2,781 matches
-
scriitor” (aici sunt prezenți Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Mihai Sin, Serafim Duicu, Eugeniu Nistor, Alexandru Vlad, Iulian Boldea, Zeno Ghițulescu ș.a.), „Eseu” (Cornel Moraru, Mitul generațiilor, Mitologia nihilismului la Eminescu, Iulian Boldea, Dimitrie Caracostea - eminescolog, Alexandru Vlad, Carte sacră, carte profană), „Preaviz” (cronici de Al. Cistelecan), „Cronica literară” (susținută de Serafim Duicu, Iulian Boldea), „Agenda culturală”, „Semnal editorial”, „Caligrafii” (autor - Eugeniu Nistor), „Convorbirile noastre” (interviuri cu Al. Cistelecan, Laurențiu Ulici, Ion Vlasiu, Grigore Ploeșteanu, Teohar Mihadaș), „Eseuri antologice” (Emil Cioran, Omul
TARNAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290089_a_291418]
-
suprarealitate” e un absolut ce nu se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii lui Breton și al adepților săi este eminamente laic. Perfect profan e și caracterul atribuit de suprarealiști „miraculosului”, pentru care doctrinarul lor pledează, afirmând că „miraculosul e totdeauna frumos, orice miraculos e frumos, și numai miraculosul e frumos”. Suprarealiștii au în vedere ceea ce, după ei, este fascinant prin singularitate în viața
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
din țară îi mai sunt publicate volumele de versuri Legile pământului (1973) și Roata timpului (1979), precum și Inima cea mică (1977, literatură pentru copii), eseul Fidias (1978). După 1990 îi sunt editate Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu (1992), Predici profane pentru dezmorțirea minții (1997) și traducerea Plugarul și moartea din Johannes von Tepl. Concomitent colaborează la Encyclopédie des religions (1997), în care semnează articole despre icoană și valoarea inimii în isihasm, despre sensul mistic al rugăciunii în ortodoxie ș.a. Încă
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Trenos, București, 1968; Legile pământului, București, 1973; Inima cea mică, București, 1977; Fidias, București, 1978; Roata timpului, București, 1979; Intrarea în infinit sau Dimensiunea Eminescu, București, 1992; Prin ochiul lui Nichita, tr. Gabriela Duda și Micaela Gulea, București, 1996; Predici profane pentru dezmorțirea minții, București, 1997. Traduceri: Johannes von Tepl, Plugarul și moartea, pref. trad., București, 1997 (în colaborare cu Emmerich Schäffer). Repere bibliografice: M. N. Rusu, Întreținerea poeziei, LCF, 1968, 13; Valeriu Cristea, „Trenos”, AFT, 1968, 28; George Pruteanu, „Trenos
TARANGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290081_a_291410]
-
Livescu, Viața poeziei, ATN, 1983, 9; N. Steinhardt, Buchet de cucută, RL, 1984, 17; Al. Călinescu, Poeții și „înalta fidelitate”, CL, 1984, 7; Cornel Regman, Poezia „substituirilor”, VR, 1984, 9; Al. Cistelecan, „Substituiri”, F, 1984, 12; Ștefan Aug. Doinaș, Alfabet profan și metaforă erudită, RL, 1985, 15; Petru Poantă, „Melopoetica”, ST, 1985, 3; Marin Mincu, „Acreditarea” poeziei, LCF, 1985, 40; Nicolae Manolescu, Poezie și stil, RL, 1986, 49; Grigurcu, Existența, 387-390; Constantin Pricop, Etape, CL, 1987, 3; Dan C. Mihăilescu, Firul
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
de ani, învățătura lui atingând mai toate problemele privitoare la felul în care omul trebuie să și trăiască viața. O dată cu propovăduirea, se deschide o perioadă a vieții sale la fel de desăvârșită după valorile sacrului pe cât de desăvârșită fusese tinerețea după valorile profane. Buddha își atrage numeroși discipoli iar renumele său se răspândește „ca sunetul unui mare clopot suspendat de bolta cerului”. El și-a făcut cunoscută învățătura, predicând în regatele Kośala, Maghada și Kăśī. Zăbovea adesea în zonele împădurite din vecinătatea marilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi îndepărtată, și anume prin stingerea dorinței sau a setei existențiale (păli:tăṇha). Din acest motiv, putem spune că buddhismul nu este pesimist. Buddhismul nu se pronunță pentru aneantizarea vieții, ci pentru revalorizarea ei din perspectivă spirituală; este împotriva existenței profane în lumea de dureri și plăceri, iar nu contra vieții. Afirmarea universalității suferinței nu înseamnă pesimism, ci realism, căci nu există