2,812 matches
-
calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită de marginea mesei. Vezi, Mihai, începe să rîdă doamna Cristina, mi-am dat seama că, de fapt, ținta răzbunării tale nu eram eu. Oameni sîntem, Mihai; avem și noi momentele noastre de rătăcire. Poate că azi ai fost nedreptățit... Dar, oare, tu poți crede că violența, schimbarea caracterului tău, e modul cel mai indicat de-a răspunde?! Ascultă-mă ce-ți spun: dovedește-ți altfel, cinstit, bărbătește, partea ta de adevăr... Lașitatea, orgoliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar fi trebuit s-o sictirești dacă... dacă albul acelei nopți de Ajun ar fi fost într-adevăr un alb curat, nu șiroaie de zăpadă topită... Hm!... surîde scurt și trist Tamara, prostia vieții mele, făcută într-o clipă de rătăcire... Ai să regreți pentru tot ce mi-ai spus acum! îmi șoptește, aruncîndu-mi o privire plină de ură, apoi pleacă. În urma ei, ușa metalică se închide încet. Apăs pe butonul etajului opt, unde cobor în grabă, mă uit la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uneori Alecu, și vorbeam din fundul bărcilor respective, cu impresia unei intimități ce mi lipsește acum iar. Cum stau cu fața în sus, cu tot clopotul albastru peste mine, pân dind uneori soarele să iasă din nori, am impresia de rătăciri pe ape; vuetul mării îmi întregește impresia. Astă seară a fost aproape frig, lumea era zgribulită; sus în odaie, agreabil și adăpostit. Ce-am făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de insurgenți - bărbați, femei și copii - au preferat sinuciderea umilinței Înfrângerii și a captivității. Prin această sinucidere colectivă, Masada a devenit, pentru evrei și nu numai, simbolul curajului și al demnității umane. Pentru poporul evreu au urmat două milenii de rătăcire În exil ; două milenii În care Masada a rămas o simplă amintire istorică, un sindrom irepetabil (poate cu câteva excepții ; <endnote id="vezi nota 442"/>) ; două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(96, p. 341)"/>. În aceste condiții, evreul este prezentat rătăcind - orb și surd - prin lumea largă. Este o mitologie diferită de cea a „evreului rătăcitor” și paralelă cu ea (vezi capitolul „Legenda jidovului rătăcitor”). Este vorba de o rătăcire simbolică, sufletească. O veche zicală populară germană surprinde această metaforă : Verloren, wie’ne Juden- Seele („Rătăcit, ca un suflet de evreu”) <endnote id="(177, nr. 1680 ; cf. 3, p. 62)"/>. Fără discuție, din această perspectivă, singura lui salvare rămâne convertirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rătăcească În Întuneric), el trebuie să nu mai fie evreu. Din acest cerc vicios se poate ieși Într-un singur fel : prin botez. Această forma mentis a generat un anume limbaj metaforic, În care iudaismul este asociat cecității, Întunericului și rătăcirii, iar creștinismul clarviziunii, luminii și căii drepte. Dihotomia lumină/Întuneric - idee centrală, preluată din religiile dualiste iraniene și perpetuată de gnosticism - este foarte prezentă În chiar discursul lui Isus : „Eu sunt lumina lumii ; cel care mă urmează nu va umbla
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 77)"/>. Clișeul mental a devenit repede un clișeu literar, regăsindu-se chiar și În actele oficiale (laice sau bisericești) emise În secolele XVII-XIX. În 1653, de exemplu, la Alba Iulia, Dieta Transilvaniei - Întărind măsurile Împotriva „iudaizanților” - numește iudaismul o „rătăcire oarbă” <endnote id=" (43, p. 216)"/>. În 1646, la Târgoviște, domnul Munteniei, Matei Basarab, emite un act de Împroprietărire pe numele lui Tănase, care a fost „de lege ovreiască” și pe care vodă Însuși l-a convertit la ortodoxism : „m-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care are țară și locuiește Într-Însa” (Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, cca 1795) ; Inspirându-se din Josephus Flavius, poetul ardelean Ioan Barac (1776-1848) compune În versuri populare românești o amplă poemă În nouă cânturi despre a doua distrugere a Templului și rătăcirea evreilor În exil ( Risipirea cea