2,673 matches
-
consilier al ministrului Culturii și Cultelor. Debutează editorial cu Poeme provinciale, volum apărut în 1990. E prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Viața românească” ș.a. T. scrie o poezie tipic optzecistă, în care indicatorul lirismului sare programatic de la exactitatea percepției la modelarea metatextuală a viziunii. Tematic vorbind, coloana vertebrală a discursului liric din Poeme provinciale, Un lucru peste puterile tale (1993) și Tata nu evoluează (2003) o constituie tentativa de a încapsula realul (mundan sau biografic) într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
cu numele real sau cu pseudonimele Peter Quince și Cydonius. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1998), Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (2002, 2003) ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
și liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, pe de altă parte, necesitatea conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea comentariului istorico-literar. Într-o primă etapă, cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
o traduce conceptual și a o diseca analitic, exegetul recurge inspirat la o serie de sintagme euristice de fabricație proprie. Cea mai însemnată dintre ele fixează înclinarea spiritului clasic spre o așa-numită heterocronie simbolică - adică o distanțare, o îndepărtare programatică față de coordonatele momentului contemporan. De la această premisă pornește comunicarea privilegiată a spiritului clasic cu sacralitatea. Luând forma asumării afective a religiosului (a oratoriului interior, în termenii de aici), această cooperare de tip particular explică geneza în secolul clasic a umanismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
ideal, de perfectă expresie a tendințelor sale. [...] Simțirea trecutului și a valorilor sale morale a fost pentru Iosif altceva decât o dogmă: un act natural, fiziologic, ca respirația. Caracterul firesc și sinceritatea poeziei sale, saturată de tradiționalism, în afară de orice spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed. București, 1909; Din zile mari, București, 1905; Credințe, București, 1905; Zorile, București, 1907; ed. București, 1909; Legenda funigeilor (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
menținut neînchinat și mândru, numele și steagul partidului, pe care alții l-au plecat unei vremelnice oportunități. Încheiem astăzi o nouă etapă a drumului nostru: redăm partidului care a proclamat în 1913 necesitatea marilor reforme politice și sociale inițiativa afirmațiunilor programatice în ritmul vremii [...]. În fața crizei [...] Trei guverne s-au succedat de la 8 iunie 1930, nici unul dintre ele n-a adus țării credința că a trecut vremea epigonilor unirii, a formulelor politice perimate și a vechilor rătăciri care ne-au adus
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ofrandelor, ale riturilor de trecere (inițieri și probe de consacrare) și ale sărbătorii. De asemenea, miturile eroice conțin structuri epice din miturile cosmogonice, escatologice și etiologice. Pentru a permite Înțelegerea morfologiei complexe a acestor constructe simbolice, am renunțat, În mod programatic, la relativizarea categoriilor constitutive, prin operațiile specifice antropologiei critice: a) sublinierea caracterului local al fiecărui context și a imposibilității traducerii exacte, În plan lingvistic, și adecvate, În plan conceptual, a faptelor consemnate pe teren; b) exacerbarea limitelor impuse de cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
presupune rezistența la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian. Astfel, în familiile urmuziene, spre deosebire de cele din comediile și schițele înaintașului său, nu soția, care este "credulă"84 și "devotată"85, ci bărbatul înșală, vrea să părăsească sau este suspectat de infidelitate. În schimb, se știe că, în mod programatic, la Caragiale responsabilitatea sau inițiativa adulterului este exclusiv a femeii, chiar dacă se subînțelege o tacită acceptare sau chiar stimulare a situației de către soț. Marcarea critică a putrefacției morale, lăsată pe seama aproape insesizabilei ironii din textul caragialian, apare mai accentuată în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. III, Editura Cartea Românească, București, 1984. Simuț, Ion, "Gib I. Mihăescu, Rusoaica un roman european",în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Stanca, Radu, Aquarium. Eseuri programatice, Editura "Biblioteca Apostrof", București, 2000. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, Editura Minerva, București, vol. V, 1977. Tomuș, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1977. Trandafir, Constantin, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002. Vartic, Ion, Clanul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Apud. Caragiale și începuturile teatrului european modern, Editura Minerva, București, 1974, p. 151. 