3,561 matches
-
aceasta a fost închinată Sfântului Mormânt, au transformat Mănăstirea „Sf. Sava” în reședința principală din Moldova a procuratorilor Sfintelor Locuri pâna în anul 1864, dar și în lăcaș de găzduire al celor mai înalți clerici călugări, mitropoliți greci și patriarhi răsăriteni. Astfel, în camerele din Turnul Clopotniță și-a găsit adăpost, între anii 1670-1673, Sf. Mitropolit Dosoftei și au fost găzduiți Patriarhul Ierusalimului Teofan în anul 1617 și 1618, Macarie în anul 1653 și Nectarie în anul 1664. Și tot aici
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
la conceperea unei Constituții în 1889, care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național. Prusia Răsăriteană și cea Apuseană aveau minorități poloneze importante, în vreme ce Posenul era locuit în pincipal de polonezi. În timpul revoluției de la 1848, Parlamentul de la Frankfurt nu găsise o soluție practică
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național. Prusia Răsăriteană și cea Apuseană aveau minorități poloneze importante, în vreme ce Posenul era locuit în pincipal de polonezi. În timpul revoluției de la 1848, Parlamentul de la Frankfurt nu găsise o soluție practică pentru incorporarea polonezilor rămăși fără un stat reprezentativ după împărțirile Poloniei din secolul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
polonezi. În timpul revoluției de la 1848, Parlamentul de la Frankfurt nu găsise o soluție practică pentru incorporarea polonezilor rămăși fără un stat reprezentativ după împărțirile Poloniei din secolul al XVIII-lea. Noul Imperiu German era alarmat de proporția populației poloneze din provinciile răsăritene, care se schimba în continuu datorită natalității mai ridicate a polonezilor și migației etnicilor germani căre regiunile mai puternic industrializate din vest. Guvernul nu putea pune bază pe loialitatea cetățenilor de origine etnică poloneză, de vreme ce aceștia se opuneau asimilării. Începând
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
oarecare măsură înțelesul în Înțelesul cuvântului s-a schimbat de-a lungul timpului. La început a fost folosit pentru a desemna funcția șefului de trib. Mai târziu, odată cu dezvoltarea statelor feudale, a ajuns să desemneze pe domnitorul în statele slavilor răsăriteni. Aceste state erau княжество - "cniajestvo - cnezatele", așa cum au fost Rusia Kieveană sau Cnezatul Moscovei. Odată cu creșterea gradului de centralizare, a întinderii și forței economice și militare a statului feudal, titlul s-a schimbat în "Velikii " - Mare Cneaz, el domnind peste
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
preluat controlul. Moscheea principală a fost purificată, s-a ținut o slujbă, și s-a cântat „"Te Deum"”. Jaime a incorporat noi teritorii în recent formatul Regat al Valenciei, unul dintre regatele care formau Coroana Aragonului. Orașul Valencia, capitala Spaniei răsăritene, se ridică pe un șes fertil, în apropiere de locul unde fluviul Turia se varsă în Marea Mediterană. Valencia este principala piață de desfacere a produselor agricole pentru fermele înconjurătoare.Totodată, după cum se cuvine rangului pe care îl poartă, orașul e
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]
-
i reprezintă unul dintre grupurile etnice principale din Asia Răsăriteană. Cei mai mulți coreeni locuiesc în Peninsula Coreea și vorbesc limba coreeană. Nord coreenii se autonumesc "Chosŏn-in" (|조선인 sau 朝鮮人) ori "Chosŏn saram" (조선 사람), în timp ce sud coreenii își spun "Hangugin" (한국인 sau 韓國人) ori "Hanguk saram" (한국 사람). Populația Coreii are
Coreeni () [Corola-website/Science/302952_a_304281]
-
numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII-lea, cănd Crimeea a fost ocupată de mongoli (sau
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă Crimeea și din stepele din nordul acesteia și care s-a numărat printre cele mai mari forțe militare din Europa Răsăriteana până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au adoptat islamul în secolul al XIII-lea și din acel moment, Crimeea a devenit un important centru al civilizației musulmane. Conform afirmațiilor baronului Iosif Igelström, în 1783 erau în Crimeea aproximativ 1
