2,792 matches
-
zid. Biserică a avut un iconostas sculptat de Ioan Novacovici în anul 1809, mutat în biserică edificata între 1927-1929, după planurile arhitectului Conrad Richter din Timișoara. Noul lăcaș de cult are hramul celui vechi. Tradiția populară susține că el a poposit la Buteni an casă cu nr.194 sau 196. În clădirea de la nr. 164 este școală veche, una din primele școli românești de nivel mai înalt din acestă parte a țarii. Între cei care au învățat aici, pe la 1876, a
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
iar oricât de exersat ar fi discursul meu, prin natura meseriei pe care o practic sau prin lecturile parcurse de-a lungul anilor, dulcele grai, atât de moale și catifelat al ardelenilor din Cicir mi se așează pe limbă când poposesc în casa unde au trăit străbunicii, bunicii, părinții și voi trăi și eu. Cicirul este așezat în Câmpia de Vest, pe malul drept al Mureșului, de-o parte și alta a drumului național Arad-București, între satele Mândruloc și Sâmbăteni, la
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
domnitorilor moldoveni până la Petru Rareș, care de altfel se refugiază la Ciceu între 1538-1541. În 1618, satul se găsește în proprietatea domnitorului transilvănean Sigismund Báthory. La 30 iulie 1661, principele Ioan Kemény, care tocmai declarase ieșirea principatului de sub suzeranitatea otomană, poposește aici cu un corp de armată. Este însă atacat de tătarii conduși de Ali-pașa, și, în urma unor pierderi însemnate, este nevoit să se retragă. Între anii 1850-1892, pe teritoriul satului există o mică manufactură de prelucrare a fierului (fabrica Kolb
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
relief din județul Mehedinți, din care face parte și localitatea Gârla Mare, fac din regiunea în care se află un punct de atracție deosebit din perspectiva turistică. Zona favorizează în primul rând turismul sportiv, dat fiind faptul că cei care poposesc pe aceste meleaguri practică alpinismul sau motociclismul montan, însă nu sunt de neglijat nici croazierele pe Dunăre. Accesul către comună Girla Mare este asigurat, în principal, drumul național DN56C Sălcia - Gârla Mare - Gogoșu. Populația comunei la 1 iunie 2005 a
Comuna Gârla Mare, Mehedinți () [Corola-website/Science/301605_a_302934]
-
de la familia Pipirigeanu, mocani veniți din zona Prundul Bârgăului. Privitor la numele satului Pluton , nu se știe exact originea acestuia. Unele surse spun că satul Pluton își trage numele de la o unitate militară (ploton) de greci sau turci, care au poposit mai mult timp aici în timpul răzmeriței din 1821. Alții spun că denumirea locului vine de la o specie de cerbi care în vorbirea locală veche se numeau „plotoni” și care se găseau în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele toponimului
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
ca locul unde în anul 1750, "dascălul grec Hristodor" înființează o "școală sătească". Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în "școală preparandă" care pregătea primii "învățători rurali" pentru satele plasei Oltețu. În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror comandant era, către București. "Benești" este și locul care a dat umanității pe cărturarul Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 obținea la Paris brevetul pentru
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
iscusiți cercetători în problema învățământului românesc din Transilvania, fiu al satului Adrian de pe Valea Gurghiului, în lucrarea „Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800”, Editura Lumina, Miron Neagu, Blaj, 1944, pagina 302, "„pe timpul acțiunilor antiunioniste a lui Sofronie, care a poposit cinci luni prin aceste părți iar la plecare a lăsat propagator antiunionist pe aprigul preot protopop Popovici al Idicelului”". Între documentele cu valoare agricolă, toponimică, onomastică, juridică și statistică care se păstrează la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Mureș din
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Lunca-Bradului, care este și actuala denumire a comunei. Această denumire i s-a dat deoarece în centrul comunei era o luncă în care pe malul râului, există un brad falnic, de care plutașii își legau plutele și la umbra căruia poposeau. În cadrul localității se remarcă o vastă toponimie de origine autohtonă geto dacă, latină, precum și de proveniență slavă:7 Printre toponimele și microtoponimele, în localitate avem : - termeni de proveniență autohtonă: Mureșul de la Maris, Pârâu, Cătun, Stână, Strungă, Bradu, Vatră. - termeni de
