4,015 matches
-
un cuptor ca lumea. Prietenele ei urmau să vină într-una din cele două vizite pe an pe care obișnuiau să i le facă și, în loc să se dea peste cap să le pregătească un adevărat festin (poate ceva italienesc, o porție bună de scaloppine cu paste preparate al dente), ea cocea chipsuri pita într-un cuptor de prăjit care îi ocupa tot „frontul de lucru” și zdrobea năutul într-un bol pe care îl ținea în poală. Emmy se consolase întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bogate în substanțe nutritive, fructe și legume, contribuise mult la îmbunătățirea imaginii despre propriul lui corp. Adriana achiziționase o mare cantitate de grâu quinoa foarte nutritiv, pe care îl suplimentase cu fructe de pădure, morcovi organici și — pentru calciu — două porții săptămânale de iaurt grecesc. După ce a descoperit că Otis prefera gustul apei Fiji în locul apei Evian și Poland Spring, Adriana îi umplea sticla de trei ori pe zi să fie sigură că elimină toate toxinele. O vizită la îngrijitorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mănînce. Dar Basie ridicase capacul tigăii. Un abur parfumat se ridică dintr-o fiertură groasă de orez și pește. Basie scoase două farfurii de tablă și linguri dintr-un sac de piele de sub pat. Încă fumîndu-și țigara Craven A puse porții pentru el și pentru Jim, cu eleganța unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
teama lui fusese firească - circulaseră zvonuri la Country Club cum că marinari englezi torpilați În Pacific se dedaseră la acte de canibalism. Basie se mai servi cu o lingură de orez. Nu se apucă Însă să mănînce această a doua porție, ci doar plimba farfuria pe sub privirea arzătoare a lui Frank. Jim observase deja că lui Basie Îi plăcea să-l țină sub control pe tînărul marinar și Îl folosea pe Jim ca să-l tachineze. Poate că Jim fusese educat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de bilete, Îi dădeau mai puțin decît partea ce i se cuvenea. Nu avea Încredere În nici una și nici În copiii lor ciudați, care arătau aproape ca niște englezi, dar nu vorbeau decît chineza. Jim era hotărît să-și primească porția lui de orez. Știa că era mai slab decît fusese Înainte de război și că părinții lui ar putea să nu-l recunoască. La orele de masă, cînd se privea În geamurile crăpate ale chioșcului de bilete, abia dacă-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nanking și, curînd după aceea, putu să-i vîndă doamnei Blackburn periile bătrînei. De cîte ori murea cineva, Basie era acolo cu informații și mîngîieri, deși moartea era un termen elastic pentru stewardul de cabine, deschis tuturor interpretărilor. Jim adună porțiile soldatului Blake timp de două zile după ce acesta rămase nemișcat pe podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
celorlalți, ajutîndu-l pe șofer să umple din nou sticla. Uneia dintre misionare i se făcu greață și vomită apa În praf, la picioarele lui. Jim Își reluă locul În spatele cabinei șoferului. Știa că făcuse bine că băuse el Însuși prima porție de apă. Ceilalți, inclusiv Basie și doctorul Ransome, erau Însetați și ei, dar numai el fusese gata să riște totul pentru cele cîteva picături de apă. Japonezii l-ar fi putut arunca pe șine, rupîndu-i piciorul de liniile de cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se Întreba cum explicau filmele britanice de actualități capitularea orașului Singapore. Și-l putea Închipui ușor pe doctorul Ransome antrenîndu-se Într-o bătaie cu gărzile japoneze și provocîndu-le necazuri tuturor. Totuși, cu toată demonstrația de altruism, doctorul Ransome băuse o porție mai mare de apă decît i se cuvenea. Jim observase de asemenea că doctorul Ransome era mai puțin interesat de bătrînii muribunzi decît pretindea. — SÎnt În lagărul de la Woosung, adăugă Jim. SÎnt În viață, să știi. — Mă bucur. Lagărul Woosung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prea flămînd ca să se bucure de miezul cenușiu, dar privi fotografia bărbatului și a femeii de lîngă Palatul Buckingham, sperînd că părinții săi, oriunde se aflau, aveau și ei un cartof În plus. CÎnd membrii familiei Vincent se Întoarseră cu porțiile lor, Jim se ridică și trase perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața trasă a soldatului japonez, care părea tulburat de lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu mîinile lui Însîngerate, se vor alătura curînd morților suprahrăniți. MÎncarea hrănește moartea, moartea care dorește și așteaptă propriile lor trupuri. Jim ascultă strigătele de beție din casa paznicilor și rafala de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să taie găini și precis o să rămână multe oase. În acest timp, cățelușa Laika se Învârtește În jurul Pământului la bordul satelitului artificial Sputnik 2. Cum au prins-o hingherii ca să o dea cu satelitul și cum o să moară pentru că ultima porție de mâncare e cu otravă În ea. N-are Laika norocul lui Belka și Strelka. E ghinionistă. Va muri pe altarul științei și tehnicii. Cât despre Gerilă, auzi ce voiau să facă din el, mânuși și ruj de buze. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai putea de atât stat pe scăunel În fața porții. A stat pe scăunel până a murit sora lui de cancer și acum umblă teleleu. Îl găsești mereu la bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a venit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și cu orice preț. Orașul oamenilor devine un oraș al câinilor de pripas, un oraș al câinilor, și oamenii trăiesc alături de câini. O teamă fără nici o motivație bate la ușa fiecăruia. Orice zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile, muzica, amintirile, propria conștiință. Teama ia forma unei liniști interioare. 