187,471 matches
-
sale: Îmi place uneori să vorbesc despre poezie cu tinere fete ca dumneavoastră". Cinicul și dezabuzatul Ilya Grigorievici nu putea să sublinieze mai clar bunacredința naivă a celuilalt... "Dumirit" asupra prăpastiei dintre iluziile sale din tinerețe și realitatea comunismului la putere, Miron Radu Paraschivescu și-a fixat o linie de conduită, în decembrie 1952 - pe care, într-o măsură importantă, o va și urma, până la sfârșitul existenței sale: "să colaborez cu regimul numai pentru a-mi asigura un minimum vital, și
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
bine să "traducem" formula beniuciană : Ion Vinea și Miron Radu Paraschivescu au fost cu adevărat oameni de stânga, antifasciști, în anii treizeci - dar nu s-au lăcomit să-și ia tainul (au ratat trenul!) atunci când comunismul a pus mâna pe putere și când - cum spunea Ștefan Roll despre comuniștii din ilegalitate : "puțini am fost, mulți am rămas!" - se făceau marile cariere ale noului regim. În consistent Premiu de Stat îi este atribuit lui Miron Radu Paraschivescu în toamna lui 1954, care
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
primele patru cărți ale lui Ioan Alexandru (Cum să vă spun, 1964, Viața deocamdată, 1965, Infernul discutabil, 1966, Vămile pustiei, 1969), neinfestate încă de virusul imnografiei mistico-patriotarde). La câteva decenii după scrierea lor, textele regretatului poet nu și-au pierdut puterea de-a emoționa: "Beau lapte din șiștar și mă cuprind fiori,/ Că prea-i bun laptele proaspăt - cum să spun/ Parcă beau soare amestecat cu nori,/ Sunt zeul tinereții ce-n lapte mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au fost înzestrate cu putere, dar, în realitate, au fost simple "fantasme", expresia evidentă a neputinței; "legenda vremilor" intonată de cântecul orfeic este dominată de "durere", deoarece trecutul constituie dovada categorică a caducității în universul creat. În ciuda nenumăratelor interpretări poetice conferite de-a lungul a
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
fost scris, mai mult din seria viselor. Sînt treceri de la vis la realitate, neașteptate, derutante. Am de gînd să-l descompun cuvînt cu cuvînt, sper să prind șmecheria. Dar despre A.B.C. (cu ultimele două rînduri de-o gravitate și putere de contaminare a spaimei de moarte teribilă) voi povesti altădată. Dacă aș fi fost editor, iată cum făceam volumul: mențineam doar 4 poeme ( În munți, Mistrețul și pacea eternă, Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Vedeniile regelui Pepin); Turnul
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
o navă, Se desprindea înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace, Intra în sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și aparate, Ieșea acum întâia oară Ca sub puterea unui clopot. Pe când se zbuciuma să afle, Inima ei vui ca marea Și-n puls bătu același clopot.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează și probabil că asta este arma lui secretă, puterea lui ascunsă. Dacă n-a auzit de vreun autor sau vreo editură o spune fără fasoane. Dacă ai citit volumul despre care îți vorbește Dan C. Mihăilescu trebuie să constați că prezentarea nu e de circumstanță, iar pasajele alese nu
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
Și istoria se repetă, iată un dicton frecvent în limbile tuturor popoarelor. Sînt și străfulgerări cînd vorbim aceeași limbă. Trăim într-un spațiu guvernat de oroare. 11 septembrie. Afgansitan. Irac. Curzi. Ceceni" Osetia, înjosire umană, cadavre mutilate, ruguri, devastări - în numele puterii, al cîștigului, al libertății animalului din noi - aceste repetate orgasme ale crimei pe toate meridianele globului" sînt complet debusolată. Citim cărți. Scriem cărți. în cărți se păstrează memoria omenirii. Ne silim să nu uităm ca să nu se repete. Propovăduim în
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
legate de colectivizare, comasarea terenurilor colectarea produselor agricole, atitudinea față de țăranii "chiaburi" etc. Pe scurt, un nod al contradicțiilor. (...) Această contradicție permitea două abordări de natură opusă. Prima vedea ca instrument principal, în stare să biruie toate obstacolele și inerțiile "puterea de stat, capacitatea partidului și a statului de a impune ță voința lor pe toate căile: politice, instituționale, legislative și, eventual, prin constrângere economică." ... Așa vedeau (sau subînțelegeau) lucrurile Gheorghiu-Dej și cei din jurul lui: "pământenii". Dispuneau și de un model
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
vreau să-mi omoare oaspetele! Mă interpun stării de grație și descopăr că sunt îndrăgostit, îndrăgostit de păsări. Beau din pumni apa limpede. Lacrimile uitării. Cuvintele Mamei mă tulbură. Vreau să știu ce se întâmplă pe pământ! Doamne, dă-mi putere! De, băiatule, dacă ai fi fost mai mare ai fi știut ce se întâmplă pe pământ! Din ziua sosirii mele pe pământ, Mama mi-a șoptit: Fii binevenit! Atunci eu crezând că pământul vorbește am zis: Nu-i așa, mamă
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii cuvintelor și imaginației de a suplini realitatea. Capitolele romanului, purtînd numele zilelor dintr-o săptămînă, alternează și amestecă dialogurile nocturne de la firmă - cu clienții dar și cu cele 20 de colege ("Linia erotică e o instituție serioasă, cu o șefă
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
decît ale citatelor din limba originară cei mai buni dintre noi au mers sub cerul sub care nu se mai poate face un pas ca într-un mic sat din grecia numai morții știu cu adevărat încotro se îndreaptă lumea puterea trece în mîinile altora sub copacii aurii nu se va ști cum circulă timpul în operă la sfîrșitul războiului lucrurile bine aranjate dispar cu oamenii locurilor eu aș vrea să mănînc un pește din mediterana. sfîrșit au oprit ploaia peste
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n preajma trupului ce se lungește/ Și se leagănă în aer parcă-anume ca să știu/ Că din el se vede doar o umbră și-o lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu". Reprezentativă pentru lirica Ilenei Mălăncioiu, poezia Boul jupuit dă contur unui sentiment al morții decupat din imagini de sugestivă materialitate. Efemerul aparențelor, al cărnurilor deposedate de transcendența spiritului vital este sugestia ultimă a acestor
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
presupusa unitate europeană nu reprezintă decît o organizare de ansamblu a existențelor monadice, o structură în care fiecare unitate își păstrează specificul originar". Una din frazele care revine obsesiv în carte argumentul principal în mai multe analize este: "o mare putere se verifică prin mesianismul ei, prin felul cum își impune utopiile și obsesiile". Dar la originea multora din afirmațiile tranșante ale lui Cioran mai stă un principiu pe care îl redau și eu în versiunea sa originală: "popoarele nu trăiesc
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
binecuvântare? Să înaintez cu mâinile întinse către umbra mea Ce se îndepărtează de mine cu fiecare suflu Ce îl priemsc și i-l ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Zi veștedă în care zac, literalmente zac, după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
de-al doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii tocmai în lumea care a distrus disciplina și proprietatea muncii. Motoul cărții, din Malraux, descoperă uzina drept noua catedrală. Așa credea Malraux, autorul
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii tocmai în lumea care a distrus disciplina și proprietatea muncii. Motoul cărții, din Malraux, descoperă uzina drept noua catedrală. Așa credea Malraux, autorul citat adesea cu aserțiunea că
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]