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
la intersecția Drumului Național 7 cu Drumul Județean Poienari - Curtea de Argeș. Se află la limita cu Județul Vâlcea și numără mai multe puncte și cătune: Vărzaru, Gârtani, Urleacu, Ișailești, Măncioi. În aceste locuri a sosit și scriitorul Liviu Rebreanu care a poposit, parese, înainte să scrie Ciuleandra și în hanul Vărzari. Astăzi acest han nu mai există, în locul lui fiind o clădire construită după modelul hanului de odinioară. Satul Măncioiu, enorie a Bisericii Vărzaru, numără 110 familii. Toți locuitorii satului sunt creștini
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
fost ecranizată în 1914 de către Leon Popescu, în regia lui Emil Gârleanu. În lucrarea sa monografică, ""Descriptio Moldaviae"", scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a descris astfel Cetatea Neamț: Printre primii scriitori care au poposit aici s-a aflat poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu, aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică ""Călătorii în Moldova"" (1859). Din orașul Târgu Neamț, poetul vede ruinele
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Crisului Repede, cu posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află Complexul turistic Piatră Craiului, cu mai multe restaurante, hoteluri și un magazin de suveniruri, si popasul Cabesteana. Mai exista o pensiune în zona Lorau (Valea Iadului)și una în satul
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
în general peșterilor, (stalactite , stalagmite etc.) obisnuite și “bilele - oolite” din această peșteră sau format cu siguranță prin cristalizarea calcarului, dizolvat de apele subterane pe traseele pe care acestea au circulat : fisuri, crăpături, falii, etc. Probabil că aceste ape au “poposit” în această peșteră formând un rezervor subteran, ca o imensă “geoda” în care, prin cristalizarea calcarului dizolvat de ape , sau format și au crescut aceste bile, dealungul erelor geologice. Cu timpul peștera s-a golit parțial de apă, iar bilele
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
Leșu, dirijați de Florian Bădoiu au susținut un concert în sala cinematografului „Aro" din București. În primăvara anului 1952 acelui an, trei profesori, culegători de cântece, de la conservatorul de muzică din Cluj: Tudor Jarda, Sigismund Toduță și Dorin Pop au poposit la Leșu. In primăvara anului următor Tudor Jarda a revenit la Leșu, cu gândul de a înființa aici o formație corală care să pună în valoare talentul leșenilor și dragostea lor de viață, de frumos precum și comorile folclorice pe care
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Crai” unde se ajunge greu chiar și în zilele noastre, ținutul find împădurit, greu accesibil. In legătură cu acest loc, bătrânul Dumitru Bodea povestește o legendă auzită de la bunicul său. Se spune că un crai în trecere pe aici a poposit pe una din stânci. De pe vârful ei și-a zvârlit cu putere toporul care s-a înfipt, foarte departe, într-o zonă de câmpie, cu ,toporâștea” în pământ. Din ,toporâște” a crescut un măr roșu, iar în locul respectiv s-a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
folosite movile de pământ, prima fiind așezată în partea de jos a pădurii, sub un ulm. Mergând spre miazăzi, se ajungea la mijlocul zonei împădurite, unde s-a așezat ca semn de hotar altă movilă de pământ. Mergând mai departe, se poposea în vârful unui deal, lângă o vie, unde a fost așezat al treilea semn de hotar. De acolo, hotarul cobora printre terenuri arabile și se îndrepta către râul Târnava, străbătând mai întâi o albie seacă. Partea de est a pădurii
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
din acest drum, care în totalitate e acoperit, se scot la iveală (blocuri mari de piatră) cu prilejul săpăturilor. În hotarul satului se află un deal pleș care domină zona, numit Tabara unde pe vremuri imemorabile susține legenda că a poposit împaratul Traian. Din discuțiile purtate cu istoricul Grațian Marcus reiese ca a poposit în august 1601 și Mihai Viteazul o noapte, în drumul său spre Cluj pe acest deal. În același loc în august 1849 au fost cantonate pentru un
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
mari de piatră) cu prilejul săpăturilor. În hotarul satului se află un deal pleș care domină zona, numit Tabara unde pe vremuri imemorabile susține legenda că a poposit împaratul Traian. Din discuțiile purtate cu istoricul Grațian Marcus reiese ca a poposit în august 1601 și Mihai Viteazul o noapte, în drumul său spre Cluj pe acest deal. În același loc în august 1849 au fost cantonate pentru un scurt timp armatele țariste. Legenda susține că un ofițer rus a îngropat o
