3,076 matches
-
în 1581.. Epoca a fost caracterizată de frământări sociale și războaie, de contradicții politice și religioase. Imperiul Roman de Răsărit a fost cucerit de musulmani, islamul amenințând Europa. Din punct de vedere religios, Europa acelei perioade a cunoscut atât reforma protestantă cât și contrareforma. Din punct de vedere tehnologic, epoca este data de naștere a unor arme destructive, precum pușca și tunul, și a prafului de pușcă. Statul-națiune și burghezia timpurie s-au dezvoltat ca noi factori de putere. Descoperirea de către
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Și alții aveau astfel de critici religioase, printre ei fiind Erasmus din Rotterdam și Philipp Melanchthon, suporterul lui Luther. În secolul al XVI-lea, conflictul dintre catolici și protestanți a dus printre altele la Războiul de Treizeci de Ani. Reforma protestantă a avut și o altă importanță decât cea religioasă, anume că Biblia a fost tradusă în limba maternă, fiind de acum la îndemâna oricui. Acest lucru avea să aibă importanță pentru limbajul traducerilor. A fost cazul traducerii în germană a lui
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
faptul că traducerea daneză a Bibliei, fiind folosită și în Norvegia, a încetinit dezvoltarea limbii norvegiene, lucru care a durat până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Chiar și astăzi, norvegiana este în mare măsură influențată de limba daneză. Reforma protestantă a venit ca un mare șoc pentru Biserica catolică, care de abia în 1545 a ținut sinodul ecumenic numit Conciliul Triendin la Trento, în apropriere de Roma. Printre deciziile adoptate era și acela ca arta religioasă să „vrăjească”, să „farmece
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
acela ca arta religioasă să „vrăjească”, să „farmece” poporul. Acest lucru a dus la dezvoltarea barocului, în artele plastice stilul care a luat locul Renașterii, și care urma să influențeze arhitectura, muzica și literatura. Unul dintre motivele pentru care reforma protestantă nu a avut succes în țările mediterane este înclinația acestor popoare pentru mistica religioasă, ceea ce poate fi vizualizat în opera lui Michelangelo „Judecata de Apoi” din Capela Sixtină în Vatican. În Spania catolică, misticismul creștin a fost și mai clar
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Elisabeta I a Angliei (în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea combină alegoria Evului Mediu cu eposul romantic italian. Cu toate că Edmund Spenser este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă poeți
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
nopți de vară (1595-1596), Neguțătorul din Veneția (1596-1597), Mult zgomot pentru nimic (1598-1599) și Cum vă place (1599). Țările nordice aflându-se la marginea Europei, umanismul care începuse să-și facă apariția în restul Europei a fost frânat de către reforma protestantă. În Suedia și Danemarca, unde reforma era susținută de popor, ea a fost o inspirație pentru literatură, prin încurajarea limbii materne. Dar în Norvegia, poporul nu a susținut reforma, ea fiind impusă de sus și din afară. Pe când Biblia în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
texte biblice în limba norvegiană bokmål au apărut în 1873 (apocrife), iar în limba nynorsk în 1882 (Epistola lui Pavel către romani). Olaus Petri (1493-1552) a fost conducătorul reformării suedeze, iar fratele lui, Laurentius Petri (1499-1573) a fost primul arhiepiscop protestant. Olaus Petri este în primul rând cunoscut datorită faptului că a tradus Biblia, împreună cu fratele său, în limba suedeză. Totodată, el este cel care a scris prima dramă adevărată în Suedia, anume "Tobie Comedia" (1550). Acțiunea este inspirată din Biblie
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
-lea Iagello în Mohács în 1526, regatul Boemiei a fost moștenit de către cumnatul său, arhiducele Ferdinand I de Habsburg, fratele mai mic al împăratului Carol al V-lea, în 1558. Încorporarea ulterioară a Boemiei în monarhia habsburgică în ciuda rezistenței locale protestante, fapt ce-a declanșat în 1618 fenestrarea de la Praga și Războiul de Treizeci de Ani. Înfrângerea lor în bătălia de la Muntele Alb în 1620 care a pus capăt mișcării de independență boemă. Odată cu dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806, regatul
Regatul Boemiei () [Corola-website/Science/323459_a_324788]
-