în buddhism tânguirea existențială și deplângerea soartei trecătoare. Învățătura lui Buddha presupune o viziune realistă asupra vieții și a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la Brăila la epoca detronărei lui Cuza, scrie următoarele ver suri intitulate: date nefaste La moartea principelui Alexandru Ioan I. Cuza De pre malurile Senei Unde-un geniu infernal Străbătea prin focul Ghenei P-un cadavru bucefal, Spulberând cu pași profani Gloria a mii de ani, Galicul alectrion Anunța în depărtare Sfărâmarea unui tron Și a unui Cesar mare.8 De p-al Dunărei mal verde, Unde geniul roman Rătăcise pân-a perde Calea divului Traian, Prin căi alte nerăzbite De
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fratern act de iscoditoare reanimare, de o irezistibilă forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă de a regăsi pe „celălalt”, de a penetra, altfel, lumea. Nu este vorba de o sacralizare a profanului, ci de autentificarea inseparabilității dintre sacru și profan, În actele umane diurne și nocturne, publice sau intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă de a regăsi pe „celălalt”, de a penetra, altfel, lumea. Nu este vorba de o sacralizare a profanului, ci de autentificarea inseparabilității dintre sacru și profan, În actele umane diurne și nocturne, publice sau intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură cvasimistică a atenției, a concentrării cu care onorează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie și distanță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care nu cunoaște limba Bibliei. Chiar dacă existența cotidiană În Israel Înseamnă cunoașterea limbii ebraice (cu atât mai mult pentru un om care se ocupă de atât de iudaica Îndeletnicire a Legii și a Judecății), cred că putem totuși separa limba profană de cea sacră și să-l Încadrăm și pe Eran Sela În categoria În care Freud Însuși se inclusese. Ce rămâne deci evreiesc În aceia dintre noi care nu suntem naționaliști, religioși sau Învățați În ale Bibliei? Mult, a răspuns
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu pare, neapărat, să-i aparțină. „Mecanismul mânjirii și al căderii. Da. Există/ Înalta rostogolire din ceruri Înalta cădere din Grădină” (Există mecanismul funcționând). Cauza nu este translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o evadare, dacă nu cumva printr-o izgonire din rutina somnolențelor. Exilatul taie nu doar aerul, strada, zidul, câmpul, apa, piatra, lumina, ci și „iarba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a fi” (Locul). Localizarea nu limitează Însă. Este doar reperul inițial al decolării poetice spre nelimitat și esențial. Aici - adică locul și timpul biografiei - Înseamnă nu mai puțin nicăieri sau oriunde. * Adevărul este, ca Însuși Dumnezeu, „personal”. Sacrul și profanul sunt „privatizate” prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fost supusă În ultimii ani”. Nu știu ce ar putea imuniza posteritatea cuiva de atacuri ordinare sau mai puțin ordinare, dar experimentul s-ar putea dovedi interesant. S-ar experimenta, astfel, soluția funerară eficientă În imunizarea sacră a memoriei antemergătorilor contra reacțiilor profane și profanatoare ale generațiilor următoare. Atacurile ordinare fuseseră declanșate, spunea fostul meu corespondent, de „câteva persoane originare din România, care aveau habar de valoarea și importanța numelui lui Eliade”. Motivul nesăbuitei acțiuni n-ar fi fost decât un pretext... „pretextul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mare depărtare - așa cum spun despre Dumnezeu copiii: e grozav! - ea văzu și cunoscu chipul iubitului său”. Experimentul senzual-sexual, nelimitabil la atât, În ciuda credinței inițiale a eroinei, reverberând În reacții sufletești și cerebrale deopotrivă, pornit din și În haosul diurn și profan al hazardului, ca ispitirea și ispita libertății, pare a nu putea renunța, totuși, la semnificație. Angajarea intraumană numită Iubire, pusă În chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre libertate și diversiunile ei. Doar În acest fel putem și admite, eventual, treptat, natura inversată a adulterului. Seducătorul nu are acces la sufletul, deci la „centrul” ființei seduse, limitat, cum rămâne, la