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
de suprimarea oricărei activități revoluționară care s-ar fi putut opune legitimității a ceea ce ei caracterizau drept dictatura lui personală nu și+au pierdut nici ayi din virulență. Stalin a reușit să impună proclamarea mai multor state comuniste în Europa Răsăriteană după încheierea celui de-al doilea război mondial. Aceasta a fost mai degrabă o acțiune de creare a unor "statete satelit", decât una de răspândire a revoluției proletare mondială. Aceste state au fost în primul rând un cordon sanitar în fața
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
Sub numele de Biserici vechi orientale sunt cunoscute Bisericile apostolice care au refuzat să recunoască hotărârile Conciliului din Calcedon, din anul 451, rupând comuniunea cu Biserica Romano-Catolică și cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană. Aceste biserici se împart în cele denumite sub termenul generic de Bisericile celor trei concilii sau "Biserici necalcedoneene" (care cred că Isus Cristos a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și o Biserică asiriană, ruptă de celelalte după Conciliul din Efes. De asemenea, aceste biserici se autointitulează și "Ortodoxe Orientale", de aceea nu trebuie confundate cu bisericile "Ortodoxe Răsăritene" ce acceptă Conciliul de la Calcedon. Biserici necalcedoneene:
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
Superioară), iar alți 0,6 milioane erau etnici germani pe care statul comunist polonez i-a identificat ca fiind "polonezi germanizați". Golul de populație creat după expulzarea germanilor a fost umplut cu 4 milioane etnici polonezi expulzați din teritoriile poloneze răsăritene, anexate în timpul războiului de Uniunea Sovietică. Ca rezultat final, Polonia a fost „împinsă” mai spre vest, URSS a crescut și Germania s-a micșorat. Legalitatea noii frontiere polono-germane a fost vreme îndelungată un subiect de discuții, întrucît RFG nu a
Linia Oder-Neisse () [Corola-website/Science/299468_a_300797]
-
răspândită este aceea că acest fapt este datorat numărului foarte mare (aproximativ 40.000) de ofițeri de rang înalt care au fost trimiși în închisori în timpul eputărilor din Armata Roșie din perioada 1936-1938. Pentru a-și întări influența asupra Europei Răsăritene ca și pentru a dezvolta relațiile economice cu Germania, Stalin a inițializat și aprobat semnarea pe 23 august 1939 a Pactului de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop și a Înțelegerii comerciale germano-sovietică. O anexă secretă la Pact
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Statele Unite ale Americii. Așa cum s-a spus mai sus, sovieticii au suferit cele mai grele pierderi în timpul războiului, ceea ce poate explica, cel puțin parțial, purtarea Uniunii Sovietice în perioada postbelică. Uniunea Sovietică a continuat să ocupe și să domine Europa Răsăriteană ca pe o "zonă tampon", care să protejeze Rusia de o eventuală invazie dinspre vest. Rusia a fost invadată de trei ori în cei 150 de ani de până la Războiul Rece: în timpul Războaielor Napoleoniene, a primului război mondial și în timpul
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat după anexarea Poloniei răsăritene, mii de ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul de la Katyn). Stalin a hotărât de asemenea ca toți soldații sovietici căzuți prizonieri la germani să fie
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
au aflat și un număr de ruși care fuseseră recrutați din rândul prizonierilor să lupte alături de germani în Armata Vlasovistă, dar în lagăre au ajuns fără nici o excepție toți cei căzuți prizonieri. Încercările sovietice de consolidare a puterii în Europa Răsăriteană și de dominare a regiunii erau în conformitate cu mai vechile politici țariste. După cucerirea teritoriilor Poloniei interbelice, care nu fuseseră mai înainte cucerite militar (vezi și Războiul polono-sovietic), după ocuparea Statelor baltice, (vezi Pactul Molotov-Ribbentrop), Uniunea Sovietică a refuzat să cedeze