Árpádházi Szent Erzsébet") pentru cca 6000 de credincioși activi maghiari (și mii de credincioși "pasivi" care merg ocazional la biserică), într-o zonă puțin populată. În urma conflictelor credincioșii romano-catolici erau invitați de către bisericile reformate și luterane să participă la slujbele protestante (mulți dintre ei au și trecut la protestantism). Soarta bisericii a fost decisă de Sfântul Scaun, care a acceptat contestația a 11 dintre cele 50 de comunități afectate și a ordonat redeschiderea Bisericii Sfântul Emeric și reangajarea preotului Siklódi Sándor
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
râul Vltava. A fost beatificat la 31 mai 1721 și canonizat la 19 martie 1729 de către Papa Benedict al XIII-lea, fiind considerat martir al credinței catolice. Mormântul său se aă în Catedrala Sfântul Vitus din Praga. În urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
bacalaureat (Maturitätsprüfung) la 31 iulie/1 august 1837. În toamna aceluiași an a început studii universitare de istorie și teologie evanghelică la Viena, pe care le-a continuat în anul următor de studiu la Berlin, fiind nemulțumit de calitatea învățământului protestant din Viena. În 1842 a revenit la Sighișoara, iar la 3-4 ianuarie 1843 și-a finalizat studiile cu disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. A devenit lector la "Școala din Deal" din Sighișoara în 1842, corector în 1845 și
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
Dintre capitalele statelor federative, Rio de Janeiro are cel mai mare procent de protestanți non-penticostali din țară (10,07%), urmat de Vitória, Porto Velho, Cuiabá și Manaus. Goiânia este însă capitala de stat federativ cu cel mai mare procent de protestanți penticostali din țară (20,41%), urmată de Boa Vista, Porto Velho, Belém și Belo Horizonte. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are un număr de 1.104.886 membri. Populația creștin-ortodoxă este de 500.000 membri, compusă
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
George a fost de acord să se căsătorească cu ea pentru că el avea foarte multe datorii și, dacă ar fi contractat o căsătorie cu o prințesă eligibilă, Parlamentul i-ar fi crescut alocația. Caroline părea perfect adecvată: prin naștere era protestantă iar căsătoria ar fi aliat Braunschweig și Marea Britanie. Deși Braunschweig era o țară mică, Marea Britanie era în război cu Franța revoluționară și era dornică să obțină aliați pe continentul european. La 20 noiembrie 1794, Lordul Malmesbury a ajuns la Braunschweig
Caroline de Braunschweig () [Corola-website/Science/319931_a_321260]
-
fost Elector Palatin (1610-1623) și rege al Boemiei (1619-1620) sub numele de Frederic I (). Încercarea lui de a-și consolida poziția în cadrul Sfântului Imperiu German în timpul Războiului de treizeci de ani a eșuat din motive religioase, el fiind de religie protestantă. Friedrich s-a căsătorit cu Elisabeta de Boemia. Din cauza domniei sale scurte a fost numit ironic "regele de o iarnă" (; Este responsabil pentru construcția faimoasei grădini "Hortus Palatinus" în Heidelberg. Frederic s-a născut la "jagdschloss Deinschwang" (conacul de vânătoare) în
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
lui Henric al IV-lea al Franței. Tutorele lui a fost teologul calvinist Daniel Tilenius, un profesor de teologie la Academia din Sedan. În timpul Războiului de Optzeci de Ani și a războaielor religioase franceze, Tilenius a militat pentru unitatea prinților protestanți și i-a învățat că era de datoria lor creștină de a interveni dacă frații lor erau hărțuiți. Aceste puncte de vedere sunt susceptibile de a fi sâmburele politicii viitoare a lui Frederic. La 19 septembrie 1610, tatăl lui Frederic
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
ajuns la vârsta majoratului. Politica de căsătorii al lui Frederic al IV-lea a fost concepută pentru a consolida poziția Electoratului Palatin în cadrul taberei reformate din Europa. Două dintre surorile lui Frederic al V-lea s-au căsătorit cu prinți protestanți: sora sa Luise Juliane s-a căsătorit cu Johann II, Conte Palatin de Zweibrücken iar Elisabeta Charlotte cu Georg Wilhelm, Elecor de Brandenburg. Frederic al IV-lea a sperat că fiica sa Katharina Sofie se va căsători cu viitorul Gustav
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
intrarea Elisabeta" a castelului i-a fost dedicată. După ce a împlinit 18 ani, la 26 august 1614, Frederic a preluat controlul personal al Electoratului Palatin. Una dintre primele sale acțiuni a fost de a participa la o reuniune a Uniunii Protestante. În cursul acestei reuniuni, Frederic a avut febră și aproape că a murit. Această boală a schimbat profund personalitatea sa: în urma bolii, contemporanii l-au descris ca melancolic și, posibil, deprimat. Ca atare, Frederic a plasat mare parte din responsabilitate
