori, după întâlnirile cu el, ea rămăsese cu senzația clară că era „manipulată“. La început nu i-a venit să-și dezvăluie suspiciunile. Avea impresia, cred, că dacă le spune cu voce tare, ele vor dobândi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că îl ținea pe Richard la distanță de parcă, dacă ar fi lăsat o clipă garda jos, el ar fi început brusc să saliveze pe lângă tata și să-i ceară autograful și tot așa. Era o nebunie. Pentru că pe Richard îl plictisește economia și nici c-ar fi putut să-i pese mai puțin de tata. Dar nu-i puteai spune mamei asta. Ori de câte ori tata spunea o anecdotă, ea punea o palmă grea pe genunchiul lui Richard, ca și cum l-ar fi consolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sălbăticiune lichidă, rece și albastră. Hăruită-n curbele-i atrăgătoare, tentant de acrobatică, Lorelei ispitea pâraiele tinere și bălălaie și le consuma atrăgându-le în profunzimile ei înspumate. Devora canioane și făcea dragoste cu pietrele. Dar pâraiele au început s-o plictisească. S-a amorezat de ocean, iar stratul mineral ridicat în calea ei de oamenii din orașe n-a fost un obstacol, ci doar un deranj de-o zi. Lorelei a inundat uscatul și și-a croit drum către ocean. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tot felul de plante care cresc pe marginea apei - trestii, sălcii, iriși galbeni și rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo. După ce-l făcea țăndări pe Death Star sau cobora cu snowboard-ul pe o pantă virtuală, fără alte imbolduri, trecea la făcutul temelor. Danny era un copil dotat, așa îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu atingeau pământul. Ca și ele, Alice ar fi vrut să plutească deasupra planetei - înaripată, delicată, imună. Cea mai mare problemă a unei fete populare părea să fie alegerea greșită a culorii lacului de unghii sau vreun profesor care-o plictisea. Asta în vreme ce Alice era îngrijorată din cauză că nici un personaj nobil nu intra în politică, că existau copii care mureau de foame, că balenele mureau și că poezia era deja îngropată. Alice petrecea ore întregi închisă în dormitorul ei, plângând din cauza situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care urmează. Dar ce te faci dacă paginile cărții aparțin unui număr mare de autori? Antologia care o aveți în mână cuprinde 50 de poeți. Înșiruirea calităților sau superficialităților poetice la toți acești poeți într-o prefață ar putea să plictisească cititorul și de aceea îi lăsăm lui plăcerea de a le descoperi. Fiind vorba de o antologie, cititorul are oportunitatea să aleagă, după preferințe, poeții. Și are de unde să aleagă, nu doar din punct de vedere cantitativ, ci și după
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu nedumerită. îți număr ploile de cuvinte evadate din enunțurile analizei matematice din care oamenii extrag mereu câte un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe timp de pace împarte vieți pe carosabil seacă fântâni dezbracă mirese în noaptea nunții și toamna e mult mai sociabilă se simte în largul ei printre atâtea frunze sărută mai apăsat, predă alchimia notează în agendă informații confidențiale celor plictisiți de spovedanii web s-au îndrăgostit de ea toți vecinii de palier de mersul ei cu vino-ncoa bărbații vor s-o agațe la semafor însă e atat de inaccesibilă ca o senzație de arsură în plexul solar Boris Marian
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în felul meu: Neee... Parcă fugeam de toate grijile lumii și simțeam că fericirea se ascunde deseori în lucruri atât de mărunte. Alergam atât cât să mă poată prinde fiindcă simțeam că obosește și mi-era teamă să nu se plictisească tot urmărindu-mă, așa că am încetinit și când a fost destul de aproape, m-am întors brusc, și am prins-o în brațe. A început să râdă fâstâcită, dar oboseala și modul în care gâfâia îi schimbau la fiecare respirație linia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apa de când mă știu) iar gândul că o fată ar sta afară în frig să mă aștepte, era de neconceput pentru mine, așa că am coborât în curte cu capul ud, uitându-mă după ea să văd când o să apară. Priveam plictisit la luna care se tot mărea dincolo de gospodăria anexă și mă întrebam câte vise pot încăpea pe acel tărâm atât de fantastic, sub nisipuri de aur, câți oameni mai priveau odată cu mine la acel disc de lumină ce se tot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lui de ochii lumii, suferea tăcută în cameră, privindu-și de pe geam colegii. Oare câte fete mai știu azi ce înseamnă un pachet de vată între picioare, într-o sală cu muzică bună și prieteni dornici de distracție? Petruș se plictisea singur, așa că luă urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Nu numai pentru ea sau cumva îmi doream să n-o mai fac să-i fie rușine cu mine. Și ea voia să termine mai repede liceul, să meargă la facultate și de acolo mai departe. La școala asta se plictisea și stătuse departe de locuri în care se putea face carte, doar pentru că era de la țară și părinții n-aveau cu ce să o țină prin internate. Sărăcia îi curmase drumul spre o carieră. Voia să câștige proprii bani ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-o aruncați. — Va trebui să plec imediat după ora șase. — Mai doriți o bere? — De fapt aș prefera să mă uit la un album. — Album ? — Da, cu poze de familie. — Avem... dar știu și eu... cred că o să vă plictisească. Se răsuci, se ridică pe jumătate și scoase din biblioteca din spatele ei, dintr-o casetă, un album de format mare, cu fotografii și decupaje din ziare și reviste, pe muchia căruia scria cu litere mari: SEMNIFICAȚIA AMINTIRILOR. CÎnd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stătea undeva, pe sub vreo fereastră neașteptată, una ce nici măcar nu apărea pe propria-i hartă. Poate dormea atunci acolo... În locul acela În care nu putea ajunge nimeni altcineva... sau poate era treaz și rîdea sau plingea... poate era supărat sau plictisit... disperat sau bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că n-aveam bani, mulțumesc Domnului. Era proprietarul hotelului. Zile în șir m-am ferit de cutia cu butoane. Mi-a fost frică să apăs ca să nu cadă ceva: galeria perdelei, geamul, dulapul. Partea proastă era că seara târziu mă plictiseam de moarte. Televizorul meu din perete nu putea fi deschis. N-aveam pe ce apăsa. Iar cu franco-swițerienii nu făceam „ieșiri” fiindcă nu aveam bani. Mâncarea era inclusă în prețul sejurului plătit de universitate. Băutura, nu. Chelnerii mă întrebau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]