3,697 matches
-
ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă. Vecinii nașului au ieșit la porți, s-au uitat la muiere și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul în curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că tot cădea în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atunci, albe, cu perdele și preșuri, din zestrea nevestei. Meșterii lăudau: - Bună treabă, la mai mult! Să vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii. -Lau poftit la căldură, împreună cu ajutorul lui, de ținea evangheliile. Erau amândoi roșiî de frig, veniți după drum. Cârciumarul le-a dat câte un rachiu. Aglaia a încropit apă pe mașină, a așternut scutecele la îndemînă și au așezat vasul în mijlocul casei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm. În circiumă se făcu liniște. Parcă se dădu Dumnezeu jos din cer. Lucrătorii se căutară prin buzunare. Stere pofti colindătorii înăuntru. Tilică lăsă cinzecul, întinse cinci lei lui Ene, cârciumarul caută și el în tejghea. Lina le aduse mere și covrigi. Beghe ședea cu ochii-n patru, să mai fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți faci seara rugăciunile. La săraci împărți? - Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit lucrurile? -l le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți faci seara rugăciunile. La săraci împărți? - Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit lucrurile? -l le-am împărțit. - Moliftele i le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele. - Văduvă, văduvă, da ce mai ochi! N-ai dumneata inima aia să lași călătorii afară, noaptea, să se prăpădească... O încălzeau privirile pungașilor. fi poftea apoi la masă. Aducea de-ale gurii. Mâncau, se încălzeau la foc. Huiduma se făcea iar spre femeie: - Da vreo ulcică de vin n-ai? - Oi avea, că mă uit la dumneavoastră, taman de unde veniți. - Așa e! Miloasă ești, mînca-ti-aș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ne găsim afară... După vreun ceas, cafeneaua începu a se goli. Plecau lefterii. Rămâneau ăi cu parale multe, niște gabroveni de te înmormmtau în baftă. Negustorii, vreo cinci, ședeau la o masă și râdeau, încălziți cu lichioruri. Gheorghe i-a poftit la un joc. - Cu plăcere, a primit un sfrijit. Tot nu mai avem noi pe cine să curățăm... Luați loc la masa noastră. Ucenicul îi privea. Nici ei nu aveau vreun suflet mai curat, întunecați la chip, cu ochi de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se lipise lângă vitrină și-ar fi pus mâna. I-a făcut cu ochiul nevestei, să stea cu privirile pe el. - Bine-bine, să căutăm, mormăia, poftiți! Și i-a dus în atelierul de alături, le-a ales haine pe măsură și le-a făcut cîte-o probă. - Stăpânul zice că să fie ceva mai de lux, dădea cu clanța Nicu-Piele. - Cum nu? Am ceva extra... Stați... A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se repetă, resursele noastre de somn se epuizează până În momentul În care se instalează oboseala cronică. O știu din proprie experiență. Precum mulți alți oameni de afaceri, mă mândream cu abilitatea de a lucra oricât de mult și de greu pofteam. Aveam o plăcere vicioasă de a fi primul care ajunge la serviciu și ultimul care pleacă. Iar obișnuințele mele de lucru erau intense. Doream productivitate maximă Într-un timp scurt și nu mă lăsam până ce nu o obțineam. În timpul weekendurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
formei, legile primordiale prezentau În sinteză puterea cuvântului providențial și reglementau raporturile dintre indivizi, pe mai multe paliere comportamentale și circumstanțiale. Sunt cunoscute astfel poruncile cuprinse În Vechiul Testament: Să nu furi, să nu mărturisești strâmb Împotriva aproapelui tău, să nu poftești casa aproapelui tău; ... nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. Pe altarul cunoașterii și al ideilor privind principiile și valorile eticii, numeroase figuri marcante, de talie universală, și-au adus contribuția semnificativă, de căpătâi fiind lucrările marilor filosofi
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
până la 30-40 de minute sau chiar mai lungi. În al doilea rând, calitatea rezultatelor este, probabil, cea mai bună în această variantă tehnică a anchetei. Într-adevăr, discutând cu omul în casa lui, după ce acesta a avut amabilitatea să te poftească înăuntru și să accepte dialogul, aflându-se deci în mediul său obișnuit de viață și simțindu-se oarecum „stăpân pe situație”, subiectul este mai puțin stresat decât în alte împrejurări. În multe cazuri, în sufrageria sau în bucătăria celui anchetat
