71,953 matches
-
bolnav). Toate aceste reglementări vizează în primul rând funcționalitatea mecanismului de factură biologică specific femeilor, dar tinde să amplifice, să prelungească implicarea mamelor în îngrijirea copiilor și, astfel, sub intenția generoasă a protecției maternității, se instituie un tip subtil de presiune socială care le determină pe femei să dezvolte anumite comportamente sociale și nu altele. Femeile cuprinse într-o formă de asigurare (în cadrul sistemului asigurărilor de stat) pot beneficia de concedii plătite pentru creșterea copilului 32. Pentru sectorul privat, nu există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe de-o parte, iar pe de alta, capacitatea societății de a răspunde la ele astfel încât să se păstreze în anumiți parametri ordinea socială conduc la ideea unor relații de putere. Indivizii își revendică drepturile, se organizează în grupuri de presiune, iar conducerea societății, pe o treaptă sau alta, încearcă să răspundă solicitărilor în limita resurselor existente, astfel încât să medieze interesele tuturor și să facă posibile relațiile de colaborare. Obținerea anumitor drepturi sociale s-a realizat în timp, ca o încununare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
om nu-și îndeplinește îndatoririle legale față de alții (cum ar fi, de exemplu, aceea de a-și întreține copiii), nu este nici o tiranie în a-l forța să-și îndeplinească această obligație. Cum să facă însă societatea o astfel de presiune, când legătura dintre copil și părinte nu este reglementată printr-un act juridic (obligatoriu de onorat), cu rol de contract pentru discuția de față? Asumarea îndatoririlor părinților față de copiii lor rămâne o problemă de libertate morală. Mill (1994, p. 137
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
apărute în viața femeilor 54. Primordial este însă faptul că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
social al căsătoriei determină gradul de acceptare socială. Percepția comună, conform căreia susținerea copiilor în familia completă este mai adecvată decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept născut viu atât de către mamă, cât și de către tată, până la modul cum sunt receptați copiii în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu copiii sau să primească sprijin personal ori pentru persoanele apropiate care se confruntă cu diverse probleme de viață. Astfel, vor exista constrângeri obiective care să-i conducă pe toți spre un parteneriat privat. Din sfera publică, se fac însă presiuni spre legalizarea cuplurilor heterosexuale care își propun să devină părinți. De la obiceiuri, prejudecăți, practici cotidiene până la aspecte de politică publică privind protecția familiei, totul concură spre valorizarea pozitivă a relațiilor legalizate. Temeiul îl constituie oferirea unui climat armonios pentru creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât o femeie ce are o relație nelegalizată sau o femeie singură. Statusurile private ar trebui să fie o expresie a liberului arbitru al fiecăruia. Femeile și bărbații intră însă în relații unii cu alții și le structurează specific sub presiunea modelelor culturale. Uneori, se căsătoresc pentru că așa se obișnuiește și rămân căsătoriți pentru a păstra onorabilitatea în fața celorlalți. De exemplu, la noi, este recunoscut că statutul de fată bătrână, alături de cel de femeie divorțată sunt nefavorabile ca legitimare socială 87
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
context, familia monoparentală se află într-o situație paralelă. Femeile părinți singuri sunt adesea hărțuite, agresate, marginalizate, tocmai pentru că în plan public s-a identificat o anume vulnerabilitate, care decurge din starea lor de singurătate. Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest tip în cadrul familiei (opresorul lipsește), dar sunt vânate în spațiul public, ca fiind disponibile, ușor de influențat, abordabile. Toate aceste aspecte sunt de fapt dimensiuni ale vieții private, care decurg dintr-un statut aparte: celibatul. Prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mult mai interesate să-și protejeze copiii: Gradul de implicare a bărbaților în cupluri monogame și importanța rolului pe care îl joacă în creșterea copiilor depind mai puțin de instinct și mai ales de tipurile de norme sociale, pedepse și presiuni care sunt exercitate asupra lor de comunitatea mai largă în care trăiesc. (F. Fukuyama, 2002, p. 118) Această constatare, deși sugerează că se întemeiază pe argumente apropiate de spiritul obiectiv al științei, transmite o diferență între bărbați și femei în defavoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