20 aprilie Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul. Se duce bătută de vânt ziua, porție a zilelor ce ni s-au dat. Tu, plin de teamă, dar și de scârbă, pentru cei care păzesc ruinele bisericii demolate. Furi o bucată de cărămidă, urmă a acestei biserici pe lume, Sfânta Vineri. O așezi acasă Între cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dar, dintre ele două, Ruby era cea mai ahtiată după junk. Ea Însăși era singura persoană pe care-o auzise vreodată care se uitase la Supersize Me1 lăsându-i gura apă tot filmul. După film, devorase doi Big Mac, o porție mare de cartofi prăjiți și o Cola mare. Își dădea seama că pentru cineva care Își pusese În cap să deschidă un magazin dedicat tuturor lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel contradictorie. Încetase să mai Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să mai Încerce să găsească explicații. Dedusese că viciile sunt o parte din natura umană și că pofta de mâncare plină de grăsimi și de E-uri era viciul ei. Pentru sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia sub nici o formă să ajungă să i se facă patru bypassuri Înainte de menopauză sau să se transforme Într-o femeie cu slănină tremurătoare pe fund, așa cum văzuse În documentarele despre Texas. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
groaznică, deoarece ar fi Însemnat ca Ruby să Întrerupă ceremonialul și să atragă atenția asupra sa. După ce și-a parcat mașina, a sprintat În josul străzii - cât de rapid Îi puteau permite tocurile roz de piele Întoarsă. S-a oprit În fața porții și și-a căutat mobilul prin geantă. Trebuia să Îl pună pe silențios astfel Încât să nu existe posibilitatea de a suna În timpul ceremoniei. Când și-a găsit telefonul, a descoperit că nu mai era nevoie, deoarece bateria era iarăși descărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai descoperise În trecut oameni despre care credea că și-o vor Împărți și nu și-o Împărțeau și viceversa. Când veni mâncarea, observă că Sam părea cam Încurcat și că se codea să Înceapă să mănânce. Îi oferi din porția ei de porc cu sos dulce-acrișor. —Împarți! se lumină el la față cu un suspin de ușurare și luă farfuria ovală pe care i-o Întindea Ruby. Stăteam aici și-mi făceam griji că n-o să Împarți. Știi, sunt doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al meu să aibă surplus de substanțe cancerigene. Găsiră un vânzător de hot dog, și Sam Îi sugeră lui Ruby să ochească o bancă liberă cât timp stă el la coadă. După zece minute, veni la ea Încărcat cu două porții de hot dog Înecate În ketchup, muștar și ceapă. Nu mai aveau Cola, așa că am luat două cutii din cea mai rafinată bautură carbogazoasă cu aromă identic naturală de portocale. —Perfect, declară ea. După ce au terminat de mâncat, se hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o Întrebă Ronnie la rândul ei, punând o tabletă de detergent În caseta mașinii. Nu urmase degeaba atâta amar de vreme ședințe de psihoterapie ca să nu poată să Întoarcă mingea unei Întrebări În terenul adversarului. Mătușa Sylvia rămase pe gânduri. Porția dublă de prăjitură Pavlova o ajutase să se trezească. — Un pic, răspunse ea. Astăzi a fost mai dezmorțit, nu? Dar cred că din cauză că-l tot Îmboldeam eu, așa că era cam agitat. Nu-i o companie prea plăcută, dar spre sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bună zi, Îi spuse Ruby lui Chanel În timp ce se cățăra pe un scaun de bar. Un chelner apăru cu o tavă cu aperitive. Chanel refuză, dar Ruby nu se putu abține și luă un con minuscul de hârtie cu o porție de pește cu cartofi prăjiți care să-i ajungă fix pe-o măsea. —Mă Întreb totuși cum o să facă față faimei ăsteia noi, spuse Chanel Întinzându-se să-i ia lui Ruby un cartof. —O să fie bine. E destul de cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aceea trăiam cu arancini, niște turte de orez prăjite, cât se poate de gustoase. Mă opream să le mănânc într-un local care astăzi nu mai există. Era acolo o tejghea de marmură și un bărbat costeliv îmi servea tăcut porția de mâncare. Trei arancini pe o farfurie grea de cârciumă. Știi, fetițo, viața este o hârtie adezivă ușor mincinoasă, lipiciul pare să reziste, pare că multe lucruri trebuie să reziste. Apoi o desfaci și îți dai seama că lipsesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
periile albastre ale spălătoriei pentru mașini, închisă în momentul acela, și mă gândisem că n-am fi reușit, că aș fi pierdut-o din nou. Într-o pompă de benzină am știut că va muri. Bărbatul mânca. Își luase o porție de pilaf rece și o sticlă de apă minerală. Își pusese un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aproape-i făcu plăcere. Avea să-și scoată din plin, dar din plin paguba, cu Eugenia. Care, desigur, o ținea pe-a ei: „Ei, ușurel și mâinile acasă!“ Nu era chip s-o scoți din asta! Eugenia îi îngăduia cu porția s-o vadă și numai s-o vadă, aprinzându-i poftele. Odată el îi spuse: — Mă cuprinde dorința de a scrie niște versuri în cinstea ochilor tăi! Și ea îi răspunse: — Scrie-le! — Dar pentru asta - adăugă el - ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]