2,604 matches
-
lui Žantovski nu era complet eronată, dar, În contextul dat, semăna a cobeală. Ca și alți foști disidenți cehi, Havel și colegii lui nu au avut Întotdeauna o părere favorabilă despre slovaci. Îi priveau mai degrabă ca pe niște șoviniști provinciali: În cel mai bun caz urmărind naiv mirajul suveranității, În cel mai rău caz nostalgici după statul-marionetă din timpul războiului. Klaus, culmea, nu Împărtășea prejudecățile liberale și nu se sinchisea defel de trecutul Slovaciei. Era, ca și Mečiar, un realist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armatei, autoritatea Bisericii) și, după căderea lui, cei mai mulți spanioli erau sătui de retorica tradiției. Cum se Întâmplase mai Înainte și cu germanii din generația postautoritară, spaniolii nu se simțeau deloc În largul lor când vorbeau despre „națiune”. Apartenența regională sau provincială, În schimb, nu avea conotații autoritariste; dimpotrivă, cum fusese o țintă predilectă a vechiului regim, ea părea o componentă esențială a tranziției spre democrație. Această asociere Între autonomie, separatism și democrație era mai puțin limpede În cazul basc: ETA și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doi. În consecință, Belgia nu e nici un stat, nici două, ci un mozaic inegal de autorități care se dublează și se Întrepătrund. Alcătuirea unui guvern este dificilă: ea presupune aranjamente multipartite intrași interregionale, o „simetrie” Între coalițiile naționale, regionale, comunitare, provinciale și ale partidelor locale, o majoritate confortabilă În ambele grupuri de limbă și paritatea lingvistică la fiecare nivel politic și administrativ. Iar când cabinetul este În sfârșit format, el are prea puțină inițiativă: până și politica externă (teoretic, una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de experimente postmoderne teribil de căutate În coregrafie și teatru), resursele erau minime și cei mai buni muzicieni, dansatori și chiar actori au plecat În masă În Vest. Intrarea În Europa putea Însemna și acest lucru: riscul de a deveni provincial. Alt motiv era că spectatorii marii arte europene erau acum ei Înșiși europeni: companiile naționale din marile orașe aveau un public din ce În ce mai internațional. Noua castă de clercs transnaționali care sfida frontierele fizice și barierele lingvistice avea timpul și mijloacele necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Patriotismul unui german Înseamnă că inima lui se contractă și se strânge ca pielea tăbăcită la frig, iar el urăște tot ce-i străin și nu mai vrea să fie un cetățean al lumii, un european, ci numai un german provincial. Desigur, Franța și Germania nu mai sunt referințele-cheie. Dar alegerea enunțată de Heine Între două tipuri de patriotism se aplică destul de bine situației europene contemporane. Dacă Europa de astăzi ia o turnură „germanică”, contractându-se „ca pielea tăbăcită la frig
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost realizat, la începutul secolului al XIX-lea, de fondatorii istoriei literare: de oameni ca frații Schlegel, Bouterwek, Sismondi și Hallam.*11 Dar apoi dezvoltarea naționalismului, combinată cu efectele unei specializări tot mai mari, a dus la cultivarea în spirit provincial, tot mai îngust, a studiului literaturilor naționale. Totuși în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, sub influența evoluționismului, idealul unei istorii literare universale a fost re înviat. 80 Primii care au practicat "literatura comparată" au
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca sinteză, istoria literară pe o scară supranațională va trebui să fie scrisă din nou. Studiul literaturii comparate în acest sens va cere un înalt grad de specializare lingvistică din partea cercetătorilor noștri. El impune lărgirea orizontului, înăbușirea patriotismelor locale și provinciale, lucruri ce nu sunt ușor de realizat. Literatura este una, așa cum arta și omenirea sunt una ; și în această concepție rezidă vuitorul studiilor de istorie literară. În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
va reverbera până și în picturile sale cu țărani. Autoportretul intitulat În cabaret propune o inserție a artistului în lumea sulfuros-pestriță a cabaretului, ca o formă laică de damnare asociată detritusului decadent al poeților blestemați. Spleenul face parte din condiția provincială a intelectualului, resimțită aproape metafizic și trăită cu o voluptate amară, cum o ilustrează în Portretul Prof. Vintilă Dem. Mugur (ulei pe carton 0,590 x 0,490 cm, semnat și datat stânga, jos cu negru: Theodorescu Sion 1911). Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetic. Pentru crearea sugestiei, simboliștii folosesc adeseori versul liber, pentru că acesta exprimă, nestingherit de rigorile prozodiei, mișcările intime ale sentimentului poetic (muzica interioară); Paul Verlaine spune: „Muzica Înainte de toate". Simboliștii au predilecție pentru anumite teme și motive: iubirea, nevroza, târgul provincial, ca element al izolării, natura, ca loc al corespondențelor. Reprezentanții de seamă ai curentului simbolist din Franța sunt: Charles Baudelaire, autorul poeziei Corespondențe, considerată o adevărată artă poetică pentru simbolismul francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa Art poetique
