93,928 matches
-
treilea cu toate handicapurile imaginabile: cu o economie secătuită, cu o imagine externă catastrofală, cu o clasă politică iresponsabilă și - lucrul cel mai rău - cu o populație demoralizată. Nimeni nu mai crede, în România acestui moment, în absolut nimic. Un popor ce, de șase decenii, a ieșit de pe liniile ferate ale civilizației, a pierdut nu doar gustul democrației, dar și sensul și direcția acesteia, nu mai găsește resursele de a se ridica de la pământ. Dar cum altfel, când brâncile date de
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
pe care îl trăiește. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu țin cont de realitatea faptică. Diferența dintre ceea ce dorim și ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem și ceea ce este, dintre utopie și realitate) ca indivizi, colectivități sau popoare. Una din soluțiile ieșirii din tragicul existențial: povestea, ficțiunea și arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
A.D. Xenopol. Polemizează cu aserțiunea lui Maiorescu din prefața ediției din 1889 că boala lui Eminescu fusese ereditară ("Cine l-a înnebunit pe Eminescu, căci contest cu energie că el să fi înnebunit de la sine? L-a înnebunit țara lui, poporul lui ce nu l-a cunoscut, ce nu a vrut să facă în folosul lui, cît a trăit, nici o jertfă spre a-i procura mijloacele subzistenței, ci l-a lăsat să-și tîrască viața în neagra mizerie și să moară
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
vedere înnoitor în această chestiune. În 1927 publică, în Viața Românească, două studii esențiale: Etic și estetic și Fenomenul românesc, acesta din urmă de importanță fundamentală. El căuta, aici, formula sufletească a românului. Așezat la confluența dintre Apus și Răsărit "poporul român ar dezvolta o valoare intermediară": De aceea "echilibrul nostru sufletesc se numește adaptabilitate. Prin ea ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului". De aici provin alte elemente complementare care o definesc: inteligența ("la răspîntie se
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
l-a mai publicat de două ori, amenințînd că de cîte ori se va mai ridica această chestiune îl va reedita) studiul Sufletul românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
că există, ea trebuie să fie anistorică, egală cu sine de-a lungul timpului. Dar se poate admite, în spațiul uman (ca și în celelalte), o ieșire totală din istorie, încît să poată fi deosebită o formulă sufletească a unui popor, repet, egală cu sine în toată istoria ei multimilenară? Într-o carte din 1934, Geneza formelor culturii, P. P. Negulescu afirma, evident polemic, că românul din vremea lui Ștefan cel Mare era altul decît cel din secolul al XIX-lea
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
e același românul din interbelic cu cel de astăzi? În condițiile eșuării lamentabile a raseologiei biologice dar și a acelei Völkerpsyhologie din secolul al XIX-lea fondată de Lazarus și Steinthal mai putem conta pe existența unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
din secolul al XIX-lea fondată de Lazarus și Steinthal mai putem conta pe existența unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților. Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
pe existența unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților. Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților. Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul globalizării, spre care se tinde indiferent de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul globalizării, spre care se tinde indiferent de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme despre specificul național sau identitatea națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care o preface periodic potrivit condițiilor istoriei. Atunci
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care o preface periodic potrivit condițiilor istoriei. Atunci, încă o dată, se mai poate vorbi de o formulă sufletească specifică a unui popor, egală cu sine de la constituire pînă foarte tîrziu în timp? Îmi opresc aici interogațiile pentru că, oricum, o astfel de acută chestiune nu poate fi soluționată în spațiul unei cronici. Dar întrebări e firesc să punem și să le formulăm, indiferent
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
mărginit să adune într-o broșură cîteva studii și articole apărute în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la constatarea exasperată a lui Cioran din Schimbarea la față a României (1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile cu cele ale culturilor mari". Dar unde se alătura opiniilor antisămănătoriste și, în general, ale
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
pe care l-a vizitat în iunie 1933, omagiindu-l: "Fascismul nu e un capriciu, nici rezultatul unei combinații de culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative despre regele Carol al II-lea. Dar deși suveranul a făcut avansuri știute mișcării legionare, opinia negativă a lui Stelian Popescu despre regele în funcțiune capătă conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
Constantin Țoiu 3 iunie 1962. Titus Popovici spune despre agitatul I.G. că supralicitează mereu în tot ce face și că are une mauvaise conscience esthétique. Vorbim deseori între noi franțuzește ca doi feciori de boieri cu studii la Paris, iubind poporul, dar ferindu-se de el. Ne înțelegem din ochi. Cînd rămînem singuri amîndoi, criticăm rău de tot regimul, fără să ne codim. El spunea în glumă că, dacă l-aș turna, nu m-ar crede nimeni, și că tot eu
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
