3,471 matches
-
Vasile, scriitorii din tren au fost atât de diferiți... Am auzit și citit de la literatură feministă la poezie scrisă în vechi ritmuri scandinave, de la romane polițiste psihologice la bestselleruri pe formula Barbara Cartland, de la poezie crudă realistă până la poeme cu porumbei ai păcii. A fost o lume diversă, de valori diferite, cu concepții diferite. Dar n-ar fi fost plicticos să fie altfel? Am făcut acest lung preambul la întrebarea ta pentru a sugera că mi-e greu să compar literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
70, reluat cu însuflețire de către Luca, în direcția evreilor elenizați, și de către Matei în direcția evreilor tradiționaliști. În textele celor trei, fiecare episod este recadrat, indexat, repertoriat, etichetat, certificat conform tradiției. Modalitate un pic cam greoaie, nu prea "picioruș de porumbel", cum se zice prin comitetele de lectură ale editurilor. Voința de a stabili că rabinul Ioshua ben Iosef, fiu al lui David, fiu al lui Abraham etc., este într-adevăr cel anunțat de Lege și de Profeți, fără alte precizări
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul meu preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani). Decorul îmi este de mult întipărit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mă mai prinzi pe-aici! Desfid orice ființă umană (ceea ce Isus era pe deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înseși, unde orice săpătură, sondare sau scurmătură de lopată sunt interzise începând cu anul 2000 (ceea ce nu a împiedicat Wafq să amenajeze noua moschee subterană Marwani). Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
porumbei și pe schimbătorii de bani. Și făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat de covoare pe care te poți ciuci în voie pentru a pălăvrăgi ca într-un salon
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Când te-ai săturat de compromisul molâu al "valorilor comune", de suficiența vagă care acoperă "o anumită concepție despre om" sau de reuniuni ad-hoc care nu durează mai mult de o clipă demnitari în straie multicolore dând drumul la niște porumbei de pe treptele vreunei biserici -, când preferi realmente să fii adevărat decât să fii văzut, e mai bine să stai cu preopinentul față în față și să faci pereche cu el pentru a evita greșeala neperechii. De fapt, potrivit unui cunoscut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa bomba atomică și punerea în afara legii a energiei electrice, precum și restabilirea în toate drepturile și în starea de superioară demnitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
XX, Europa a fost zguduită de războaie mari. Ultimul a fost cel mai crâncen. 9. După dezastru, Europa obosită își așteaptă pacea și refacerea. Popoarele mici din acest colț al sud-estului european nu văd încă deasupra apelor tulburi ale potopului porumbelul păcii cu ramura de maslin în cioc. 10. Doritoare de pace aceste neamuri ale S.E. european și îndeosebi R. și B., care au suferit atât, își pun încrederea numai în muncă pașnică și în progres, subt legea nouă a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
romani care bat cu ștangă de fier în clopotul cel mare orele, hulubii cetății se adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu-le, dărămând și aranjând locuinți după gustul lui. Mauzoleul lui D. e astăzi templu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Făt-Frumos din colindă acest statut explică alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alte colinde de fecior, unele balade și basme. Flăcăul vine în lumea cunoscută aproape zburând și în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a topit prin imersiunea lui în sacru și fiecare gest al său va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul de magie pozitivă făcându-se prin mijlocirea cuvântului. Confundat inițial cu un stol de porumbei, alaiul boieresc intră pe „scena” colindei în frunte cu calul „galben, bidiviu”. Simpla lui descindere din sferele aflate deasupra privitorilor anunță capacitățile divine ale calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să evite ingerarea nefastă care ar opri-o în infernal. Așadar, în cazul ipostazei nespecifice a inițierii feminine dinamice, tiparul se repetă, fetele mai mari nu au înzestrarea necesară la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este mereu invocată, ca dovadă a cunoașterii sacrului, efectul distructiv al intruziunii pare proba incontestabilă a parcurgerii traseului, căci dimensiunea mitică stă sub semnul tabuului. Altă pasăre care conduce în sacru, dar nu are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în sacru, dar nu are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar el a început a se ruga
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
podul casei. Se Înțelege de ce, după culesul viilor ne Îmbulzeam să ne urcăm În pod după cele trebuincioase gospodăriei. * Botul era un vas din lemn, În care botașii preluau strugurii de la culegători, Îi zdrobeau cu un băț din lemn de porumbel prevăzut În partea terminală cu ramuri de cca.5cm și-i transportau În butea colectoare de 500-1000 l fixată În car. Nu pot uita din timpul culesului, via părintească din "heveș", dealul răsăritean cel mai Însorit al satului, lăsată În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se-ndulcea și lipia nu creștea, au murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbește cu sfială Și botează cu-ndrăzneală: E Mielul Lui Dumnezeu Ce ridică păcat greu El e foc ce mistuiește Și făptura ce-nnoiește Și-L botează În Iordan La-nceput de veac și an. Domnul când L-a Botezat Porumbel s-a ridicat Porumbel de pe pământ Chipul Domnului Cel Sfânt! Și s-a auzit de sus Glasul Tatălui ce-a spus: Acesta e Fiul Meu Pe care Îl iubesc Eu Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
botează cu-ndrăzneală: E Mielul Lui Dumnezeu Ce ridică păcat greu El e foc ce mistuiește Și făptura ce-nnoiește Și-L botează În Iordan La-nceput de veac și an. Domnul când L-a Botezat Porumbel s-a ridicat Porumbel de pe pământ Chipul Domnului Cel Sfânt! Și s-a auzit de sus Glasul Tatălui ce-a spus: Acesta e Fiul Meu Pe care Îl iubesc Eu Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat Și cu Domnul a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
te-ai urcat în pom, să nu te crezi fruct. * Și scărilor sociale li se rup fusceii. * Ghinionul este scuza neputinței noastre. * Suntem opera propriei mentalități. * Dacă vrei să cunoști omul, pune-l într-o situație avantajoasă. * Dacă îți scapă porumbelul din gură, s-ar putea să porți pe umeri o colivie. * Dacă vrei să nu ai dezamăgiri, nu lăsa politica pe seama oricui. * Pescarul a prins un crap de două kilograme; leneșul a prins un somn de 24 de ore. * Ca să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
trecut migrația, se poate afirma că cel puțin fază normală s-a încheiat"38. Pentru Folgòre din Sân Gimignano, care scria la începutul secolului al XV-lea, luna octombrie era sezonul de vânătoare, iar noiembrie cea în care se mânca porumbei și vânat 39. Prima zi a lunii octombrie reprezintă și în zilele noastre deschiderea sezonului de vânătoare în Italia, așa cum se știe sau cum semnalează bătăile vânătorilor din Toscana. De aceea, "amendamentul" propus de Ridolfi, de a schimba lunile septembrie
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
te poți sui decât pe jos din cauză că cararea dispare cu totul pe niște coaste prăvălatice foarte prăpăstioase. Ne-au trebuit șase ceasuri ca să ajungem în vârf. În acest timp, însurățeii n-au încetat de a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu deranjează. E o atitudine ceva mai inteligentă sau, dacă vreți, negentropică. Un exemplu Îl avem În Iași: ciorile care invadaseră Piața Unirii au dispărut de acolo prin anii ’60, atunci când a fost stimulată, prin adăpost și hrană, popularea cu porumbei. Și, dacă am amintit de câinele vagabond, cred că sunteți de acord că el e totuși oarecum artificial: e beneficiar al spațiului antropizat, nu al unuia natural, fapt ce-i conferă avantaje, dar și pericole; ca emisiunea de față. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]