21,807 matches
-
se rostesc, deopotrivă, poetul și duhovnicul; acum această relație (sub)textuala e mărturisita în jurnal. Astfel, Ioan Pîntea, în 2006, între experiențele lirice din Grădina lui Ion și Casa Teslarului, adică, scria Canonul Sfîntului Pahomie de Gledin, mărturisind „o experiență poetica și duhovniceasca fără egal”; episodul, datorat „îngerului păzitor”, îl învăța smerenia pe poetul laureat al istoriilor literare de azi - un „optzecist întîrziat”, cum își spune - și îi dezvăluie limită, momentul cînd „se nimicește” că Autor, dispare în text, se pierde
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
Simona-Grazia Dima Un eveniment editorial de substanță l-a constituit anul trecut inaugurarea unei serii de autor T.S Eliot, printr-un volum de Opere poetice 1909-1962, ediție bilingvă, în coordonarea Denisei Comănescu (Ed. Humanitas Fiction), primul din cele cinci preconizate, care vor dărui în limba română variata operă, deopotrivă critică și eseistică, a marelui artist (premiul Nobel, 1948). Atent concepută, cartea conține traduceri de Șerban
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
în climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al epocii sale, dar și în literatura aparținând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul său de debut The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu se întâmplă nimic decât poezia, care se topește în „pacea mai presus de înțelegere”. Dar această așteptare, pe care o aflăm splendid formulată ulterior, este esența, pururi deambulatorie, a parcursului poetic: „Nu vom conteni cu explorarea/ Și sfârșitul dibuirii pururi/ Va fi s-ajungem de unde-am pornit/ Și să cunoaștem locu-ntâia oară” (Patru cvartete, p. 411). The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
formulată ulterior, este esența, pururi deambulatorie, a parcursului poetic: „Nu vom conteni cu explorarea/ Și sfârșitul dibuirii pururi/ Va fi s-ajungem de unde-am pornit/ Și să cunoaștem locu-ntâia oară” (Patru cvartete, p. 411). The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va repera, într-o senină coexistență, „safire și usturoi în mâl” (p. 351). Să nu uităm însă că lirica universală datorează ritmul sincopat și configurația totalmente inovatoare a poemului artei geniale de redactor a nefericitului poet Ezra Pound, generosul descoperitor
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
fost extrem de sensibil la ceea ce Heidegger identificase ca pierderea de densitate a lui Sein în textura fluidă însă ciuruită ca un șvaițer a lui Seiende, odată cu renunțarea la reperele fundamentale și pătrunderea în conștiință a diversității. În consecință, opera sa poetică atrage atenția asupra unei stări de lucruri pe care o găsea intolerabilă. Ne putem face o impresie asupra impactului pe care-l aveau asupra poeziei sale viziunea sociologică, nuanțată în partea a doua a vieții sale de adeziunea la creștinismul
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
rostirii lirice, prin care trebuie să aibă loc, în concepția lui T.S. Eliot, o „transmisie globală a semantismului” specific poeziei (Ștefan Stoenescu), care „se transferă osmotic prin toți porii” (p. 8), iar nu printr-o „mecanică însumare”. O continuă artă poetică îl muncește toată viața pe acest autor străin de sclerozare, de instalarea comodă în habitudini, care visa la: „Cuvântul strict, precis dar nu pedant,/ Consorțiul total dansând laolaltă” (Patru cvartete, p. 409). Cuvântul ideal reprezintă și întoarcerea spre o simplitate
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit în propria memorie. A. R. Deleanu are multă disponibilitate pentru teatralitate, știe să însceneze și să creeze dialoguri tensionate, deși rămâne, inevitabil, prizonierul poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb, debutul cărții este călcâiul lui Ahile: deși are sensul lui în dispunerea narativă, el nu reușește să demonteze credibil ceea ce se sugerează foarte
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb, debutul cărții este călcâiul lui Ahile: deși are sensul lui în dispunerea narativă, el nu reușește să demonteze credibil ceea ce se sugerează foarte bine la nivelul poetic. Într-un dialog cu Un Cristian, A. R. Deleanu a spus ceva care trădează un scriitor pur-sânge, anume că „scrii în lumea asta, dar scrisul se oglindește în alte lumi”. În roman se respectă această lege. Fiul cel mic, scriitorul
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
modernitate: Lumea există ca să sfârșească într- o carte. Sfârșitul unui manuscris este sfârșitul lumii. Îmblânzitorul apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de bine, sugera mereu Călinescu. În ciuda deficiențelor și a unui tezism latent, Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăției și ale singurătății. Fin analist al ambiguităților și un specialist al morbideții, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului.
