5,549 matches
-
sunt tot atât de mari. Fiindcă prin Botez preotul ne introduce în creștinism, în casa lui Dumnezeu. Preotul ne sfințește apoi toate evenimentele vieții și Îl aduce pe Iisus Hristos în viața fiecăruia, prin Sfânta Împărtășanie. Preotul sfințește căsătoria și nașterea de prunci. Preotul ne conduce pe ultimul drum, atunci când încheind socotelile cu viața aceasta, pământească ne prezentăm dincolo, în fața lui Dumnezeu. Preotul ne conduce până la ultimul pas pe lumea aceasta, vremelnică ca și cum ar da mărturie despre noi lui Dumnezeu până în ultima clipă
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
timpului trecut. Cu o tristețe în care am recunoscut ecoul unei traume, directoarea școlii ne-a povestit cum în timpul războiului transnistrean din 1992 satul a fost evacuat în mare parte. Și ea a fost nevoită să-și ia cu precipitare pruncul și să fugă la Chișinău, Doroțcaia devenind câmp de manevră pentru nedisimulata Armată a 14-a rusească. Femeia aceasta cu chip parcă plăsmuit de mâna pictorului ne-a relatat un episod sinistru, cu un bărbat decapitat de un brand transnistrean
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
Capelei Sixtine, nașterea lui Adam, a primului om. În stânga însă apare Dumnezeița (cred că acesta ar fi cuvântul potrivit), cu un chip deloc renascentist, și care sloboade formula einsteiniană a energiei. Ambii Dumnezei sunt înconjurați de suite de pubere și prunci. Suntem, neîndoios, în față unei erezii (artistice). Să fie vorba doar de un capriciu? Firește că nu. Facerea Lumii după Niram este, la el, dublă, rod al Perechii Supreme (masculinul și femininul ca arhiprincipii) și care dă naștere Universului fizic
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
că „m-am trezit” scriind. Din mărturisirile mamei știu doar că la nașterea mea, acolo, într-un leagăn viu din Apuseni, mi-a fost pusă sub perină, pe lângă alte lucruri folositoare în viață, și o carte anume, să îi placă pruncului, când o fi mare, să citească din ea și din alte biblioteci. Era pesemne, o carte de rugăciuni, într-o vreme în care ele, rugăciunile, erau interzise. După ce am învățat să citesc, ce bucurie sfântă! mă rugam pe ascuns din
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
PIATRĂ Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 645 din 06 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cad lemne de piatra-n morminte Că o grindină din mii de cuvinte Lumea nu mai spune ce simte Se-ascunde, urăște și minte Prunci înjunghiați și vânduți prematur Nici nu se nasc si-s carne de tun Pe-ai lor umeri apasă si-adun' Toate minciunile ce astăzi se spun E o furtună de spasme și urlet Lovesc, găuresc amețitor cu răsunet Cu toții vorbim
LEMNE DE PIATRA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346373_a_347702]
-
dintre noi trebuie să se întoarcă la Domnul, că de la Domnul și-a luat viață. Dar trebuie să se întoarcă la fel de curat cum a plecat. Așa văd eu necesitatea acestei evoluții permanente. De nu veți primi Împărăția cerurilor ca un prunc, nici voi nu veți avea parte de ea, spunea Mântuitorul, apostolilor. Și mai departe, nu putem să-L chemăm pe Dumnezeu să ne spună pe înțelesul nostru de ce folosește omul atât de puțin, circa zece la sută din capacitatea creierului
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346378_a_347707]
-
că ofrande nu dăruim decât celor pe care-i iubim. Și vai de cel care nu-i iubit, căci nu există, cred, blestem mai mare! Și vai de țara care nu-i iubită, precum vai și de mama lepădată de prunci! Iar Petre aici se destăinuie de drag și dor de țară, de dragostea lui mare și rotundă, și înaltă, pentru piatra, și iarba, și florile, și câmpia, și apele, și stelele acestui cer românesc, dar mărturisește și trecute, fulgurante iubiri
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
centru, e Mama, chipul mamei se confundă cu al tuturor mamelor. Numai că ea e UNICA. În virtutea acestei neasemănări, îți conduci mintea și inima și mâna, pe coala albă și ea, care așteaptă zăpada cuvintelor. Sau a mieilor. Sau a pruncilor. Tot albă. Cine, în copilărie nu a scris pe zăpadă? Ori pe azur? Câte poezii au rămas necitite, pentru că raza de soare le-a prefăcut în pârâiașe grăbite? Zăpada din „Doruri albe” - pornește de la o pierdere și devine câștig. Pornește
