7,468 matches
-
-n lumina ce iradiază de pe chipul sufletesc al poetei. Oare poate poemul iubirii să fie scris într-un vers? Se vede că da. El nu are totuși sfârșit. Un poem nesfârșit într-un vers care tinde să atingă sublimul, infinitul. Poeta își declină și Crezul artistic și principiile morale în versuri admirabile. Ea urăște minciuna și recomandă interlocutorului să practice iertarea care e de sorginte divină. Un ton retoric apare în unele poeme, îndeosebi în „Tu cine ești?” și „Gânduri”. Atentă
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
și în felul acesta, face viața să nu se stingă. Este un gen de filozofie care se bazează pe simțuri. Poeme în glas pur. Poeme-Lumină. Poeme-Credință. Dar, mai cu seamă, Poemele Dragostei de Dumnezeu și de oameni. După îndelungi căutări, poeta și-a găsit alinarea în vers, iar acum dorește să împărtășească și altora, fructele inimii sale. Cuprinse în acest volum, spre bucuria ochiului, auzului și a inimii noastre. Un dar în preajma Învierii. Ca să renaștem la viața în Duh, cu bucuria
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
și-aș fi, poate, iertat. De prisos să adaug că volumul aflat acum în tiparniță, cu termen de apariție decembrie a.c., îl vei avea printre primii, o altă prelungire a „ recunoașterii” noastre din prea-evocata mașină de Mangalia. Până în decembrie, primește, Poete, gândurile mele cele mai prietenești, îmbrățișarea mea sinceră, Mircea Horia Simionescu P.S. Trecând „ puțin” timp de la scrierea acestor rânduri, timp în care prietenul meu n-a putut veni la București, reactualizez scrisoarea cu calda urare „La mulți ani” și multă
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
cu ele. Nu orice autor poate scrie așa: „sufletul mi-a sângerat / sub lama / gândului acuzator ... ” (Dăltuit). Dominanta poemelor becartiene este filosofia vieții luată așa cum este, „fără să mă tem / de ochiul impasibil ce veghează ... (Dăltuit). În virtutea acestei filozofii personale, poeta se întreabă, nu fără oarecare temeri: „eu cum s-adăpostesc / iubirea / în cuiburi / printre vulturi?” (La căpătâiul nopții). Poeta stă la cină cu zeii în chip familiar, le oferă cozonac și o batistă cu lacrimi, îi întreabă ce mai e
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
becartiene este filosofia vieții luată așa cum este, „fără să mă tem / de ochiul impasibil ce veghează ... (Dăltuit). În virtutea acestei filozofii personale, poeta se întreabă, nu fără oarecare temeri: „eu cum s-adăpostesc / iubirea / în cuiburi / printre vulturi?” (La căpătâiul nopții). Poeta stă la cină cu zeii în chip familiar, le oferă cozonac și o batistă cu lacrimi, îi întreabă ce mai e pe acasă. Această intimitate însă, nu e de natură să-i confere siguranța mântuirii, se pare că alta ar
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
o batistă cu lacrimi, îi întreabă ce mai e pe acasă. Această intimitate însă, nu e de natură să-i confere siguranța mântuirii, se pare că alta ar trebui să fie abordarea contextului, șansa e deja pierdută. Cu toate acestea, poeta continuă să-i îmbie la cină. Versurile becartiene sunt scurte fragmente de viață, cioburi de vitraliu pe care poeta, încearcă să le adune în poală și, cu grijă le realcătuiește, desigur, nu așa cum au fost, ci mai degrabă, cum ar
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
-i confere siguranța mântuirii, se pare că alta ar trebui să fie abordarea contextului, șansa e deja pierdută. Cu toate acestea, poeta continuă să-i îmbie la cină. Versurile becartiene sunt scurte fragmente de viață, cioburi de vitraliu pe care poeta, încearcă să le adune în poală și, cu grijă le realcătuiește, desigur, nu așa cum au fost, ci mai degrabă, cum ar putea fi în viziunea sa creativă. Este un alt fel de restaurare a sinelui, de recompunere din fragmente a
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
așa cum au fost, ci mai degrabă, cum ar putea fi în viziunea sa creativă. Este un alt fel de restaurare a sinelui, de recompunere din fragmente a unui tablou, cu toate detaliile lui. Chiar și într-un poem de dragoste, poeta nu e ocolită de „tulburate gânduri”, de iluzii, de umbre care i se ivesc pe față, de un chip străin care până nu demult îi zâmbea luminos, de lacrimi ascunse și suspine dureroase și de un trist ecou care o