un rol secundar și efemer, În periferia profană a existenței. Printr-o substituire de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atunci o nouă semnificație pentru pribeagul care, deși nu mai era tânăr, era somat să reînceapă, ca un nou-născut, Inițierea. Berlinul În care ajunsesem, după extravagante aventuri, ca bursier DAAD (Berliner Künstlerprogramm) era „occidental”, Într-un mod deloc obișnuit. În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se afla capitala Republicii Democrate Germane („Germania de Est”), proclamându-se, solemn, metropola primului stat german al muncitorilor și țăranilor, tutelat de marile portrete ale lui Marx și Engels, dascălii sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aștepta și chiar ar invoca „suflul Înviorător al spiritului”, pentru a-și releva posibilitățile, delirul, ea este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fântâna cu chipuri (1933). În anii 1938 și 1939, D. este numit director general al teatrelor naționale și secretar general în Ministerul Cultelor. În timpul celui de-al doilea război mondial, când este redactor la cotidianul „Acțiunea”, îi mai apar Apocalips profan (1941), poemele Renașterea (1942), Țara Românească (1944) și „antologia critică” Din poezia noastră parnasiană (1943). Schimbarea de regim din august 1944 are ca urmare excluderea lui din presă; reușește să mai publice niște traduceri, împreună cu Elena Eftimiu, în „Revista literară
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Omului, partea I: Iudeea, Craiova, 1927; Vioara mută, București, 1928; Leagăn de cântece, București, 1929; Fântâna cu chipuri, București, 1933; Helada, București, 1935; Roma, București, 1936; Evul Mediu, București, 1937; Naționalismul în presă, București, 1938; Primejdia iudaică, București, 1939; Apocalips profan, București, 1941; Renașterea, București, 1942; Țara Românească, București, 1944; Aspecte și direcții literare, îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Poezii. Teatru. Proză, îngr. Margareta Feraru, pref. Const. Ciopraga, București, 1977; Fântâna cu chipuri, îngr. și pref. Cătălin Davidescu, Craiova
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Davidescu, „Helada”, CLI, 1935, 22; Octav Șuluțiu, N. Davidescu, „Roma”, F, 1936, 3; C. Fântâneru, N. Davidescu, „Evul Mediu”, U, 1937, 343; Octav Șuluțiu, „Evul Mediu”, F, 1938, 1-2; Ion Șiugariu, Viața poeziei, Timișoara, 1999, 43-47, 342-346; Mihai Niculescu, „Apocalips profan” de N. Davidescu, UVR, 1942, 8; Constantinescu, Scrieri, II, 400-406; Cioculescu, Aspecte, 34-35, 518-547; Streinu, Pagini, I, 252-259, II, 90-93; Vianu, Opere, V, 291-293; Călinescu, Ist. lit. (1982), 697-700; Papadima, Scriitorii, 238-247; Scarlat, Ist. poeziei, II, 229-230; Popa, Estuar, 71-78
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul și agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept sărbători unele comportamente sociale, neștiind să discearnă între sacru și profan, să perceapă autenticul din spectacolele văzute. Prin kairotic, la origine concept al moralei presocratice, autorul definește prilejul nimerit în care are loc o sărbătoare, timpul, spațiul și contextul social favorabile acesteia. Prin agalmatic înțelege deopotrivă celebrarea supraumanului și ilustrarea omenescului
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea de elemente profane. Făt-Frumos e soarele în luptă cu întunericul, Miorița, un „bocet solar”. C. definea mitul prin caracterul său sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori la imuabila schemă mitologică. Adevărata sa contribuție în
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
descentralizate lăcașul regesc dăruit de Municipiul nostru, și asigurând totdeodată și existența însemnatului organ de publicitate cu adânci ramificațiuni în popor, „Cuvântul moldovenesc”. Pentru toate acestea, vă rog domnule profesor, ca în numele Municipiului Chișinău și a miilor Dvs. de admiratori profani - călăuziți doar de bunul simț și de tragere de inimă - să îmi permiteți să vă aduc omagii sincere pentru opera ce ați întruchipat - rugând pe Dumnezeu să vă dea vigoare ca încă mulți ani, în calitate de unul din cei mai apreciați
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]