depre urmă a Ierusalimului, Începutul secolului al XIX-lea) <endnote id="(130, p. 73)"/> ; Europa Îi consideră pe români „cu mult mai rău decât pe jidovi, care Își au pe Moisi al lor” (George Bariț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de pe harta Europei, marele poet Adam Mickiewicz Îi identifica pe polonezi cu evreii, spunând că sunt două „popoare Înfrățite”, ambele fiind asuprite și lipsite de țară, dar având misiuni mesianice supranaționale <endnote id="(621, p. 21)"/>. După nouă ani de rătăcire În exil, În 1857, revoluțioarul pașoptist C.A. Rosetti scria „israeliților români” o scrisoare plină de empatie : „Israeliții știu ce este exilul [...]. Seminția aceasta va avea totdeauna În mine un frate adevărat [...]. Ca și voi și eu am ziua de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întru turbare Și fără milă l-am depărtat. Zicându-i „Fugi de la lăcașu-mi, fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel Îi vorbii, Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu e vreo apă, nu e pustie, Nu e vreun munte ce n-am trecut, Vecinic mă aflu-n călătorie, Și tot pământul am străbătut. Prin elemente trec cu iuțeală, Ziua și noaptea nevătămat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o zi inaugurală (1 ianuarie 1960), exilatul Mircea Eliade identifica pe „fiecare exilat” din lume cu „un Ulise În drum spre Itaca [...], spre Centru”. „Dar pentru a Înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să le conceapă ca pe o lungă serie de Încercări inițiatice...” <endnote id="(829, p. 350)"/>. Peste 30 de ani, intrând În polemică postumă cu mentorul său Eliade, Ioan Petru Culianu - un alt autoexilat din România - credea că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pare să repete - chiar fără să-l cunoască - un vechi proverb german : Jud’ und Tatar ist einerlei Waar’ („Evreul și tătarul sunt același lucru”) <endnote id="(3, p. 71)"/>. Folclorista Elena Niculiță-Voronca este convinsă că teoria lui Șăineanu este o „rătăcire”, preluată „după autorii ce se orientează numai din cărți”, dar propune În locul ei o altă soluție livrescă, mult mai confuză și mai artificială : „jidanii despre care Își amintește poporul sunt Titanii - adică Cronos și frații săi, zeii fenicieni - tot evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei. Blestemul Din cauza „infracțiunii de deicid”, portretului „evreului imaginar” i s-au adăugat alte două vicii stereotipe : mirosul urât pe care - din cauza blestemului proferat de Sfânta Maria - l-ar răspândi corpul său (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”) și veșnica rătăcire prin lume, la care - conform tradiției populare - l-ar fi osândit prin blestem Isus Cristos Însuși (vezi capitolul „Legenda jidovului rătăcitor”). Adevărata ispășire a păcatului de deicid se produce pe lumea cealaltă, unde „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
6158 relativ la reserviștii care nu sau prezentat când au fost chemați pentru conducerea convoiului de 100 căruțe la București și vă invit (subl.ns.) ca să’mi dați urgent rezultatul, nemaidând locu la o nouă repetare”. Foarte posibilă putea fi și rătăcirea cine știe pe unde a răspunsului dat prefecturii care evidenția concret motivele negăsirii celor absenți deoarece, În rezoluția sa pe document, șeful poliției scrisese: „Urgent. Se va răspunde Domnului Preffect că am făcut cunoscut Încă din 25 iulie de situația
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-și spună părerile despre misteriosul justițiar ; majoritatea îl aprobă din toți rărunchii, excepția notabilă fiind o ascultătoare care observă că aceeași isterie vindicativă a băgat America și în războiul din Irak. Toate astea înseamnă că tragedia suferită de Erica și rătăcirile ei ulterioare, în căutare de răufăcători pe care să se răzbune, vor să oglindească tragedia lui 11 septembrie și patologia posttraumatică a Americii. Ceea ce bineînțeles că nu rezolvă nici o problemă ; dimpotrivă, problemele se adîncesc și se ramifică. Să revenim la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în care idiotul