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
fiind înrolați în timpul celui de-al doilea război mondial în armată ungară. Au fost și tineri care, trecând granița în România s-au înrolat în Divizia Tudor Vladimirescu, luptând pentru statul român. Spre sfârșitul războiului, în timpul retragerii, trupele germane au poposit temporar în sat, la plecare distrugând podul de lemn de pește valea Sălajului. Alături de orșul Cehu Silvaniei și comuna Benesat, localitatea Sălățig face parte, sub aspect etnografic din zona Codrului. La recensământul din anul 2002 satul a înregistrat 574 locuitori
Sălățig, Sălaj () [Corola-website/Science/301830_a_303159]
-
se concentreze și să formeze un grup mai mare de familii, adică sate pentru ca să-i poată domina și controla mai ușor. Un bei turc al cărui nume nu se cunoaște, a venit în plimbare în Delta Dunării împreună cu soția sa. Poposind la umbra sălciilor puțin timp, soția beiului și-a uitat umbrela la o salcie. Dându-și seama de lipsa umbrelei, soția beiului a început să strige în limba turcă „partișa, partișa” adică umbrela, umbrela. Această denumire în dialectul ucrainean înseamnă
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
o salcie. Dându-și seama de lipsa umbrelei, soția beiului a început să strige în limba turcă „partișa, partișa” adică umbrela, umbrela. Această denumire în dialectul ucrainean înseamnă „Pardin”. Populația auzind de această întâmplare a dat denumirea acelui punct unde poposise beiul de „Pardin” (denumirea ucraineană a umbrelei), iar satul s-a numit „Pardina”. Aceasta s-a petrecut în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Din punct de vedere spiritual, ei se bucurau de asistența religioasă de la conducerea bisericii din
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
în Sud, spre Siberia și Sahalin în Est și, în sfârșit, spre țările dintre Marea Baltica și Marea Neagră. Ramură sudică a pribegilor ruși de veche credință, preponderent filipoveană, s-a așezat pe pamant românesc prin migrații de intensitate diferită. Inițial au poposit pentru reculegere în vederea unei noi strămutări, cât mai aproape de granița cu patria mama, pentru o eventuală revenire în țară, după încetarea represiunii. Cei alungați și persecutați din cauza religiei au intrat în Nord-ul țării noastre, prin Iași, și s-au
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
este la 1909. Se spune că imediat după 1700 un baci, pe care îl chema Lungu, a întocmit această așezare, după ce a venit cu oile la păscut pe aceste meleaguri și a constatat iarba bună și stufărișul. Inițial acesta a poposit pe plaiurile secelene, actualul oraș Săcele, imigrând spre nord și stabilindu-se pe partea stângă a malului Râului Negru. Cu timpul așezarea a ajuns la 48 de familii numindu-se “Bacitelec” sau Cătunul Baciului. Doar pe la începutul anului 1918 așezarea
Băcel, Covasna () [Corola-website/Science/300370_a_301699]
-
o mitologie locală: o fântână miraculoasă (Fântâna de la Piatră), o stafie cuibărită într-o moară părăsită, un loc în care este îngropată o comoară ori iubiri excepționale, intrate în legendă. În timpul celui de-al doilea război mondial, în Comoșteni au poposit pentru un timp trupe naziste și apoi sovietice, care au lăsat amintiri de neșters în memoria colectivă. Denumirea satului și perioada lungă de egalitate socială a condus la constituirea unui spirit comunitar puternic, încât în perioada interbelică se crease, ca
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
asigurau lemnele de foc și construcție pentru cei din zonă. Legende din bătrâni pomenesc de cârciumăreasa Giangaliei, care era o femeie foarte frumoasă și care avea un han și o cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie. Primele documente
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
miraculoase greu verificabile. Deși dobridorenii îi atribuie origini fabuloase (romane, hunice, gotice etc.) numele este slavon. Vine de la Dobraia Dolina (Добраиа Долина = „Vale Bună”, în chirilică), expresie folosită probabil de păstorii sârbi și sloveni care au întemeiat satul sau au poposit acolo în jurul anului 1000. Este un nume potrivit cu locul, care este o vale roditoare a unui râuleț ce curge printre două mici dealuri. Prin rotacizare și contaminare fonetică Dobrii Dol - foarte probabil de-a lungul secolelor XII-XIII - a devenit Dobrii-dor
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]