3,550 matches
-
față, W. ședea în biroul său cu tavanul destul de scund, capitonat până la jumătatea pereților cu lambriuri. Se pare că pe vremuri fusese o odaie oarecare. Una dintre ferestre dădea spre esplanadă, celelalte două, laterale, înspre o pajiște, traversată de o potecă ce se întindea de-a lungul unui șanț cu apă până la primele case ale satului. W. făcea o trecere în revistă a comenzilor și achizițiilor, inventaria produsele specifice firmei sau pe cele cerute în mod expres de clienți și fabricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori avea ocazia să se apropie de vreo fată din vecinătatea noastră, Felix făcea „Hm-kmm“, iar Karl, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urmă de clei - iar profiturile la macarale sunt enorme - „Ha“, cu una, două instalații de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
După gropile și vestigiile aflate, s-ar putea spune ca stăpâniseră un pământ care se întinsese din Franța până în Ungaria, din sudul Germaniei până în Tessin, și mă opinteam în cizmele de cauciuc mult prea mari în spatele lui Armin, sus pe poteca din pădure, până la creastă. Ne lăsaserăm bicicletele mult în urmă și mergeam pe cărarea golașă și calcaroasă care se înălța mai sus de vârfurile copacilor și fiecare pas ne purta mai adânc într-un sălaș de existență străină, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un zgomot asemănător unui foșnet de frunze. W. își întoarse privirile de la drumul care străbătuse o porțiune de pădure, înspre marginea câmpiei. În depărtare se întindea cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă culorile. O potecă de parcurs cu piciorul se pare că ducea acolo jos, pe coastele acoperite de vii și, mai apoi, la restaurant - unul din locurile favorite ale bunicului, pe care le căuta de ani de zile -, unde azi îi aștepta o Metzgete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi adus după sine mai mult timp liber și ar fi crescut interesul pentru umplerea acestui timp. Nu doar cei bogați urmau să plece la munte, ci absolut oricine avea chef. Era necesar să se construiască tot mai multe poteci montane, teleferice și telecabine care urmau să poată duce oamenii sus, în regiunile rezervate schiorilor. La curling cunoscuse un inginer și un constructor care executau aparate de siguranță care, în cazul unei pene, la blocarea unui teleferic, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
verzi mi-au trimis o privire atât de limpede, încât amintirea ei după atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită spre deal îi produce amețeală. Înainte de a mă avânta dincolo de culme, mă întorc și o văd stând pe loc, mică și neputincioasă, clătinându-se cu ochii închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
una soților Compton, se simțea obligat să o Însoțească de o explicație detaliată a motivațiilor dramatice care impuneau schimbările și notițe, la fel de detaliate, asupra modului În care trebuiau interpretate replicile noi. Începea să aibă sentimentul că ghetele lui fac o potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor eforturi era absurdă. Oricât ar fi Îmbunătățit Americanul, tot nu mai avea șansa unei a doua premiere pe scena londoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Făceau baie În apa Înghețată, de pe plaja care se Întindea la nord-est de port, și, la vremea refluxului, jucau cricket pe nisip. Vâsleau În sus pe râul Esk, trăgând barca de frânghii ca să o treacă peste ecluza joasă, și suiau poteci povârnite pentru a organiza picnicuri lângă cascada de la Cock Mill. Aceste distracții și excursii Îi erau cunoscute lui Henry, ca și unei mari părți a populației britanice, din pitoreștile aventuri ale Familiei Brown, versiune numai vag disimulată a familiei Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl momească pe Kiki, Îndepărtându-l de restul. Avea impresia că prietenul său era În primejdie să se suprasolicite, În efortul de a păstra tradiția vacanțelor la Whitby. Dar acceptă să Îl Însoțească Într-una din plimbările lui favorite, pe poteca de pe faleză, până În micul port pescăresc Staithes. Chiar dacă erau mai bine de cincisprezece kilometri până acolo, drumul era În cea mai mare parte plat, odată ce urcai ieșind din Whitby, și aranjară ca o trăsurică să Îi aștepte la Staithes, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cartierul general Într-un mic hotel privat de pe faleza Înaltă din capătul vestic al orașului, cunoscut sub numele de Leas, unde se construise masiv, cu intenția de a atrage turiști. Erau aici o promenadă lată și imens de lungă, o potecă În zigzag care cobora până pe plaja de pietriș, aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de balustrada terasei În timp ce discutau, căci coborâtul pe potecă până pe plajă presupunea și un urcuș epuizant Înapoi sau o ascensiune incomodă cu scârțâitorul teleferic Sandgate. De cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du Maurier continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Șederea la Dunwich se apropia de sfârșit. O prelungise până În septembrie și peisajul era atins de primele semne ale toamnei, parcă În consonanță cu starea lui de spirit elegiacă. Warren Își adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța imediat după asta să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre alcătuirea lor cărnoasă. Dar ei ar fi zburdat în orice caz cu cutare sau cutare domnișoară dispusă în apropiata pădure Grafenberg, care însă în iarna lui ‘47 era, la fel ca tot ce o înconjura, înghețată bocnă. De altfel, potecile ei duceau la acel sanatoriu în care, cu puțini ani mai târziu, un pacient l-a rugat pe îngrijitorul său, Bruno, să-i facă rost de cinci sute de coli de hârtie albă, ceea ce a avut urmări. Cu încăperea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și în apropiatul Grafenberg, o suburbie în a cărei pădure învecinată nu doar spitalul și sanatoriul aveau să-și facă un nume datorită pacientului lor avid de amintiri; și mie a început să-mi placă pădurea: dansatorul înfierbântat găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă sus obloanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
Bătrâna Elena Marin Alexe fiului meu, Robert... Cobor pe-o potecă, Spre-o gură de rai Și-ntreb o bătrână: - Mata, câți ani ai? S-oprește din cale Cu fruntea plecată, Proptită-n toiag, Cu vorba înceată. - Trec anii ca zorii, Abia dacă-i vezi. Sunt tare bătrănă, De vrei să
B?tr?na by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83257_a_84582]
-
văzduhul ce moare Retras tacit prin suflet stingher Plâng pe fereastra opacă din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin inima mea Urc poteci de vreme uitate Mai sper să găsesc o sclipire de stea Balsam pe nădejdi nesperate
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
vrei a mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc ca CERUL să se-adâncească-n VAN Pe lungi poteci de geruri te voi veghea în șoapte Și voi iubi, iubirea din liniștea de ani, Când brațul suferind se va lungi pe-o noapte. 04-12-2007, 1157h TRUPUL DE LUMINĂ Domnului Horea Zilieru TRUPUL DE LUMINĂ domnului Horea Zilieru Prin cerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
somnuri De ce nu ești, de ce nu vrei să mă iubești în GENUNI Să fii tu PRINȚUL MEU, din MIANDRE DE DORURI. 15-12-2007, 1645h AȘCHIE DE SOARE Domnului avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească pe băiat. Ba nu sunt laș! a strigat el cât a putut de tare, întorcându-se din nou cu fața la pădure. Uite! Am să vin la potecă, a mai zis el și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere. O auzea așa de tare că-i putea număra bătăile, dar nu a luat-o în seamă. A mai făcut câțiva pași ferindu-se de mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]