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
zâmbea luminos, de lacrimi ascunse și suspine dureroase și de un trist ecou care o trezește din somnul amăgitor. O tristețe de început de lume se prefigurează la orizont. Oare va fi depășită prin cuvântul care poate fi atoatefăcător? Desigur, poeta tinde spre „frumusețea întregirii”, spre perfecțiunea cercului care poate fi greu de atins. Unele poeme abordează un ton elegiac, în sintonie cu starea nostalgică a poetei (Ce trist viorile cântau) - și aici nu putem scăpa de unele locuri comune: „țărmul
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
prefigurează la orizont. Oare va fi depășită prin cuvântul care poate fi atoatefăcător? Desigur, poeta tinde spre „frumusețea întregirii”, spre perfecțiunea cercului care poate fi greu de atins. Unele poeme abordează un ton elegiac, în sintonie cu starea nostalgică a poetei (Ce trist viorile cântau) - și aici nu putem scăpa de unele locuri comune: „țărmul cald al fericirii”; urma pașilor, iluzii deșarte, inima rănită, o lacrimă a iubirii; țărm pustiu ș.a. specifice elegiei. La fel și în poemul „Cerurile toate...tac
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
un zâmbet rănit / înflorește - / ca un vis fără aripi ... Și totuși, vindecarea de sine se află: „în verbele / a crede, a iubi, a fi, / a fi ... Hyperion-iana „sete de repaos” apare în poemul „Din nou să fiu repaos” în care poeta îi cere Stăpânului a Toate: „ascunde-mă - de mine - / ascunde-mă ... // ... sunt pradă vrerii tale / îndură-te - / și redă-mă / liniștii din Haos ... / din nou / să fiu - repaos - / repaos ...” - și aici, filiațiunea eminesciană este evidentă. Așa cum am mai menționat, fiecare
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
nou / să fiu - repaos - / repaos ...” - și aici, filiațiunea eminesciană este evidentă. Așa cum am mai menționat, fiecare poem este un fragment de istorie, o poveste nescrisă, care își cere dreptul la existență și la amintire. Valentina Becart este mai curând o poetă selenară decât solară. Ea se simte în elementul ei noaptea, chiar și când „Colții albi ai zilei” o smulg nemilos din visare, în urma lor rămânând flori sângerii răsărite în locul unde acești colți i se împlântaseră, destrămând toate visele. Nu se
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
e înstrăinat, și lumina e smerită și, în liniștea severă a dimineții, vine ora sentinței (Cuvinte învechite). Există și poeme de dragoste de o frumusețe negrăită, cum ar fi: În sângele-mi albastru ... sevele pământului s-au cuibărit ... în care poeta își simte sufletul: „ca o câmpie / cu grâne ce s-au pârguit...” Poeta se poate mândri cu faptul că a avut îndrăzneala „de a privi timpul în ochi” - și asta dintr-o primă încercare, ceea ce nu e ușor. Condiția? Cel
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
ora sentinței (Cuvinte învechite). Există și poeme de dragoste de o frumusețe negrăită, cum ar fi: În sângele-mi albastru ... sevele pământului s-au cuibărit ... în care poeta își simte sufletul: „ca o câmpie / cu grâne ce s-au pârguit...” Poeta se poate mândri cu faptul că a avut îndrăzneala „de a privi timpul în ochi” - și asta dintr-o primă încercare, ceea ce nu e ușor. Condiția? Cel temerar trebuie să aibă retina „încă nepătată”. Și se vede că Valentina Becart
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
sublinia și de a da înțeles ideii principale. E ca un ultim cuvânt, cu forță testamentară, ori sub semnul unui legământ. Înțelesul de pierdere, chemarea, jindul, așteptarea, neîmplinirea, și, de cele mai multe ori, dezamăgirea, sunt principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o formă acută, ceea ce nu poate genera decât neliniște, angoasă, teamă. E mai curând tonul elegiac
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
artist, Valentina Becart are o menire: „cioplesc cuvinte / din trupul gândului /... // (...) cioplesc cuvinte / privind de-a lungul zării / urma de sânge / ce gândul îmi frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