calitatea lor de mame. În plan social, ar trebui, într-o ordine morală, ca un bărbat să aibă numai acel număr de copii pe care i-ar putea crește prin implicare directă în îngrijirea și educarea lor. Asupra femeilor acționează presiunea socială privind stabilitatea în cuplul monogam, chiar într-o mai mare măsură decât asupra bărbaților. Femeile nu le sunt mai apropiate copiilor lor atât din instinct, cât dintr-un atașament puternic, rezultat din socializarea lor orientată spre grijă și empatie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și troieni. Unii trag la dreapta, alții la stânga. Sunt tot felul de influențe. De presiuni... Pe de altă parte, se știe că nici Înălțimea Voastră nu sunteți partizanul unei alianțe cu Anglia... Până la urmă era vorba de a vă servi cât mai bine. Atunci află, Alquézar, că pentru asemenea servicii am pus să fie spânzurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oare să lămuresc de ce s-au întâmplat diferite lucruri? Eu nu am nici o explicație. Absolut nici una. Explicațiile, care implică motive și consecințe, mă umplu doar de îndoieli. Adesea locuiesc învăluit de nori. Este din cauza diferenței față de nivelul mării și din cauza presiunii joase, care vine tot timpul agale dinspre vest. Singurul munte de aici, din jur, mai înalt ca Ava este Åmliden. Uneori, când e senin, pot vedea cum lucesc ferestrele hotelului pe care cineva l-a construit acolo sus. Este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
legi specifice. 5. Autoritățile locale și regionale, în special în țările cu structură federală. 6. Anumite autorități supranaționale (ex.: Uniunea Europeană) pot avea, în egală măsură, puteri în domeniul politicii economice. FMI este un alt exemplu, sau B.M. 7. Grupurile de presiune, în care includem: sindicatele; patronatele; diferite grupuri de interese (asociații, firme străine, centre de lobby) ș.a. Acțiunea acestor grupuri de presiune vizează în principal apărarea pozițiilor cîștigate sau a intereselor categoriilor economice și sociale pe care le reprezintă. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
avea, în egală măsură, puteri în domeniul politicii economice. FMI este un alt exemplu, sau B.M. 7. Grupurile de presiune, în care includem: sindicatele; patronatele; diferite grupuri de interese (asociații, firme străine, centre de lobby) ș.a. Acțiunea acestor grupuri de presiune vizează în principal apărarea pozițiilor cîștigate sau a intereselor categoriilor economice și sociale pe care le reprezintă. Ele pot acționa direct asupra celorlalți actori menționați, sau prin intermediul mass-mediei și, bineînțeles, al partidelor politice. Această influență tinde să fie instituționalizată. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politice. Această influență tinde să fie instituționalizată. Prin urmare, actori numeroși intervin, în diferite moduri, sub di-verse titluri, în definirea și punerea în operă a politicilor economice. Aceste diferite centre constituie ceea ce numim Stat. Ele se influențează reciproc, suportînd diferite presiuni. Poate fi semnalată, ca tendință, o trecere de la modelele centralizate la modelele multidecizi-onale. 1.10. Administrațiile private Cînd se discută rolul economic al administrațiilor, sunt neglijate adesea colectivitățile locale, pentru importanța cărora însă pledăm cu convingere. Dar și mai des
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se fac la intervale mari de timp, iar concurența este destul de puternică. În situații de monopol natural, contractul de management va conține reglementări referitoare la tarifele serviciilor publice și la rezultatele ce urmează a fi obținute. Avantajele rezidă într-o presiune mai mică asupra bugetului, ameliorarea raportului preț/calitate, o productivitate și o rentabilitate sporite. Dezavantajul ar consta în faptul că astfel se poate perpetua comportamentul monopolist al furnizorului și riscul de corupție implicat. Privatizarea nu trebuie, pe cît posibil, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