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
în piatra de chihlimbar, ajunsă pe nisip la malul mării în urma furtunii. În trupul pietrei, dacă privești atent, descoperi urme de viață: insecte ori plante de demult. Sunt minuscule: adevărate frânturi de viață aceste cioburi de chihlimbar. Aidoma fiorului lor poetic, căci dacă-l ascultați pe poetul Ojars Jansons o să vedeți că într-un asemenea ciob se ascunde sufletul leton: „E o fărâmă de speranță / în fiece fereastră / o vezi./ Ia-o. Nu costă nimic./ Ia-o, dar ia și iubirea
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
Editura Dacia XXI). De data aceasta, tânărul și talentatul prozator mută poveștile sale inepuizabile în spații exotice, asiatice și africane, povești inițiatice și, totodată, parodice, așa cum bine observă prefațatorul cărții, Petru M. Haș - iar uneori de-a dreptul feerice și poetice, prin broderia imaginativă pură, aș adăuga eu. Am mai avut ocazia să spun și altădată că Andrei Mocuța dă dovadă de o maturitate precoce a percepției vieții, care - am senzația - e cu deosebire necesară în proza scurtă și foarte scurtă
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
Alex Goldiș Cu Blank, se poate spune că Vlad Moldovan debuta „la spartul târgului”, tocmai când formula poetică a douămiismului începea să dea semne de oboseală. Fără a o rupe total cu ea - o anumită cruzime autenticistă era de regăsit și în versurile junelui poet - , volumul din 2008 (câștigător al Concursului de debut al Cărții Românești), reușea s-
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română contemporană o altă tedință poetică decît cea ludică, practicată de o parte dintre poeții, începînd, să zicem, cu Petru Romoșan, Florin Iaru, și terminînd cu Mircea Cărtărescu și Lucian Vasiliu. Vizionarismul lui Aurel Pantea își trage seva din scrierile sacre, dar și din poeți de
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
m-ai salvat”, îi spuse el. „Dar n-am făcut nimic”, răspunse acesta. „N-ai coborît în interiorul sferei?” „Nu”, îi răspunse copilul. „Și atunci aceasta cum de s-a mișcat la porunca mea?” „Nu știu”, veni răspunsul. Aplicat la arta poetică a lui Aurel Pantea, putem spune următoarele: poezia lui e o profeție, dar nu pentru lumea de aici, ci pentru cea de dincolo, unde domnește Nimicitorul.
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
s-a opus morții cu o energie depășind toate previziunile medicilor, omul care în ultima clipă de luciditate a cerut să i se prindă la radio un post de șansonete franțuzești, omul acesta contradictoriu și enigmatic își găsise în actul poetic un catarsis al existenței” (p. 160). Cât privește nu aceste confesiuni oblice, ci pe acelea făcute „în clar”, aș decupa-o pe aceea dintr-o scrisoare adresată chiar lui Călinescu în octombrie 1964: „Nu vreau să pretind că mă asemăn
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
Calypso, la marginea de vest a lumii mediteraneene, spre Tanger, în vreme ce alte argumente multiplică supozițiile spre Creta și - surpriză! - spre insulița spre care afluează vilegiaturiștii, în aria Maltei. Am coborît și noi în locul astfel desemnat ca leagăn al unei revelații poetice, ne sugea în jos, în peștera zeiței, un soi de maț îngust, totul se înfățișa penibil, - cum să-ți închipui că nimfa irezistibilă îl putuse păstra pe erou, vreo zece ani, în acea gaură dezolantă? Cînd dădeam să părăsesc întunecimea
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
se avânta cu mai multă îndrăzneala pe culmile unui erotism de o agresivă blândețe, cu cat inovează mai spectaculos în limba, cu atat mai strașnic traducătorul ratează tălmăcirea, distrugând cu totul simetria ediției bilingve: de o parte avem un balet poetic, de cealaltă un dans din buric; de o parte vraja copleșitoare a unui erotism deplin, de cealaltă torturarea lui. Se afirma mereu - și orice traducător se poate prevală de această așa-zisa scuză - că nu există traduceri desăvârșite ori definitive
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
în mod perfect, întregii cărți a Evelynei Underhill. Această nouă injurie gratuită e menită să anuleze dintr-un condei una dintre instanțele în care „oglinda“ e vădit superioară „modelului“. Apoi, afirmația că ideea relativei conaturalități a limbajului mistic cu cel poetic e „preluată“ din Underhill - deși aceasta nu o pomenește în acel context (cum susține Marta Petreu), ci în alt capitol - are din nou ca obiect un adevăr atât de banal, încât ne scutește de alte comentarii. Tot la un alt
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lui Nae Ionescu constă în interesante discuții filozofice de care Underhill e cu totul străină, dar și, adesea, într-o expunere filozofic superioară a ideilor și tipologiilor preluate din cartea autoarei engleze. În această din urmă privință o exegeză mai poetică ar putea vorbi chiar de un „plagiat prin anticipare“ comis de Evelyn Underhill. În operația de a dovedi intenționalitatea plagiatului Marta Petreu a fost ulterior depășită de un precursor al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt.” Spațiul (orașul) e definit perifrastic: „orașul celor șapte coline” și, pentru a se evita confuziile, „Sala pașilor pierduți a Universității”. Proza devine haplologică, proteică, înghițind chiar un text poetic: „Iubesc orașul acesta străin / cu parcurile lui, în care nu ne-am ținut / niciodată de mână. / Iubesc orașul acesta străin / cu străzile lui furnicar, pe care pașii noștri/nu s-au intersectat nicicând. / Iubesc orașul acesta străin / cu vitrinele lui
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat și plasând ludicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fost demascată pentru a i se exploata valoarea de adevăr. În condițiile în care teatrul are origine divină, ipocrizia rolurilor, a cuvintelor îl apropie pe actor de Dumnezeu... Observăm că întotdeauna este nevoie de un spațiu de reprezentare. Așa cum textul poetic are un chenar alb în jurul său, pe marginea paginii, așa cum poetul însuși se înconjură cu un strat protector de cuvinte, actorul are scena. Toate acestea joacă un rol esențial pentru că opun rezistență lumii agresive și nerecunoscătoare. În preajma unei catedrale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
auctoriale etc. Știut este că un actor nu poate renunța la accesoriile sale. Așa cum bastonul, papionul, mănușile au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic. Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]