5,132 matches
-
Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care i-am adus poporului o asemenea împlinire, sunt omul potrivit să fiu episcop al Japoniei. „Doamne, oare faptele mele sunt demne de dispreț? M-am folosit de minciunile și șiretlicurile astea doar pentru ca într-o zi în Japonia să răsune cântecele de slavă închinate Ție și să înflorească floarea credinței. Pământul Japoniei este atât de uscat încât am fost nevoit să folosesc un asemenea vicleșug pentru ca să poată încolți în el sămânța credinței Tale. Cineva trebuia să-și murdărească mâinile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veșnică? Iar ei jurau cu glas tare: Cred. La auzul acestor jurăminte, mulțimea ce umplea biserica îl lăuda pe Domnul mulțumind pentru dragostea cu care îi binecuvântase pe acești străini. Unii îngenuncheară, alții începură să plângă. În clipa aceea, clopotul răsună din nou cu putere. Ca ajutor al starețului, m-am simțit și eu în adâncul sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după drumul prin deșert, căzură într-un somn adânc. După o vreme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se de pereții de piatră. Din amvonul împodobit cu ghirlande, episcopul Lerma binecuvântă mulțimea și grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care au venit de peste mări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot ce făcusem era în zadar, că tot ce-mi dorisem era lipsit de însemnătate, că tot ce crezusem era de fapt pentru propria mea mulțumire. Toate acestea îmi săreau în ochi. În momentul acela râsul se auzi iarăși. Împrejur răsuna un hohot și mai zguduitor decât înainte. Nu mă mai puteam mișca. Iscodeam cu privirea cerul pe care pluteau nori cenușii. Iar acolo am deslușit ceva ce nu mai văzusem până atunci: propria mea prăbușire. M-am întrebat dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzise brusc cine știe dincotro, cu câteva zile în urmă, după ce trecuse pe lângă cei câțiva lachei ce stăteau de vorbă așezați pe butoaie, pe povârnișul ud de ploaie. Hohotul acela străpunse în văzduhul străbătut de nori cenușii. Acum îl auzea răsunându-i în urechi. „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se încetă dintr-o dată. Velasco stătea în prag chircit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi. Cântaseră melodia aceasta îmbătați de bucuria întoarcerii acasă. A întoarcerii în vale. Însă acum totul se schimbase din temelii. Japonia oprise propovăduirea credinței creștine. Iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o tipsie albă. Câmpurile sălbatice pe care nu creșteau decât agave și cactuși. Satele în bătaia vântului. Toate aceste priveliști îi treceau una câte una prin minte în tot atâtea străfulgerări. Pentru ce? pentru ce? pentru ce? Aceste cuvinte îi răsunau în urechi asemenea raportului egal și cadențat al unei tobe. Nishi Kyūsuke suspina. Remușcarea și amărăciunea îl copleșeau, zguduindu-i trupul întreg. — Speranțele, întrebă îngândurat Tanaka, s-au risipit de tot, de tot? Velasco nu răspunse. Străinul se lupta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu japonezii semănam cu un popor rătăcitor pribegind în căutarea unui colț liniștit de rai. Sau cu niște călători căutând lumina vreunei case într-o noapte neagră și ploioasă. După ce am plecat din Madrid în fiecare seară mi-au răsunat în minte cuvintele Domnului: „Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.” După ce Adunarea Episcopilor și-a anunțat hotărârea, oamenii s-au schimbat de-a dreptul și au început să ne trateze cu răceală. N-am mai primit nici o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură loc prin mulțime și dispărură pe rând înăuntrul bazilicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț, apoi se răspândi în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare la care nici nu visau. Pentru niște samurai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
folosim în loc de biserică decât un singur japonez rugându-se, mă simt nespus de umilit. „Toate sunt din vina Ta. De nu ne-ai fi lovit atât de greu, acum această corabie ar fi fost plină de bucurie și ar fi răsunat de imnurile de slavă pe care japonezii Ți le-ar fi închinat, dar Tu n-ai voit toate astea, ci ai ales să-Ți întorci fața de la Japonia.” Un singur japonez vine pe furiș la slujbă. Ca să nu bage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era liniștită. Din când în când se auzea zăpada grea alunecând de pe acoperișul de paie. După ce zgomotul ei înăbușit se stingea, liniștea se adâncea și mai tare. „Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii.” În urechi îi răsuna încă limpede glasul de adineauri al seniorului Ishida. „Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine!” Iar la sfârșit slujbașul spusese ca și data trecută: „Însărcinarea aceasta este dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
depărtarea, Satele noi se rotesc sub azur, Macii surâd, visătoare-i cicoarea, Brazi desenează-al pădurii contur”... După ce Angela a terminat de spus poezia, în sală au izbucnit, iarăși, aplauzele. Și, deși doar patru mânuțe mici aplaudau, „sala” de spectacole răsuna de însuflețirea care i-a cuprins pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri, În dangăt de clopot răsună suspinuri. Se-așteaptă din ceruri un strop de lumină Să curgă pe suflet, din raza-ți divină.. Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura, Să-mi comanzi universul gândirii și gura, Tu stăpân peste mine să fii absolut Eu
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]