3,256 matches
-
era ceasul. Începând din 1923, pătruns de importanța Artei sale, a renunțat la asemenea experiențe. A rătăcit pe străzi, a făcut incursiuni prin birouri și magazine, a pus o scrisoare la cutie, a cumpărat tutun și l-a fumat, a răsfoit ziarele de dimineață, s-a purtat, Într-un cuvânt, ca și cel mai obișnuit cetățean. În 1925 a făcut ceea ce toți sfârșim prin a face (ferească Sfântul!): a murit Într-o joi, mult după ce bătuseră orele douăzeci și două. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Neîndoios, acuzația era justă; dar nu și Înțelegerea criteriului care Îmi servea de busolă. Amețeli mai multe decât ale celor mai răi Aristarhi continuă să-mi provoace lectura retrospectivă a hârtioarelor fără nici un Dumnezeu pe care, fără măcar să le fi răsfoit, le Încredințam domnului director al atelierelor grafice. Sunt sincer cu tine, după cum vezi: treceau direct din plic la linotip și nu mă oboseam să văd nici măcar dacă erau În proză sau În versuri. Te rog să mă crezi: arhiva mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și amabili, dar nu-i dăduseră voie să telefoneze. Mai Întâi la Hickham Field, În Honolulu, apoi la Aerogara Navală din Guam, unde ajunsese la două dimineață și petrecuse o jumătate de oră Într-o cameră care mirosea a kerosen, răsfoind prostit un număr din American Journal of Psychology, pe care și-l luase cu el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
îmi veți citi din versuri dragii mei Născute din ploile cu chipul alb de seară Pe trupul de furtună din clipele de Zei Doar lacrima durerii, pe un decor de seară. Va răcori gândirea ce azi vă mai imploră Să răsfoiți cuvântul cu-o grație fierbinte Și-n sărutări de vise un dor vă mai devoră, Când rugător și singur un Ochi încet se vinde. Prin templul de tristețe ce mă condamnă Eternul meu de dragoste nuntită, În sufletul de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu e jurnal de cinefil, pentru că orice-aș scrie, derapez c-un picior În beletristică. Mamei mele. Mașei. Lui Andrei, pentru că a apărut În lume. Și pentru clipa aceea minunată cînd, răsfoind manualul de limba română pentru clasa a IX-a editat de Univers Îl va deschide ca din Întîmplare exact la fotografia mea și-i va spune colegului de bancă uite, bă, boule, ăsta-i tata! Îi mulțumesc lui Andrei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu Nissan, patru by-pass-uri și doi copii, mi-a răspuns că și el Își dorește. Cum ăsta-i genul de umor la care nu rîd, am terminat rața. A doua zi, cum tot mă aflam la TÎrgul de Carte, am răsfoit puțin istoria orașului și am văzut că, de la prima lui menționare În cronici, În 794 se numea Gu des Francs , cam o dată pe secol, din diferite motive bine Întemeiate, locuitorii burgului Îi pedepseau pe evrei. De pildă, În 1349: persecuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceste cuvinte cît și din cele ce se vor ivi mai jos Îi aparțin autoarei. Proaspăta doamnă, o femeie care nu și-a dorit din tot sufletul să ajungă doctoriță, scrie la persoana a treia din păcate singular, de parcă ar răsfoi Împreună „cu noi, intelectualii”, cum afirma dînsa Într-o ocazie de aleasă cultură, albumul de nuntă al „celei mai frumoase și mai plină de originalitate mireasă a anului”. De aici Înainte ghilimelele devin superflue, urmează o cascadă de citate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
peliculă germană, cu exemplificări animate prin desene aproape sugestive. Am aflat astfel că „bărbatul are pieptul plat, iar femeia, două proeminențe”. Apoi, constatarea: „Actul sexual este ceva plăcut”. Păcat de ora tîrzie. Cine vrea Însă un limbaj interzis copiilor poate răsfoi oricînd Săptămîna, unde prof. Protopopescu zice că „domnul Soros Împarte banii pe cale bucală”, iar redactorii emisiunii „Simpozion” sînt „niște țînci care se dădeau rezultați și ejaculați din creioane sfinte (...) Încercînd să instituie un fel de măciucă Eminescu”. N-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu Înainte de „a fura și alimentele de la cabană”. Articolul acesta ar