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Că ești femeia ce-mi convine! Nu semeni cu niciuna de pe glob, Dar toate seamănă cu tine. Stăpân -a vieții mele, să-ți fiu rob, Mă jur, și asta îmi convine! Când tu zâmbești, eu uit că am să mor, Pruncii se opresc din plâns și râd Și râuri se întorc din cursul lor, Florile se-apleacă și-ți surâd. Când plângi norii ii aduni grămadă, Ploaia se revarsă-n ochii tăi, Vin, pe umeri, păsări ca să-ți șadă, Lupii, din
TU NU EŞTI CA CELELALTE FEMEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346472_a_347801]
-
Valuri taie sabia Valurilor pe sub care Bântuie corabia... Suntem pânze de cămașă Peste trupul gol, ucis De o lume hoață, lașă Furând hălci de paradis... Suntem pânze între rame Neuscate-n mirul muncii, Din icoanele cu mame Smulgem aurul și pruncii... Suntem pânze de cearceafuri În desfrâul desfrânării După crime dulci și jafuri Și-n incestul nepăsării... Suntem pânze reci, discrete Care prind să-și devoreze Semenii, lumi de insecte Ucigând ca să dureze... Suntem pânze pe sicriul Cu cadavrul nostru, toate
SUNTEM PÂNZE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346531_a_347860]
-
umbră Și monastiri târzii vâslind spre lună, Spre-un roșu preadivin ce le cunună. Și totu-i răsărit, nimic n-apune. Sub ceru-ngenuncheat în rugăciune. Chiar ceru-a-ngenuncheat în rugăciune! Bocet Priviți, se lasă seara În toți: în crini și-n prunci. Și dacă vindem Țara Ce vom mai fi atunci? Auzi? Răsună-n soare Tăceri cosite-n lunci. Și Țara de-o dispare Ce vom mai fi atunci? Citiți în cartea ierbii Bocete lungi-prelungi. Și de ne plâng și cerbii Ce
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
-mi place! Și ce-am mai înțeles? Că, o dată cu această revistă - IZVOARE CODRENE - deja ieșită pe piață, a luat ființă, acolo, în ,,Asuajul nașterii sale”, și un ansamblu folcloric, cu același nume! Fiind vorba de o ,,naștere spirituală”, de un ,,prunc în fașă”, doresc acestuia (a se înțelege acestei reviste), mulți ani sănătoși, întru slovă, vin și mai adaug! Startul de pornire în lumea scriituri, a fost dat de: prof. Viorica Naghiu - bună păstrătoare, dar și culegătoare de folclor, un om
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
cu ce-s de vină de totul e trecut cu ce-s de vină că există necunoscut. II. cu ce-s de vină că mor cerșetori cu ce-s de vină că suntem trecători cu ce-s de vină de pruncul din pat cu ce-s de vină de-al altuia păcat cu ce-s de vină că toți ne urâm cu ce-s de vină că sunt un străin cu ce-s de vină de tinerețea cea trecută cu ce
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
ce-s de vină de trăiesc în păcat cu ce-s de vină că dragostea-i azi alungată cu ce-s de vină că lumea-i supărată cu ce-s de vină că florile-ofilesc cu ce-s de vină că pruncii ne cresc cu ce-s de vină când soarele-i printre nori cu ce-s de vină de-a vieții vâltori cu ce-s de vină că toți suntem fiare cu ce-s de vină de zilele amare cu ce
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
vină că pasărea nu mai cântă cu ce-s de vină mă tot frământă cu ce-s de vină de-a vieții tulburare cu ce-s de vină cu ce-s de vină oare cu ce-s de vină când pruncul e flămând cu ce-s de vină atunci când suflă-afară vânt cu ce-s de vină că nu mai am nici răbdare cu ce-s de vină de-a crivățului suflare cu ce-s de vină că azi tu ești certat
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
Știe, și-l așteaptă cu masa caldă. Așteaptă să-i... treacă fanteziile! De parcă eu, sunt așa...o gripă! Așteaptă! Nu tu ură, nu tu dorință de răzbunare... Grijă! Doar grijă, nemărginită grijă! Și dor. Și mult, dor! Parcă-și așteaptă pruncul! Doamne ce clar o văd! Chipul ăsta-l știu dintr-o fotografie pe care el o poartă-n buzunar! L-am scotocit prin buzunare nițel odată-și... Proastă! Cum să-l rabzi o viață, când știi că te-nșală? El zice
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea, la auzul lor, însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