elocvent este un alt poem în care autoarea își închipuie că se va arunca în moarte „ca-ntr-un abis de împlinire / chemarea adâncului / va fi pentru mine / nădejdea-n vindecare / și-mbrățișarea - cu liniștea divină”. Întreagă sfera afectivă a poetei se concentrează liric în sintagme dinamice, care marchează un drum inițiatic prin toate trăirile pe care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, viclenie, înstrăinare, dor, patimă nebună, căutare, chemări, tăceri, minciuni, mergând până la ură. Natura
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
de gând înflorit în lumină „ce va culege cu răbdare/ rodul atâtor mirări / și-atâtor întrebări / în fața mirajului de netăgăduit / de a fi om ... /a fi om!” Unele poeme sunt de o candoare dezarmantă, adolescentină care trădează sufletul sensibil al poetei. De fapt, toate episoadele lirice din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
om!” Unele poeme sunt de o candoare dezarmantă, adolescentină care trădează sufletul sensibil al poetei. De fapt, toate episoadele lirice din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De altfel, poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele mele nescrise ... (Țăndări de lumină ... Și poate că-n poezia: Amurg grăbit ... o recunoaștem pe Valentina Becart așa cum este: „Și trupul mi-am înfășurat / în așteptări / în frunze moarte / și fluturi obosiți
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și amintirea unui vis ce-a rătăcit / cătând / culoarea împăcării, / împăcării ... (din ciclul poeme becartiene)”. O feminitate care-și reprimă chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta este poeta de față care și-a adunat în safe-ul inimii toate trăirile, pe care le așează sub ochii fals pudibonzi ai audienței înșelătoare și gureșă. Ce ar mai fi de spus în privința temeiului artei care nu poate fi decât un
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
așează sub ochii fals pudibonzi ai audienței înșelătoare și gureșă. Ce ar mai fi de spus în privința temeiului artei care nu poate fi decât un temei de rămânere, ori unul de nemurire? Cu sentimentul rostului împlinit, chiar cu jertfa maximă, poeta Valentina Becart și-a așternut cărțile pe față și acum așteaptă, cu sufletul de zăpadă, ca ochiul de Argus să-i țintească dintr-o mișcare abilă, inima ascunsă în cuvinte. Va fi greu, va fi ușor? Depinde doar de bunăvoința
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
așternut cărțile pe față și acum așteaptă, cu sufletul de zăpadă, ca ochiul de Argus să-i țintească dintr-o mișcare abilă, inima ascunsă în cuvinte. Va fi greu, va fi ușor? Depinde doar de bunăvoința și disponibilitatea fiecăruia. În privința poetei, ce a avut de spus, a spus, cu prisosință. Este darul ei pentru cei mulți și necunoscuți. Și poate nu va trece neobservat, și-și va găsi ecoul în câteva suflete. Fie și-atât ca să justifice demersul poetic al unei
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
opera sa poetică și întreaga activitate de promotor cultural în slujba literaturii române . În continuare președintele Ligii Scriitorilor Români a înmânat medalia” Virtutea Literară” scriitoarei Elena Buică,din Canada, drept apreciere pentru opera sa. Au mai primit Diploma “Virtutea Literară “ poetele Floarea Cărbune și Violeta Petre. În continuare și-au lansat cărțile autorii: Tudosia Lazăr „ Când anotimpurile trec“, Olimpia Sava “Curcubee de vânzare “, Elena Buică “Liliacul înflorit la poarta înserării “ și “Frumoasele vacanțe “, Dora Alina Romanescu “Roata timpului “ și “Pe aripi
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE PE LITORAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365312_a_366641]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > BAKI YMERI DESPRE MIOARA HUȚANU Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului BALSAM PENTRU TRUP ȘI SUFLET Mioara Huțanu e poetă de origine română, născută în orașul Dorohoi, Județul Botoșani (20 mai 1963). Numele de fată, Ursu Mioara Marina. Fiica lui Ursu Aristide și mama Ursu Lidia, Comuna Vârful Câmpului, Județul Botoșani. A terminat Liceul în anul 1982, cu profilul de
BAKI YMERI DESPRE MIOARA HUŢANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365317_a_366646]