trebui Încheiat cu o frază perfectă din Sexpress: „Deși mi-am bărbierit păsărica, e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem În luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mult femeia la ciclu. Sobrietatea și perfecțiunea operei sale se datorează acestui fapt, precum și aceluia că e evlavios doar În fața cît mai multor p. Se uită la sutele lui de cărți și-și dă seama că după ce le-a răsfoit odată (n-are răbdare să le citească În Întregime), nu mai poate pune mîna pe ele. Exact ca cu p. Asocierea cărților cu păsăricile conferă detașarea lucidă și echilibrul unei grandioase viziuni poetice. De aceea și iubește baletul, pentru că lebedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar o cameră de filmat am luat destul de târziu, o cameră cu casete mici pe care nici măcar nu știu dacă voi avea posibilitatea - tehnică - să le mai recuperez vreodată, stau undeva într-o pungă. Acolo (în pungă!) e Dănduș dormind, răsfoind cărticele, desenând flori până la cer și soare până-n pământ, și cântând la pian la concurs (imaginea tremură în ultimul hal, ca mâna mea care ține aparatul) și la serbările de la Madame și de la Misses, și întinsă pe iarbă, printre nu-mă-uita
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
pe care și le-a dorit - păpuși de câțiva centimetri, „imcredibile“, vorba ei (când le-a văzut pe o tarabă). Nu și-a dorit păpuși mari. Acum îi poartă numele, toate trei. Seamănă cu ea pe când avea părul scurt. Tot răsfoiește cartea cu familia cea dezordonată. Am ascultat-o în câteva rânduri povestind și altora cu concluzie cu tot : „Important e că se iubesc”. Dicteu automat. Scoate tot felul de chestii „imcredibile“. A doua zi de Crăciun, în drum spre fam
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
chestia cu „Marele V“. „Unul din mulții lui informatori“ - asta suna de parcă avea o grămadă de trepăduși, toți cu buzunarele umflate cu banii lui - doar se știa că Jack Vincennes finanțează cruciada antidrog din salariul propriu. Jack tăie articolul și răsfoi restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele acolo nu Înseamnă o știre, iar bătăușii nu avuseseră timp să ajungă la vreun avocat fără scrupule. Jack Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de developat. Iadul pe Pămînt. Atherton Își mărturisește crimele. Este judecat, condamnat și spînzurat la San Quentin. Preston Exley păstrează copiile fotografiilor celor decedați. Le arată fiilor lui polițiști, pentru ca ei să cunoască brutalitatea infracțiunilor care necesită dreptate absolută. Ed răsfoi paginile. Ajunse la necrologul mamei sale, apoi la moartea lui Thomas. În afară de triumfurile tatălui său, singurele ocazii În care familia Exley ajungea În ziare erau cele pricinuite de vreun deces. El ajunsese În Examiner: un articol despre fiii oamenilor celebri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19 Ed răsfoia raportul lui Jack Vincennes. Thad Greeen se uita la el În timp ce telefonul suna, mai-mai să sară din furcă. Solid și concis - Jack Tomberon știa cum se scrie un raport rapid. Trei negrotei la arest: Raymond „Sugar Ray“ Coates, Leroy Fontaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pubian lipit și un vagin confecționat dintr-un furtun de grădină. Jack găsi baia și făcu pipi. O oglindă Îi aruncă Înapoi mutra proprie, Îmbătrînită și stranie. Se puse pe treabă: atașă dispozitivul de ascultare al telefonului și Începu să răsfoiască revistele pornografice mai vechi. Marfă ieftină, probabil produsă În Mexic: coafuri hispanice pe niște drogate slăbănoage. Brusc Îl cuprinse o amețeală și simți că se Învîrte pămîntul cu el, ca după o doză zdravănă de stupefiante. Drogurile de pe rafturi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