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
implantat noi orașe în lumea a treia cu scopul de a facilita transferul surplusului economic spre țările apusene. Orașele naționale au devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole coloniale pentru orașele provinciale, care, la rândul lor, au orașe locale ca sateliți. (So, 1990, p. 96). A.G. Frank enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul economic din satele lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ascultare. Ne permitem respectuos a Vă supune următoarele: 1. Când la 28 Iunie 1940 armata rusă năvălește în Bucovina, începe un adevărat calvar pentru populațiunea burgheză din Cernăuți. Compusă din meseriași de sine stătători, intelectuali, industriași și comercianți, de factură provincială, precum și din proprietari urbani și rurali, ea constituia un element prin excelență burghez, deci, elementul cel mai urât și cel mai prigonit de sistemul comunist. Într-adevăr, abia instalate prima măsură a autorităților ruse era naționalizarea proprietății rurale, arestarea, condamnarea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective. Naționalizarea Franței (omogenizare lingvistică și culturală, integrare fiscală, juridică și educațională, unificare comunicațională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etichetă nominală de succes în descrierea celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea al istoriei britanice. Marele dezavantaj al acestui sistem rezidă în faptul că rămâne tributar "naționalismului" sau "imperialismului metodologic", prin aceea că descrie o istorie provincială, de regulă a unei singure națiuni ori imperiu. Mult mai general este, în schimb, sistemul bazat pe forțele de producție, care nu ține seama de granițele naționale. Clasificarea marxistă este fără îndoială cea mai faimoasă, secționând istoria în șase stadii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnicilor români (deci de la național la naționalism) a fost deja semnalată prin apariția lucrării lui Florian Aaron, Idee repede de istoria Prințipatului țării Rumânești, în trei volume, primul văzând lumina tiparului în 1835 la București. Chiar dacă titlul anunță o circumscriere provincială a istoriei la Țara Românească și nu la întregul spațiu românesc, Ideea repede a lui F. Aaron, aflat în prima generație de intelectuali ardeleni care au descălecat în spațiul extra-carpatin, pulsează de un naționalism incipient. Reperabile sunt ideile de unitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată în iluminismul transilvănean prin care a pătruns reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care revendicau refacerea unității politice pierdute a românimii, Aaron a inițiat primele tentative de ieșire din paradigma provincialismului regional. Eforturile sale s-au înnodat, pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebue să vedem isvorul tutulor nenorocirilor trecute, a căror urme, încă până astăzi, sunt vii pe pământul nostru" (Kogălniceanu, 1946, p. 647). Unitatea neamului trebuie să primeze în fața loialităților provinciale. Aspirația unficării politice este exprimată de Kogălniceanu în ideea că "eu privesc ca patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbește românește, și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
supuse unui control suplimentar. Datorită acestor motive, infiltrațiile romantice, prezente deja în climatul intelectual al culturii române încă din anii '30 ai secolului al XIX-lea, nu se regăsesc în conținutul literaturii didactice decât într-o doză foarte limitată. Logica provincială de periodizare a trecutului. Naționalismul politic, i.e., ideea potrivită căreia unitatea etnică trebuie să coincidă cu unitatea statal-politică astfel încât toți etnicii români să fie reuniți sub o singură autoritate politică exercitată exclusiv pe suprafața teritorială locuită de aceștia, nu exista