din urmă. În vederea combaterii acestei erodări a consimțămîntului, autoritățile încearcă să dezvolte strategii adecvate, încercînd la nevoie să lege creșterea impozitului de un anumit serviciu foarte solicitat, sau de un proiect de importanță capitală pentru cetățeni (earmarking). 3.3.2. Presiunea fiscală Este resimțită de toți plătitorii de impozite. În mod normal, contribuabilul onest și cu spirit civic vede în impozit un rău necesar. Dar cînd povara fiscală depășește anumite limite ale suportabilității, ea inhibă inițiativa și dezvoltarea economică, provoacă evaziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
necesar. Dar cînd povara fiscală depășește anumite limite ale suportabilității, ea inhibă inițiativa și dezvoltarea economică, provoacă evaziunea fiscală la cote considerabile și încurajează economia subterană, sau nonfiscală, putînd conduce chiar la revolte fiscale sau alte acțiuni de acest gen. Presiunea fiscală se măsoară prin raportul dintre suma totală a prelevărilor obligatorii și produsul intern brut (P.I.B.). În ultimele două secole ea a crescut, de regulă, în întreaga lume, în strînsă legătură cu creșterea rolului economic și social al Statului, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prelevărilor obligatorii și produsul intern brut (P.I.B.). În ultimele două secole ea a crescut, de regulă, în întreaga lume, în strînsă legătură cu creșterea rolului economic și social al Statului, a cheltuielilor publice antrenate. Pe ansamblul țărilor O.C.D.E, presiunea fiscală se situează la aproximativ 40%, cu diferențe, desigur, între țările membre (de ex.: aprox. 44% în Franța și aprox. 29% în SUA, sau Japonia). În România, potrivit datelor oficiale, povara fiscală se situează în jur de 33%, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se situează în jur de 33%, ceea ce ar însemna, dacă este reală, o rată relativ scăzută, permisivă pentru dezvoltarea economică. întrebarea e dacă la numărător s-a trecut ceea ce trebuia încasat potrivit legii, sau ceea ce s-a încasat efectiv... O presiune fiscală prea mare poate descuraja agenții economici să investească, să economisească, să producă. Economistul american Arthur Laffer susține că o rată a fiscalității foarte ridicată distruge însăși baza fiscală. "Curba Laffer" descrie relația dintre rata impozitării și veniturile fiscale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu ține seama de conjunctură, de comportamentul diferit al celor două variabile în perioade de criză sau de avînt, pe termen scurt sau pe termen lung. Ideea de reținut este, însă, aceea că, pentru fiecare conjunctură, există un optimum al presiunii fiscale. Guvernele, autoritățile fiscale în general trebuie să aibă grijă ca o creștere prea mare a ratelor de impunere să nu se întoarcă împotriva propriilor interese, datorită reacției contribuabililor, mai cu seamă pe termen lung. Pentru a evita astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
automat pradă iluziei fiscale și nu vor reacționa, sub o formă sau alta, la creșterea poverii fiscale. Dar fenomenul este real și are chiar efecte pozitive, prin aceea că minimizează costurile politice și limitează proporțiile evaziunii fiscale. Nivelul optim al presiunii fiscale este extrem de greu de determinat. Deși teoreticienii l-au înălțat mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Deși teoreticienii l-au înălțat mereu în timp, practica l-a depășit de fiecare dată. De fapt, este vorba mai curînd de o percepție ce variază în funcție de circumstanțe diferite: economice, politice, psihologice etc. Ca atare, putem vorbi despre limite ale presiunii fiscale, și ele sunt: limite de natură psihologică, care sunt date de reacțiile contribuabililor, care pot opune rezistență la creșterile de impozite, prin evaziune, fraudă, renunțare la activități productive și chiar revolte sau greve fiscale; limite de natură politică, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a cheltuielilor publice este egală cu utilitatea marginală a veniturilor private rămase la contribuabili. Altfel spus, presiunea optimă este cea care corespunde egalității dintre utilitatea socială a cheltuielilor publice marginale și dezutilitatea socială a prelevărilor fiscale marginale. Potrivit altor criterii, presiunea fiscală optimă este cea care permite maximizarea produsului intern brut, sau maximizarea randamentului prelevărilor obligatorii. Presiunea fiscală la nivel național (globală) se calculează după formula: Impozite + C.A.S. Pfg = -------------------------------P.I.B. La nivel individual, presiunea fiscală se exprimă prin raportul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]