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ce poate salva) În prieteșug: „Apoi cînd vremea va trece Peste-a inimii căldură, CÎnd din hora Încîntată, Ce viața ta coprinde, Cu o față Întristată Grațiile s-ar desprinde, CÎnd odată și-ar lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi orce Îți place, Și de lume și de toate Împreună neom desface.” Prieteșugul nu este numai o soluție a timpului, o figură a senectuții potolite
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-au smintit, vorbește aiurea („tot ca un uimit”) și nu știe ce zice: „nu știu, nu pricep nimic”... Apare și ideea de inefabil erotic: „la un nu știu ce poftind”. Inefabilul e Însoțit de iritarea spiritului Îndrăgostit: „GÎndul, voia mi-am stricat Caut, privesc nempăcat.” Metafora comitului trece de la Conachi la Pann și, În genere, demonstrația de acolo o regăsim În poemul Un comit cînd să arată, ușor modificată. Pann
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
te slujeai de țigani, Muștele să-ți gonească: Nu. Căci eu singur am fost Cu dragoste la toate, Bărbat, slugă și rob prost Slujindu-ți cît să poate. Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Căile Domnului sunt cu adevărat nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina, greaca stând pe vine sub pervazul ferestrei de la parterul unde se afla școala. Pe peretele dat cu var, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, îi poftea pe copii să facă același lucru apoi corecta greșelile, explicând ceea ce era incorect. Don Terentio, trecând prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o comandă nepotrivită. Renunță, își găsi un colț în fața vetrei, mai puse o buturugă pe foc, suflă în tăciuni. Caterina nu-l scăpa din ochi. Îi adusese bucate să mănânce, dar acestea rămăseseră neatinse și se răciseră, în fine, îl pofti să termine cu aerul ăla de înmormântare. Și-n plus, trebuia să fie gata să taie porcul, era destul de frig, tocmai vremea ce se cuvenea, ce mai aștepta? Trebuie să trimiți după sare și piper și să macini ardeiul; anul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce nu se va mai pomeni. Căile Domnului sunt într-adevăr nesfârșite dacă un băiat analfabet reușește să învețe italiana, latina și greaca ghemuit sub pervazul locuinței unde se afla școala. Pe peretele văruit, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze, după care îndrepta erorile, explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico aciuit sub fereastra școlii: cu siguranță punea la cale una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce se percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi pofti să trădezi esența și limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine, cred în certitudinile devenirii, acestea sunt substanța vieții. VII Părea ceva imposibil! Arhiepiscopul urma să oficieze liturghia în Catedrală! Dar Telesio nu era oare considerat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă o clipă de tăcere în sala plină de fum și duhori. Apoi, dintr-un grup în picioare în jurul meselor se desprise un bărbat cu barba îngrijită și cu aspect de om ajuns, care-l pofti să bea un pahar de vin. Tommaso își recăpătă curajul; intrase să ceară un pahar de apă, știa că nu are bani și iată că i se oferă vin. A acceptat, i-ar fi priit și poate i-ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păr, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncau doar ierburi culese ici-colo, și nu pregetau să pândească ciori ca să le prindă și să le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în case,niște simple adăposturi din crăci și lut, mi-au dat un loc de dormit. Nu mai e mult
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să mă plimb dintr-o cameră-ntr-alta sau cel mult să mă ițesc la balcon și să mă uit la lumea ce se spetește. Vorbise cu un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de a vorbi al lui Tommaso se răspândi în tot orașul. Oameni pe care cei din familia Tufo nu-i mai văzuse, și cu care nu mai vorbise de luni de zile, dădură semne de viață și cerură să fie poftiți la palatul lor. Informat, de fiecare dată, despre felul de a fi al oaspeților, Tommaso se pregătea pe potriva lor. Atunci când era vorba de personaje echilibrate și politicoase, atenua culorile relatărilor, dar dacă se întâmpla ca acestea să aibă legătură cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]