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
grădină nouă, "Hortus Palatinus", proiectată de un grădinar englez Inigo Jones și de inginerul francez Salomon de Caus. Frederic a fost înfățișat ca Apollo și ca Hercule. Din punct de vedere politic, Frederic s-a auto-poziționat ca lider al prinților protestanți ai Sfântului Imperiu Roman și ca apărător al libertăților nobililor germani împotriva împăratului catolic, Matia I. De la Pacea de la Augsburg, Sfântul Imperiu Roman a fost într-un echilibru delicat între principatele catolice, luterane și calvine (deși calvinismul nu a fost
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
din Boemia pentru acest război, Rudolf a fost de acord să garanteze libertatea religioasă în Boemia, lansând așa-numita Scrisoare a Majestății în 1609. Cu toate acestea, nobilii au rămas suspicioși față de Rudolf și au fost în contact cu Uniunea Protestantă. Când Rudolf a murit în 1611, Matia a fost ales moștenitorul său și acesta a devenit rege al Boemiei. La începutul anului 1612, au existat discuții în cadrul Uniunii Protestante despre găsirea unui candidat care să devină rege protestant al Boemiei
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
rămas suspicioși față de Rudolf și au fost în contact cu Uniunea Protestantă. Când Rudolf a murit în 1611, Matia a fost ales moștenitorul său și acesta a devenit rege al Boemiei. La începutul anului 1612, au existat discuții în cadrul Uniunii Protestante despre găsirea unui candidat care să devină rege protestant al Boemiei, și numele lui Frederic a fost luat în discuție în acest sens. În 1617, moștenitorul lui Matia la tronul din Boemia a fost numit Ferdinand, Duce de Stiria. Ferdinand
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
cu Uniunea Protestantă. Când Rudolf a murit în 1611, Matia a fost ales moștenitorul său și acesta a devenit rege al Boemiei. La începutul anului 1612, au existat discuții în cadrul Uniunii Protestante despre găsirea unui candidat care să devină rege protestant al Boemiei, și numele lui Frederic a fost luat în discuție în acest sens. În 1617, moștenitorul lui Matia la tronul din Boemia a fost numit Ferdinand, Duce de Stiria. Ferdinand era un catolic loial și mulți nobili protestanți credeau
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
rege protestant al Boemiei, și numele lui Frederic a fost luat în discuție în acest sens. În 1617, moștenitorul lui Matia la tronul din Boemia a fost numit Ferdinand, Duce de Stiria. Ferdinand era un catolic loial și mulți nobili protestanți credeau că Ferdinand avea intenția să retragă măsurile de protecție din Scrisoarea Majestății a lui Rudolf al II-lea. La 23 mai 1618, o adunare de nobili protestanți condusă de contele Jindrich Matyas Thurn a luat cu asalt Castelul Praga
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
Ferdinand, Duce de Stiria. Ferdinand era un catolic loial și mulți nobili protestanți credeau că Ferdinand avea intenția să retragă măsurile de protecție din Scrisoarea Majestății a lui Rudolf al II-lea. La 23 mai 1618, o adunare de nobili protestanți condusă de contele Jindrich Matyas Thurn a luat cu asalt Castelul Praga și a acuzat doi guvernatori imperiali, Vilem Slavata de Chlum și Jaroslav Borzita de Martinice, de încălcarea Scrisorii de Maiestate, i-a găsit vinovați și i-au aruncat
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
rege al Boemiei a venit în noiembrie 1618. Diplomatul palatin Christoph von Dohna l-a abordat pe Iacob I al Angliei, cu posibilitatea ca Frederic să devină rege al Boemiei, dar Iacob a reacționat negativ la această idee. Prinții Uniunii Protestante de asemenea au respins ideea temându-se că ar putea duce la un război religios. Electorul de Saxonia s-a opus ferm ideii.<br> În spatele scenei, Frederic a autorizat trimiterea unei forțe sub Ernst von Mansfeld să sprijine rebelii din
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
a autorizat trimiterea unei forțe sub Ernst von Mansfeld să sprijine rebelii din Boemia. În august 1618, forțele aflate sub Mansfeld au intrat în Boemia și au condus asediul de la Pilsen; la 21 noiembrie 1618 întregul regat era în mâini protestante. Matia, Împărat Roman a murit la 20 martie 1619. Deși succesorul său, Ferdinand al II-lea, Împărat Roman, a fost anterior încoronat rege al Boemiei, acum cei care alcătuiau sistemul feudal din regat au refuzat să-l recunoască ca rege
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]