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
care nu fuseseră mai înainte cucerite militar (vezi și Războiul polono-sovietic), după ocuparea Statelor baltice, (vezi Pactul Molotov-Ribbentrop), Uniunea Sovietică a refuzat să cedeze ceva din acestea în cadrul aranjamente postbelice. Mai mult, țara s-a extins în teritoriile din Prusia Răsăriteană (Oblastul Kaliningrad), în Transcarpatia și Bucovina, (incorporate în RSS Ucrainiană), în Basarabia (proclamată ca RSS Moldovenească), ș.a.m.d. Uniunea Sovietică vedea, din postura de învingătoare în cel de-al doilea război mondial, toate teritoriile eliberate de sub stăpânirea nazistă de către
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
România, Ungaria și Bulgaria. În occident însă, aceste mișcări au fost interpretate ca încercări de diseminare ale comunismului, punctul de vedere sovietic fiind văzăt cu deosebit scepticism. Neînțelegerile asupra planurilor postbelice s-au focalizat pentru început pe Europa Centrală și Răsăriteană. După ce a pierdut 20 de milioane de oameni în urma invaziei naziste, Uniunea Sovietică era hotărâtă să distrugă capacitatea germană de a mai purta un alt război prin ținerea țării sub control. Scopurile americane erau diferite, SUA căutând în Germania o
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
aerului a Berlinului, o măsură prin care i-a salvat pe berlinezi și i-a umilit pe sovietici. Amenințarea militară era dusă la maxim în timp ce americanii, cu sprijinul activ al englezilor, au aprovizionat Berlinul de Vest prin zboruri pe deasupra Germaniei Răsăritene, printr-o acțiune costisitoare din punct de vedere financiar, dar care a avut o uriașă valoare politică, acțiune care a rămas cunoscută sub numele de Podul aerian spre Berlin. Truman a reușit să unească eforturile anticomuniste ale altor 11 națiuni
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
să unească eforturile anticomuniste ale altor 11 națiuni în 1949, pentru formarea NATO, (North Atlantic Treaty Organisation), prima alianță la care participau SUA în Europa în ultimii 170 de ani. Stalin a răspuns acestor amenințări prin integrarea economică a Europei Răsăritene prin propria sa versiune a Planuluii Marshal, prin experimentarea cu succes a primei bombe nucleare sovietice în 1949, prin semnarea unei aliațe cu Republica Populară Chineză în februarie 1950 și prin punerea bazelor Pactului de la Varșovia, o contrapondere a NATO
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212), nobil francez, mareșal de Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului", unde căuta să justifice atacul dat de creștinii apuseni împotriva creștinilor răsăriteni. Opera are un stil sobru, fără ornamente inutile, fiind o lucrare bine informată, uneori părtinitoare, latinii fiind uimiți de bogăția Constantinopolului. Este prima lucrare istoriografică în limba franceză. Jean de Joinville (1224/1225- 317), cronicar francez, seneșal de Champagne, ce
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Alături de latină și germană (cu toate dialectele sale), în imperiu erau utilizate și limbile franceză, italiană și cele slave. În 887, regele franc, Carol cel Gros a fost înlocuit de fratele său, Arnulf de Carinthia, ales ca rege al Franciei răsăritene, domniind până în 889. A exercitat autoritatea imperială asupra celorlalți succesori ai familiei, inclusive asupra regilor ce s-au instaurat la sud de Alpi. A intervenit în Italia să preia coroana imperială în 896 atunci când Guy al III-lea de Spoleto
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
preia coroana imperială în 896 atunci când Guy al III-lea de Spoleto i-a contestat supremația și s-a încoronat ca împărat. În 899, Arnulf a murit bolnav, fiind succedat de Ludovic al IV-lea , ultimul carolingian de pe tronul Franciei răsăritene. Fiind minor, starea de nesiguranță în regat s-a accentuat, iar lipsa unui rege puternic capabil să reprime tendințele autonomiste ale ducilor locali a avut efecte negative. În locul lui Ludovic, de problemele statului se ocupau regență formată din Leopold, markgraful
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]