3,246 matches
-
înregistrată prima căsătorie, cu Aurica Bădărău, profesoară de matematică. Ca urmare, în același an, la 13 decembrie se naște primul fiu Theodor (jr). 1969, 22 mai. Debut în critica literară, în "România literară", sub girul lui Geo Dumitrescu, cu articolul polemic Moștenire culturală sau... dezmoștenire? 1970. Își susține teza de licență cu tema Critica eseistică a lui Mihai Ralea. Îndrumător, prof. univ. Ion Sârbu. Debut în proză, cu Ozana, cinci capitole din romanul Marele zid (la recomandarea lui Ion Istrati) la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mater hussiensis, tipărit la Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, al cărei director este cunoscutul logician Petru Ioan, hușean de baștină. 2009. Apare vol. III din Numere în labirint, la Ed. Opera Magna din Iași. Se tipărește, la Princeps Edit, cartea polemică Istoria "canonică" a literaturii române, în care discută conceptul de canon literar. După 45 de ani de funcționare în instituțiile de învățământ, ultima fiind Colegiul Național "Cuza Vodă" din Huși, profesorul Theodor Codreanu se pensionează pentru limită de vârstă, dedicându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de vedere al "noi critici" a dat în studiul său M. Eminescu Dialectica stilului (aflat în curs de apariție la Ed. "Cartea românească") rezultate dintre cele mai interesante. Fragmentele publicate în "Ateneu", "Cronica" și "Convorbiri literare" (în ciuda unor nejustificate rezerve polemice) o atestă. Chiar și în paginile (pentru noi, neacceptabile) în care Eminescu este văzut ca anticipator, stilistic vorbind, al viziunii cosmologice einsteiniene tensiunea intelectuală este excepțională, lectura menținându-se în limitele unui interes statornic. Însă Th. Codreanu este și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
povestirea Marele zid, meditație sartreiană cu rădăcini autobiografice, jurnal de apostolat în felul romanelor lui Gabriel Gafița și Eugen Zehan. Exil voluntar, suplinirea unei catedre secundare în satul Opăriți e un prilej de observare a moravurilor dăscălicești, din unghiul prozei polemice și patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
El ne-a anunțat cartea mai demult prin studiile solide și docte publicate în reviste. Siguranța tonului, informația bogată, referințele critice substanțiale, conexiunile neașteptate, originalitatea unor ipoteze ademenitoare, nuanțările subtile s-au impus ochiului atent. Articolele au declanșat și reacții polemice. De altfel cartea este profund incitantă și rămâne ca adevărații specialiști în materie să stabilească partea de contribuție originală în câmpul exegezei eminesciene precum și materialul informativ acționat prin muncă tenace, studiu, efort analitic și încordare sintetizatoare. Cartea este expresia unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa editură gălățeană Porto-Franco, în colecția "Studii eminesciene" care se anunță interesantă. E un volum scris cu inteligență, cu foc polemic, cu pasiune exegetică ce presupune, evident, erudiție interdisciplinară (fizica modernă nu este deloc neglijată în concertul demonstrației) și ceea ce este deosebit de important în contextul actual al analfabetismului valoric cu dragoste față de poet și față de cultură în genere concepută ca șansă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian), așezându-se relativ repede în primele rânduri ale exegeților moderni ai poetului nepereche. Criticul hușean este citat în bibliografia problemei, este adesea luat ca reper și, desigur, judecățile sale răspicate nasc nu o dată reacții polemice. Provocarea valorilor este o carte elaborată, scrisă pe îndelete, prin adiționări atente ale studiilor publicate în presa literară de-a lungul anilor, prin decantări, selecție și organizarea arhitectonică riguroasă a întregului material. Analizele critice sunt consacrate unei constelații strălucite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sub stare de semnificație manifestările de viață "conștie" ale poetului, a îmbogățit, iată, repertoriul acestor cercetări cu o nouă lucrare de o factură mai aparte în ansamblul percepțiilor sale critice. Nota distinctivă este conferită în primul rând de caracterul ei polemic, atitudinal, mai puțin exercitat de autor care, de regulă, își caută temeiurile critice în propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noua etapă în eminescologie după dispariția generației lui G. Călinescu și Perpessicius (încheierea ediției definitive, reconsiderarea anilor de boala a lui Eminescu și revalorificare a gândirii sale polimorfe). Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște 1997) este o carte polemică despre destinul tragic al poetului; un adevărat roman prin tensiunea ideatică și stilistică. Criticul se înarmează cu sabia dreptății și săvârșește un adevărat act justițiar. În mod normal, cartea ar trebui să stârnească spiritele; altfel spus, comandoului antieminescian, e nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se produce la întâmplare precizează Theodor Codreanu. Faptul depășește cadrele unei experiențe strict personale și arată o devenire tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al ideologiilor supranaționale". Eseul lui Theodor Codreanu are astfel un caracter pronunțat polemic, virulent, și atacă fățiș pozițiile antieminesciene, denunțând dedesubturile politice, fără menajamente. Un prim caz luat în discuție este cel al dr. Moses Rosen, fostul rabin șef al României, care lansează aberanta idee că "Eminescu a fost un înverșunat "antisemit" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe cât de falsă pe atât de periculoasă pentru însăși condiția ființei noastre naționale, care prin atacul la Eminescu se vrea uzurpată din interior chiar de către cei ce ar trebui s-o apere și s-o impună. Poziția lui Theodor Codreanu, polemică, tranșantă, are darul de a suscita interesul criticii și istoriei literare, dar și a ideologilor de azi, întru limpezirea, prin Eminescu, a tocmai atitudinii noastre culturale, în primul rând, în perspectiva europenizării... politice, prost înțeleasă de altfel și trâmbițată deșănțat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai mare poet al neamului românesc, Eminescu, a fost și el destituit din funcția de bibliotecar și acuzat pentru risipa cărților găsite apoi în chiar rafturile bibliotecii!" Bine scrisă (dar cu prea multe greșeli tipografice, vai!), incitantă, cu frecvente accente polemice, cartea lui Th. Codreanu ar trebui să dea de gândit și istoricilor literari, dacă nu și politicienilor, și publicului larg pentru că propune un alt Eminescu decât cel cunoscut din clișeele festiv-didactice. E vorba despre un Eminescu... sacrificat pe altarul intereselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nepereche", au apărut deja (sau continuă să apară) contribuții valoroase la biografia și opera lui Eminescu, semnate de autori prestigioși. Totuși, nu trebuie să omitem cărțile consacrate în ultimii ani celui mai mare poet român, fiindcă ele conțin numeroase note polemice, menite să arunce noi lumini asupra unei personalități tot mai des controversate în ultimul timp. Începutul l-a făcut N. Georgescu prin A doua viață a lui Eminescu (Editura Europa Nova, București, 1994) și Cercul strâmt. Arta de a trăi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Studiu patografic (Editura Făt-Frumos, București, 1997), precum și Dubla sacrificare a lui Eminescu, aflată în 1999, la a doua ei ediție, aparținând unui erudit eminescolog: Theodor Codreanu. Seria acestor contribuții este încheiată dar nu definitiv de cartea lui Ion Filipciuc, intitulată polemic Înspre alt Eminescu (Editura Augusta Timișoara, 1999). Ceea ce aduc nou toate aceste volume este reinterpretarea unor date considerate suficiente în explicarea unor întâmplări decisive în existența poetului. După cum ne-o demonstrează autorii citați, corelarea unor fapte individuale, greu de motivat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De fapt, această carte a stârnit reacții de tot felul, are o dublă coerență: una e cea a documentelor, fiindcă în parte avem de-a face cu o lucrare de istorie literară. Cea de a doua coerență e una subiectivă, polemică prin excelență, subordonată unei logici a lucrurilor, dar și propriei formații a autorului a cărui platformă intelectuală identifică un număr de valori naționale pe care le apără cu îndârjire. Pentru unii cititori ar fi la mijloc și politica și această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din 1970 în Germania, argumentează cu autoritatea specialistului neuropsihiatru, că Eminescu nu a suferit de nici o boală ereditară. [...] Deși împărtășește aceeași perioadă a vieții poetului, Dubla sacrificare a lui Eminescu, de Theodor Codreanu, Ed. Macarie, 1997, dezvoltă o viziune deseori polemică și mult mai dinamică, în comparație cu celelalte două studii pe care le-am abordat în ordine cronologică. Cercetătorul