21 E. Lovinescu, op. cit., p. 12. 22 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Aristarc, Onești, 1998, p. 445. 23 Radu Stanca, Aquarium. Eseuri programatice, Editura "Biblioteca Apostrof", București, 2000, p. 137. 24 Pompiliu Constantinescu, op. cit. p. 130. 25 Idem, p. 131. 26 Mircea Tomuș, op. cit. , p. 308. 27 Mircea Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească, București, 1988, p. 27. 28 I.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contemporană: exemplul milanez și fezabilitatea sa În context local românesc Vom Încerca să exemplificăm cele de mai sus cu orașul Mi la no. Acesta se Înscrie În linia metropolelor occidentale care, Începând cu mijlocul secolului XIX, Începe a-și documenta programatic restructurările urbane, construcțiile care utilizează tehnici inovatoare, restaurările și monumentele de arhitectură. La data Înființării sale În 1933 arhiva fotografică municipală unifică arhive importante deimagini datând Încă de la Începuturile tehnicii fotografice, aflateinițial În posesia mai multor prestigioase instituții civice (printre
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
instrument de proiectare? Credem că drumul este deschis și că ar fi posibil, Începând cu modificarea statutului imaginii dinspre cel care, precum am spus, Închide În reprezentare un parcurs al creației arhitecturale finalizat În construire, către cel care dimpotrivă, articulează programatic această finalizare cu posibile și ulterioare demersuri de concepție arhitecturală generate prin recodările semiotice ale realității deja edificate (vizibilă și non-vizibilă). O calitate promițătoare a realismului esențial și a ieșirii din realismul aparent, este eliberarea de constrângerile unui unic spațiu
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
istoric distinct; istoria unei literaturi. În capitolul Problema definiției literaturii din volumul VI al Biografiei ideii de literatură, Adrian Marino face un inventar al diverselor tipuri de definiții ale literaturii: funcționale și structurale (T. Todorov), filologice, teoretice, istorico-literare (Gherhard Jäger), programatice, mimetice, expresive, obiective (Roger Fowler). Aceste definiții au în vedere fie sensul larg/ îngust al literaturii, extensiv/ intensiv, explicit/ implicit, extrinsec/ intrinsec etc. Multiplicarea interpretărilor este caracteristică mai ales celei de a doua jumătăți a secolului XX. Se observă cu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
lărgea și câmpul problemelor politice. Chiar dacă atribuim, câteodată, perioadei dintre 1950 și 1970 trăsăturile unei vârste de aur a politicii urbane 76, identificarea acestor trăsături încă rămâne o sarcină complexă. Pentru a defini politica urbană ar trebui să grupăm declarații programatice, măsuri legislative, reglementări, dispozitive operaționale, cărți albe sau bilanțuri care, așa cum arată Yves Grafmeyer, pot fi "atașate reconstruirii retrospective a unei presupuse coerențe între diversele componente instituționale ale acțiunii publice"77. În plus, atunci când pretindem să explicăm formele luate de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
devenea posibil, ci fiindcă prospectiva putea indica diferitele căi ale posibilului; urbanismul, amenajarea teritoriului și organizarea conștientă a spațiului solicitau o gândire a viitorului. Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii Demersul prospectiv reduce influența oamenilor politici asupra definirii orientărilor programatice ale țării, sporind-o pe cea a experților asociați planificării. Curentul modernist nu mai valorifică Planul de dragul Planului. El nu militează în favoarea ștergerii politicii în fața tehnicii, desigur, dar pune problema articulării lor atunci când sunt de identificat și rezolvat probleme. " Ce
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală modificare de viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric”, închide și ea o tensiune nerezolvată între creator și opera sa, cel dintâi fiind simultan „sacrificat” și „învingător”. În volumul Eulalii, tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare a unui grai popular foarte bogat, adeseori cel care a scris Trandafir de la Moldova a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
culturii, al creației cultural-artistice, ideile poporaniste au avut un rol însemnat, militând pentru afirmarea unei literaturi care să reflecte realitatea noastră specifică românească, pe tărâm politic, însă, acestea au răspândit unele aprecieri greșite, neștiințifice, care au influențat orientarea ideologică și programatică a unor cercuri politice în momentul când se impunea înfăptuirea unor fundamentale obiective general-democratice în țara noastră. Plecat din satul de răzeși moldoveni, unde și-a petrecut copilăria în mijlocul țărănimii, cunoscând-i viața de asuprire și împilare, C. Stere păstra
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]