libertate. Vincennes a mers apoi la o Întrunire politică dată În onoarea procurorului districtual Ellis Loew, cumnatul lui. Probabil beat, l-a agresat verbal pe Loew și i-a zvîrlit În față băutura, fiind văzut clar de toți invitații. Ed răsfoi dosarul de Personal al lui Vincennes. Data limită a pensionării sale ar fi fost mai 1958. Adio Jack Tomberon! Mai aveai puțin. Grămezi de dosare de-ale lui de la Narcotice: complete, detaliate, ajungînd chiar să fie umflate. Citi printre rînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de scaunul de tortură. Dot Rothstein arunca priviri galeșe Într-o revistă Playboy. Bud se uită la ea cum se delectează privind pozele cu gagici: o polițistă lesbiană, cu apucături masculine, Într-un costum de parașutism de la Hughes Aircraft. Dudley răsfoi un cazier judiciar. — Lamar Hinton, treizeci și unu de ani. O condamnare pentru atac cu mînă armată. Fost angajat al unei companii de telefonie, bănuit că ar fi instalat linii telefonice ilegale pentru agenția de pariuri a lui Jack Whalen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să o citești. Știu că Îl cunoști pe acel Exley despre care e vorba, iar articolul e În ton cu cele apărute În presă În ultima vreme. Pe masă: revista Whisper - „Toată mizeria pe care o poate suporta hîrtia.“ Jack răsfoi ziarul, zîmbind, și ochii Îi căzură pe un articol legat de Nite Owl. Citit pe sărite: cruciada unui detectiv particular, cineva care s-a dat drept Duke Cathcart, speculații legate de materialele obscene. Ed Exley perpelit pe tăciuni Încinși. Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu o citație. Așa că plimbă ursul și poate luăm masa Împreună cîndva, să zicem pe la Paștele cailor. Bud smulse firul telefonului din perete. Penzler deschise sertarul de sus. — Fără brutalități, Neanderthal! Fața asta m-ajută să cîștig bani frumoși. Bud răsfoi dosarele și ajunse la „Cooley, Donnell Clyde“, pe care Îl aruncă pe masă. O fotografie căzu pe sugativă: Spade, cu patru inele pe cele zece degete. Foi roz, foi albe, apoi foi albastre - contractele de concerte În ordine cronologică. Penzler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost un gangster, dar la ora actuală e doar o ființă omenească jalnică. Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te salte de aici. Goldman Își scoase un muc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
citea din jurnalul ăla de ani de zile. Bud Îl Înhăță și se pregăti să-l rupă de la cotor - un truc pe care Îl făcea cu cartea de telefoane. Mirosul Îl opri. Dacă nu se uita Înăuntru, era un laș. Răsfoi pînă la ultima pagină. Scrisul de mînă al lui Lynn, cerneală neagră, groasă, stiloul aurit cumpărat de el pentru ea. 26 martie 1958 Alte detalii despre E.E. Tocmai a plecat și pot spune că suferea după toate cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
puțin, înghițea cu greutate și aproape orice îi făcea rău. Nu-și mai pierdea vremea în bucătărie. Începu să-și neglijeze apartamentul. O menajeră continua să vină o dată pe săptămână sau mai rar, îi spăla rufele și făcea curățenie. Doar răsfoia revistele pe care i le aducea Andrei Vlădescu. Își deschidea ușa-fereastră a dormitorului către balconul care înconjura apartamentul pe două laturi, ca o terasă, se așeza cu destulă greutate într-un șezlong foarte vechi, decolorat, dar încă rezistent și rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scriu vreodată vreo carte, gândul ăsta îmi e indiferent, pe mine mă mișcă toate vrafurile astea de hârtii numai din motive sentimentale - ele sunt viața trecută a mamei mele; atât. Sau, dacă aș fi fost un străin, le-aș fi răsfoit sau citit pe toate eventual din curiozitate, să aflu ce gândea sau ce se gândea și ce se petrecea într-o vreme pe care eu n-am trăit-o sau ceva de genul ăsta.“ „Dar nu mă pot împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dumitrescu și-a dat seama că Vlad îl închidea invariabil înainte de a-l aduce lângă el - și îi povestea și asta lui Andrei Vlădescu. A continuat să îndepărteze ziarele zile la rând, o singură dată a desfăcut o revistă, a răsfoit-o pagină cu pagină până la jumătate, încet și aparent gânditor, fără să citească sau așa se părea, cel mult se uita la titluri, și pe urmă a împins-o și pe aceea mai departe, să facă loc lângă el telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]