profită loial și declarat de ascendentul temporal și documentar al acestora, aducând noi dovezi, într-o interpretare originală și alertă. Intensitatea excepțională a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o metodologie totalizantă, după propria-i apreciere. Criticul e interesat cu precădere de straturile de adâncime ale operei, pe care le distinge printr-o situare energică în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se întâmplă și cu Eseu despre Cezar Ivănescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1998), despre care aș putea spune rimând, à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit. După obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne oferă un Eseu despre Cezar Ivănescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1998), ambiționând a-l așeza astfel, la locul pe care acesta îl merită în conștiința actualității. Cu un verb ascuțit, cu o demonstrație argumentată pas cu pas, cu o angajare polemică în discuții dintre cele mai violente, antrenate în jurul personalității nonconformiste a lui Cezar Ivănescu, el abordează subiectul fără complexe, creionând astfel un portret de profunzime, analitic, din toate punctele de vedere incitant. Pentru că, din capul locului, Theodor Codreanu îl așază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Labiș și Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o netă distincție între demersul obiectiv al lui Cezar Ivănescu, în privința lui Labiș (pe care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoriei", p. 7-8). Calitățile eseului sunt numeroase. Reținem pentru cititorii noștri și ai lui Theodor Codreanu câteva: obiectivitatea (echidistanța față de mai multe puncte de vedere care susțin "revizuirea" valorilor), esențializarea, exactitatea diagnosticelor și a formulărilor, puterea de convingere a verbului polemic, "priza" invidiabilă la subiect etc. Pentru că Cezar Ivănescu este atașat de numele lui Eminescu, al lui Labiș și al lui Marin Preda (a scris câte o carte despre fiecare), dar și pentru că este el însuși nemulțumit de criticile nemeritate formulate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de putere din toate timpurile, au deturnat de la drumul lor firesc nu doar destinele unor creatori matriciali, ci au declanșat și întreținut ravagii sociale, materiale și spirituale, cu urmări dintre cele mai nefaste și mai greu de imaginat. Un fir polemic, discret și civilitar, însă mereu ferm și de distinsă ținută intelectuală, străbate toată cartea de aproape 270 de pagini. Monografiatul și-a ratat, atât din cauze obiective cât și subiective, intrarea în canonul literar atât în epoca predecembristă cât și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
păcate în fața istoriei, dar nu au păcatul capital al comuniștilor și anume alierea cu ocupantul imperial sovietic, având drept consecință introducerea și menținerea comuniștilor în România timp de patruzeci și cinci de ani" (p. 266). Cele două proze documentare și polemice au fost scrise înainte de 1989, dar definitivate în regimul de relativă libertate postdecembristă. Alex. Ștefănescu citește aceste proze în cheie pamfletară și nu ca derulare de argumente aduse în slujba aflării adevărului despre cele două morți misterioase, a lui Labiș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel de al treilea mare poet al morții, după Eminescu și Bacovia și exegetul emite ipoteza sau sugestia că originalitatea poetului transmodern de care se ocupă vine din sinteza eminescianismului cu bacovianismul. Criticul total adoptă un ton și o atitudine polemică față de cei care-l consideră pe Cezar Ivănescu manierist sau autopastișator. Poetul s-a născut prin cezariană, într-un spital aflat sub bombardament, și cineva i-a scăpat câteva picături de nitrat de argint pe mâna stângă. A țipat toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectul față de valori și că o "carte" poate fi esențială pentru destinul unui popor. În cazul de față este vorba, firește, despre Eminescu. În continuarea acestei idei vine firesc cea de a doua secțiune a volumului, intitulată Eminescologia. Abandonând tonul polemic, Theodor Codreanu ia în discuție majoritatea exegezelor (începând cu cea călinesciană) care, de-a lungul timpului, au adus într-adevăr un punct de vedere nou, esențial în mai buna cunoaștere a poetului-arheu. Autorul constată o maturitate exegetică, avându-i printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]