ori măcar fapte ce merită urmate, acestea aparțin în exclusivitate profesiunii sale (de scriitor) și nu mai puțin pasiunii sale (cea de muzeograf, de șef al "Atelierului de potcovit inorogi" de la Casa Pogor). Iată: "China e un conglomerat fantastic de popoare și de populații. Minoritățile etnice și-au recăpătat identitatea, sînt cultivate, protejate, personalizate". Atît, fără alte comentarii, spunînd, totuși, parcă, în subtext: "à bon entendeur, salut!". Temele des abordate în comparațiile inevitabile - nu multe la număr, dar perfect motivate de
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Ca exercițiu intelectual, poate fi o plăcută trecere a timpului! Așadar, cu Iliescu sau fără Iliescu la Cotroceni, răul a fost făcut. Am devenit, prin decizia unui electorat adus în pragul disperării, nu doar oaia neagră a Europei, ci și poporul înfricoșător de care orice popor civilizat se ferește ca de Satan. Să facem un exercițiu de imaginație: cine dorește, în clipa de față, să aibă de-a face cu regimurile extremiste din America de Sud? Cine are chef să stabilească relații - de la
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
o plăcută trecere a timpului! Așadar, cu Iliescu sau fără Iliescu la Cotroceni, răul a fost făcut. Am devenit, prin decizia unui electorat adus în pragul disperării, nu doar oaia neagră a Europei, ci și poporul înfricoșător de care orice popor civilizat se ferește ca de Satan. Să facem un exercițiu de imaginație: cine dorește, în clipa de față, să aibă de-a face cu regimurile extremiste din America de Sud? Cine are chef să stabilească relații - de la cele politice la cele economice
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
atunci, nu va fi prea mult să le cerem inșilor de teapa lui Neacșu ori Ciontu să-și asume, până la ultima centimă, consecința politicii de subminare la adresa României începută în seara funestă de 26 noiembrie 2000? Dacă asasinii morali ai poporului român de dinainte de '89 au scăpat pentru că lipseau probele materiale ale vinovăției lor, acești bezmetici vor fi serviți din plin: casetele video și audio, declarațiile din ziare vor fi probe indubitabile! La fel, va sosi momentul să-i cerem socoteală
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
edulcorate, în raport cu cele stăpînite, din 1965, de Ceaușescu. Această legendă, falsă, o întreține și Paul Sfetcu. E adevărat, poate, că în anii șaizeci nivelul de trai al locuitorilor țării era ceva mai bun și niciodată Gheorghiu-Dej nu și-a expus poporul la aspre privațiuni precum cele din anii optzeci dominați de Ceaușescu și sinistra sa consoartă. Dar e iarăși adevărat că pe vremea lui Gheorghiu-Dej închisorile și lagărele (ca, de pildă, cel de la canalul Dunăre-Marea Neagră sau de la Bicaz) erau sufocant
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
văduva și fiul trădătorului. între 1922 și 1935 Anna scrie foarte puțin, pentru a reveni apoi în viața literară în contextul celui de-al doilea război mondial și al Marii Terori din 37-38. Poeziile de dragoste mistică, versurile despre soarta poporului rus și mai ales Recviemul în care descrie experiența mamelor îndurerate care așteaptă să primească o veste despre viața copilului lor închis, îi asigură săli ticsite de fiecare dată cînd citește în public. Auditoriul îi știe pe de rost poeziile
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
care nu avea altă vină decît cea a moștenirii biologice, va fi însă închis din nou și eliberat abia în 1956, la trei ani după moartea lui Stalin. Rezoluția jdanovistă e emblematică pentru strategia proceselor staliniste. Regimul acționează pentru binele poporului, înlăturînd elementele subversive care ar putea dăuna binelui comun; nu se verbalizează niciodată motivele politice, reale, pentru care cel găsit vinovat va fi victimizat, deoarece recunoașterea lor ar fi dovada că regimul se consideră vulnerabil. Se folosesc drept argumente cele
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
setos de revanșă prostească. Atunci când va trece la anunțatele execuții pe stadioane, e sigur că Vadim va ajunge la optzeci, nouăzeci la sută din voturi. Ce spun aceste exemple despre electoratul român, nu e cazul s-o repet. Imaginea de popor violent, primitiv, barbar, de care geme presa occidentală, e confirmată în mod, ca să zic așa, democratic chiar de către votanți! Oameni pentru care marile concepte ale democrației sunt sunete fără sens, la fel de neplăcute precum zgomotul apei la toaletă sau scârțâitului ușilor
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
mai repede. Preferința electoratului român pentru stânga securisto-comunistă e ultimul act dintr-un proces suicidar început în decembrie 1989, când asasinarea ceaușeștilor i-a adus în prim-plan pe cei care asfixiau spiritual, schingiuiau moral și exterminau prin înfometare un popor credul până la prostie și mai depersonalizat decât bucățile de cartoane pe care, la vot, și-au transformat viitorul într-un scrum murdar și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai ales din disperare. O țară care nu mai
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
drumul cel mai economic, dar și mai primejdios, trecînd din India direct peste Himalaia, fără ocol. La Beijing, la dineul oficial unde se băură vinuri românești, avea să se glumească stăruitor pe chestia asta. Că noi și chinejii am fi popoarele cele mai curajoase și mai viteze din lume. Era cît pe aci să fiu mîndru de cele auzite. Pe urmă îmi adusei aminte că ce ne unea, de fapt, în acel moment, era că nu puneam prea mare preț pe
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]