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sub o singură autoritate politică exercitată exclusiv pe suprafața teritorială locuită de aceștia, nu exista în manualele școlare de istorie publicate la începutul secolului al XIX-lea. Ceea ce avea să devină istoria neamului românesc se prezenta sub forma unor istorii provinciale, prezentând destinele istorice ale Țării Românești, Moldovei sau Ardealului, fără ca acestea să conveargă înspre o singură relatare unitară. În această tradiție provincială este conceput manualul scris de F. Aaron (1839), al cărui titlu, Manual de istoria principatului României, poate amăgi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
începutul secolului al XIX-lea. Ceea ce avea să devină istoria neamului românesc se prezenta sub forma unor istorii provinciale, prezentând destinele istorice ale Țării Românești, Moldovei sau Ardealului, fără ca acestea să conveargă înspre o singură relatare unitară. În această tradiție provincială este conceput manualul scris de F. Aaron (1839), al cărui titlu, Manual de istoria principatului României, poate amăgi cu ușurință cititorul neavizat. În fapt, pentru F. Aaron, "România" înseamnă Țara Românească și viceversa, cele două denumiri fiind folosite ca sinonime
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din 1526; c) timpul nou începe odată cu "desfacerea totală a Transilvaniei de Ungaria", timp în care Transilvania a fost condusă de proprii săi principi, până la includerea patriei sub "augusta casă austriacă" (1538-1699). Toate cele trei istorii sunt concepute de pe poziții provinciale, situând fiecare principat în propriul său cadru de referință. Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teritoriului ocupat de principatul în cauză; de exemplu, niciunul din manualele discutate nu abordează evenimente plasate geografic în spațiul celorlalte state românești, fiecare respectând cu strictețe parametri teritoriali ai principatului a căror istorie o relatează; iii) elaborarea unor panteonuri relative provincial, în sensul că fiecare manual își are propria sa galerie de eroi, diferită de ale celorlalte principate. De asemenea, figura centrală a panteonului, personalitatea eroică în care se încarnează întregul destin al patriei, este diferită în funcție de principat. În cazul lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
origini etnice comune și a conștiinței unității etnice a românimii, avem încă de a face cu gestiuni separate ale trecutului. Manualele de istorie din această primă generație de cărți școlare specializate în abordarea trecutului așază bazele unor memorii colective specifice provincial, care deși împărtășesc o serie de comunalități (originea comună, latinitatea pură, teza continuității, unitatea etnică a românimii), sunt, cu toate acestea, disjuncte. Liniile de fractură de-a lungul cărora sunt separate aceste memorii colective coincid cu granițele politice care separă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
M. Kogălniceanu (1837) a publicat în străinătate, la Berlin, un prim volum dintr-o anunțată istorie sintetică a tuturor românilor (Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens), manualele de istorie nu respectă această formulă unitară. Ele sunt relative provincial, adică relatează istoria Țării Românești, a Moldovei, respectiv a Ardealului. Deși există o fundație comună care stă la baza fiecărei dintre aceste memorii statale (originea comună, latinitatea pură, continuitatea, unitatea etnică a românimii, spiritualitatea ortodoxă), construcțiile mnemonice și proiectele identitare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre aceste memorii statale (originea comună, latinitatea pură, continuitatea, unitatea etnică a românimii, spiritualitatea ortodoxă), construcțiile mnemonice și proiectele identitare elaborate prin aceste manuale sunt disjuncte. Cadrul statal (al fiecărui principat în parte) este cel care modelează memorii colective relative provincial, și nu un cadru etnic-național unitar. Vom urmări procesul de fuzionare a memoriilor statale într-o memorie etnico-națională unică în capitolul următor, în care acest proces de unificare mnemonică se va desfășura în paralel cu construirea politico-instituțională a națiunii române
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anterior separate ale trecutului românesc au fost înlocuite de un cadru singular în interiorul căruia trecuturile principatelor au fost contopite într-o unică memorie națională. Odată cu ștergerea granițelor politice dintre principatele danubiene au fost dizolvate și liniile de separație ale istoriilor provinciale. Procesul poate fi descris ca unul de naționalizare a trecutului românesc, în urma căruia memoriile regio-centrice ale principatelor au fost omogenizate într-o memorie națională românească. În deceniul al șaselea, și cu atât mai pregnant în cel de-al șaptelea, ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]