2,866 matches
-
se simtă o fiică a pământului, acela și a acelor oameni. Puțină căldură și o fărâmă de simpatie omenească, în jurul ei... asta dorea. Ea le cerea iubire, așa cum îi dăruise ea lui Nică și lui Suru. Fără prieteni, fără vorbe prietenoase... era dureros de singură. Numai în singurătate, ori prin locurile pe care le colindaseră împreună cu Nică, ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Gacel refuză cu naturalețe. Coborâse și-și luase armele și gerba cu apă. — N-are pentru ce să-mi mulțumească. Făcu o scurtă pauză. — Voia să treacă granița și a trecut-o. Acum este oaspetele tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce înseamnă fată mare... Tony afișează iar moaca de mare nedumerit... Spune mă, nu mi-ai zis că nea Toni știe ce este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apartament ocazia să ia cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai spune că-i străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
senzația că te cunosc. Ea știa ce Însemna asta. — Da, spuse ea, cu durerea seacă și banală a dezamăgirii, și eu am impresia că te cunosc. Și se referea la scările lungi, așteptatul la ușa agentului și evreul tânăr și prietenos, explicând cu blândețe și fără interes că nu avea nimic pentru ea, absolut nimic. Da, se gândi ea, se cunoșteau. O recunoscuseră amândoi și asta Îi lăsase pe amândoi fără cuvinte. Lumea se schimba, se mișca, trecea pe lângă ei. Copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și trecerea uneia din santinele, cu pușca petrecută peste umăr. — Cât va lua să deschideți ușa? Întrebă doctorul Czinner. — Cinci minute. — La treabă atunci. Doctorul Czinner bătu cu degetul În fereastră și celălalt soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să dau de mașina aceea. Dacă este a soldaților, aceștia nu-mi vor face nimic, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost niște pești orbiți de o lumină prea puternică. După ce, în sfârșit, isi satisfăcură nevoile cele mai stringențe, ființele monstruoase se întoarseră către ei, adresându-le ceea ce păreau a fi vorbe de mulțumire și făcându-le, în același timp, semne prietenoase, prin care îi invitau să se apropie, dându-le de înțeles că nu aveau nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și să-și agite amenințător armele în aer, aparent cu intenția de a-i obligă să se îndepărteze de apele acelea. Se dovediră inutile atât gesturile prietenoase ale celor de pe vas, cât și sunatul din cochilie și chiar - în ultimă instanță - bătutul clopotului. Singurul efect al acestui ultim procedeu fu acela că, pentru câteva minute, agresivii băștinași ramaseră că trăsniți, însă imediat după aceea lansară asupra navei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-un gest prietenos, la care celălalt îi răspunse de îndată și continuă să vâslească fără să grăbească ritmul. Ajunse, în sfârșit, la picioarele colibei și își trase barca pe uscat, alături de caiac. — Bună ziua, părinte. Mă bucur să vă văd, îl întâmpină el. — Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care din fundul localului își ridicase chipul din cartea pe care o citea, îl privi cu interes. Să tot fi avut puțin peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zgomotul ce se apropia și, când avioneta trecu pe deasupra capetelor lor, huruind la mai puțin de o sută de metri înălțime, nu mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în univers, universul însuși, totul se schimbă din ce în ce mai repede, cu fiecare secundă care trece. Noi toți care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care nu mi le amintesc. Noi tocmai ne-am luat două pisicuțe, zâmbi Clio. Doi băieței. — Ooo, făcu Jane. Ce nume le-ați pus? Eu am rânjit în sinea mea. — Gavin și Ian, zise Clio. Fe’ele deschise și prietenoase ale lui Jane și Paul șovăiră, își pierdură puțin din stăpânire. Era o răsplată binemeritată; eu și Clio ne străduiserăm mult să găsim niște nume care să stârnească acea reacție. Nume neobișnuite pentru niște pisici și nepotrivite într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
l-am omorît... — Firește că nu, dar trăim o dramă adevărată, rosti Hilfe, cu un entuziasm cam nepotrivit cu momentul. — Bine, dar cine l-a omorît? Și de ce? Nu știu, dar o să aflu. Și apucîndu-l de braț cu un gest prietenos și liniștitor, Îl trase În closet, apoi Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie neapărat să fugi, continuă el. Altminteri, au să te spînzure. În orice caz, au să te țină Închis săptămîni În șir. E atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În clasă mi se spune Bianca, iar la ora de franceză mi se spune Ștefania . Aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine. Sunt o fată înăltuță, am părul lung, de un șaten deschis și ochii verzi . Sunt vorbăreață, prietenoasă și mă port frumos cu cei din jurul meu. Am învățat de mică să fiu politicoasă, cinstită și săritoare la nevoie. Sunt bună la suflet, nu prea mofturoasă și sunt harnică: o ajut pe mama la bucătărie, îl ajut pe tata
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
puternică, cu părul șaten spre blond și ochii căprui ca frunzele toamnei. De la mama moștenesc simțul umorului și inteligența, dar de la tata nu prea știu ce. Adesea mulți îmi spun că sunt simpatică și amuzantă, dar eu cred că sunt prietenoasă și mereu veselă. Deși sunt un copil care poate foarte mult, nu aș spune ca am rezultate grozav de bune la învațătură, dar nici chiar rele. Sunt conștientă de calitățile mele, dar și de defecte, pe care sper să mi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Îmi place mult handbalul pentru că mă relaxează și mă descurc foarte bine în acest sport, pe care îl practic la nivel de performanță. Sunt căpitan de echipă și am obținut rezultate excepționale. Iubesc caii, deoarece sunt niște animale foarte inteligente, prietenoase, cu sentimente de dragoste pentru stăpanii lor, dar și pentru că se pot dresa cu ușurință. Culorile mele preferate sunt rozul și movul deoarece au nuanțe deschise si pastelate asemeni florilor de primăvară. Cam aceasta sunt eu. Deși am destule defecte
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
orașul Iași. Sunt o fată înaltă pentru vârsta mea. Am părul șaten deschis și ochii albastri, care își schimbă culoarea în funcție de vreme sau de ținută. Eu cred că sunt o persoană cu multe calități. Sunt harnică, bună la suflet, întelegătoare, prietenoasă, nu spun minciuni, îmi place să fiu alături de cei care au nevoie de mine și îi ajut cu mare drag. Sunt un copil conștiincios, cu o mare putere de muncă și mă străduiesc să iau note mari la școală. Stăpânesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
că mă aflu în acest colegiu, că sunt eleva acestei doamne învățătoare. Ne așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
este mai mare. Mi-am pus întrebarea daca aș fi scriitor despre ce aș scrie oare? Mie mi-ar plăcea să scriu despre o planetă fără pericole,unde natura este curată, unde toți copiii și animalele sunt mereu veseli și prietenoși, iar atmosfera de distracție. Dar până atunci nu mai am decât să mă împrietenesc cu cărțile și să visez. Pasărea măiastră Victor Gavrilovici „Fără veste, intrați și într-o poveste. Așa, fără vorbe prea multe, unul după altul, cu mine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]