de alta, dar să aibă în arhivă fiecare chip uman care urma să fie ulterior identificat, „că de... mai trebe s-aldată”, în funcție de împrejurări. Prezența lor nu împiedica desfășurarea spontană, luările de cuvânt din balconul străjuit de icoana Maicii Domnului cu pruncul și chipul lui Eminescu. Cele mai emoționante momente erau cele de rugăciune colectivă, când toți îngenuncheam murmurând rugăciunea Tatăl nostru. Impactul era extraordinar pentru că ne dădea convingerea că Dumnezeu a coborât printre noi, îngăduind slăvirea Sa. De fapt, Dumnezeu nu ne-
CE VREA BUCUREŞTEANUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348487_a_349816]
-
consoartei: - Hîm! Lăcrămioara! Fa, n-auzi? Iote ce decapotată roșie a trecut! Vrei să iau una la fel și să colindăm haihui? - De ce mă trezești cu noaptea-n cap? Iar tragi clopotul? Vrem să dormim! - îi reproșează aceasta adunându-și pruncii - copii miniaturale ale lui Ghiocel. - Of, femeile astea! Aseară știam ce vrea - o mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
deștepte, ele nu știu ce e somnul din stele, și totuși numai una a știut să aștepte, trează, până la capătul tristeților mele. Toate femeile de pe pământ sunt femei, așa le-a lăsat să fie Cel de Sus și totuși una e mama pruncilor mei și totuși numai una e Mama lui Iisus... Referință Bibliografică: Toate femeile... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 653, Anul II, 14 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TOATE FEMEILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345044_a_346373]
-
A răsuflat ușurat deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau. După un răgaz de liniște s-a auzit un bocet, așa, cum ar plânge vântul prin hornuri: - Liiisandruuu! Liiisandruuu! Deschide-mi și o să-ți fiu soață smerită! O să-ți dăruiesc prunci, Lisandreee! Cuvântul ”prunci” l-a scos din minți. A căzut în genunchi și cuțitul i-a scăpat. Și-a înfipt mâinile în părul albit și s-a lovit cu capul de lemnul dușumelei: ”Doamneee, Dumnezeule! Iart-o! și iartă-mă și
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau. După un răgaz de liniște s-a auzit un bocet, așa, cum ar plânge vântul prin hornuri: - Liiisandruuu! Liiisandruuu! Deschide-mi și o să-ți fiu soață smerită! O să-ți dăruiesc prunci, Lisandreee! Cuvântul ”prunci” l-a scos din minți. A căzut în genunchi și cuțitul i-a scăpat. Și-a înfipt mâinile în părul albit și s-a lovit cu capul de lemnul dușumelei: ”Doamneee, Dumnezeule! Iart-o! și iartă-mă și pe mine, păcătosul
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
rafturi, sub pat, sub masă, în sertare, în geamantane, cutii, prin cărți, albume, oale și ulcele. Lipsea ceva, dar nu-și dădea seama ce. A, mămuca, tătuțul și... parcă era... Era și un copil?” Musafir neanunțat, incertitudinea își făcu apariția: ”Pruncul?”... Da, da, băiatul, Geani!... Geani arde, ajutooor!” - își aminti. Frântura de rațiune a umplut paharul și teama de foc s-a revărsat cuprinzând-o într-un tremur spasmodic. Dorul o măcina. Haotic, părticele din rărunchi deveneau invizibile. Golul se mărea
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Articolele Autorului În noapte binecuvântată, trei magi vestiți, cu har, Melchior, Gașpar și Baltazar, vin, fiecare, din zare-ndepărtată. Cu ei, trei daruri au adus: tămâie, aur, bob de smirnă. Astăzi vestesc: în lume-o să vină, la Betleem, născut, Pruncul Iisus! În astă-seară, tu, creștine, aprinde candela-n fereastră! Te roagă mult, sub zare albastră îngenunchind, te primenești pe tine! Așteaptă înger să vestească! Atunci să te ridici din tină și să strigi! Când Maica-nfașă pruncul în pelinci, credința
VESTE MINUNATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345126_a_346455]
-
la Betleem, născut, Pruncul Iisus! În astă-seară, tu, creștine, aprinde candela-n fereastră! Te roagă mult, sub zare albastră îngenunchind, te primenești pe tine! Așteaptă înger să vestească! Atunci să te ridici din tină și să strigi! Când Maica-nfașă pruncul în pelinci, credința ta în El să crească! Pruncuț ales, Odraslă cerească! Într-o îngrăditură, pe un așternut bun poate, doar, pentru păscut, vestit prin stea, aici, El să se nască! Iată! În staul, în iaslă, o veste minunată! Fân
VESTE MINUNATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345126_a_346455]