aparent lipsit de repere se dovedea a fi singurul personaj capabil să-și păstreze reperele în agitata Americă a anilor 60-70 ; adevăratul fulg dus de vînt era prietena lui din copilărie, care, după două decenii de rătăciri ideologico sexuale, ajungea într-un tîrziu să-i împărtășească valorile. Filmul chiar avea prostul gust de a ne vinde valorile lui Gump (printre care ascultarea ordinelor și fuga de probleme) drept adevăratele valori ; într-un fel de culminare coșmarescă a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i tot ce știu sigur. Dilema Veche, ianuarie 2008 Monstruleți Sweeney Todd Bărbierul diabolic din Fleet Street (SUA, 2007), de Tim Burton Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din Londra victoriană, victimă a unei odioase nedreptăți, care, după ani de rătăciri, se întoarce acasă, hotărît să se răzbune nu numai pe judecătorul care din gelozie l-a despărțit de soția și fetița lui, ci pe întregul oraș. în acest scop își redeschide vechiul salon și se asociază cu plăcintăreasa de la parter
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
În loc de prefață : pe marginea unui anumit mod de a privi În îndelungata mea lectură atât a operei lui Caragiale, cât și a ceea ce s-a scris despre ea, cu întoarceri, redescoperiri, rătăciri și amnezii, mi s-a părut că descopăr, pe urmele altora, existența în opera lui Caragiale a unui principiu de exorbitare. Faptul era indicat de o expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
existenței sale, dintre om și Divinitate. Micul funcționar decretează moartea lui Dumnezeu, - într-o formă politeistă sau mono- teistă nu mai are importanță -, alături de un alt filozof indubitabil mai consistent. Lefter descoperă centrul mistic „soarele” și realizează latura inițiatică a rătăcirii, o formă de cecitate care conduce însă la iluminare. Pentru că figurile unui politeism minor, autorități, comisar, căpitan de poliție, șef etc. s-au dizolvat, unicul zeu, Norocul, con- duce către uzufructul beatificat al capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de pasageri (ca și cum singularul ar fi fost prea fragil ca să suporte greutatea dragostei ei), ci cu franchețea politicoasă a unui bărbat vorbind Altuia pe care nu-l cunoaște suficient de bine pentru a-l tutui. Revoluționar Înfocat, vocifera vehement la adresa rătăcirilor țării noastre și vorbea despre umanitate și libertate, despre răul pe care-l produc războaiele și despre trista (dar interesanta, credeam eu) necesitate de a Înlătura tiranii, iar uneori ne arăta pe atunci populara carte pacifistă Doloi Orujie! (o traducere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
împărății? Oare dorul de libertate, scuturarea oricărui jug, fie de la Răsărit, Miazăzi sau Apus, a meritat prețul de sânge pe care l-a plătit Moldova? Drama, conflictul sunt lăuntrice, devastatoare, considerându-se vinovat de dezastrul Moldovei. Are un moment de rătăcire, când nu vede altă ieșire din tragica dilemă decât o moarte demnă de un adevărat voievod, cu sabia în mână, în luptă, singur, și singur chiar, potrivnic unei întregi oștiri: îl obsedează moartea împăratului Constantin Paleologu, căzut eroic cu spada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai Mari Români". Merită măcar un gând, o aducere-aminte. În cunoașterea, în cinstirea lor, în dorința de a le fi asemenea, stă rolul educativ deci "actualitatea". Și cât e de necesară această purificare în această epocă de sărăcie spirituală, de rătăcire a omului față de sine, de înstrăinare față de propriul popor, de negare a valorilor lui trecute și actuale (câte mai supraviețuiesc). Romanul "Patimile după Ștefan" se vrea o mărturie, un răscolitor poem de înălțare, de demnitate națională a istoriei noastre, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e și el om ca toți oamenii. Și, omul e supus greșelii, numai Dumnezeu e fără de păcat. Dragostele lui vinovate nu sunt decât clipe de uitare, beție de-o clipă într-o viață infernală. De ce faci dintr-o clipă de rătăcire trecătoare... de ce faci un cap de țară, ca și cum ar fi săvârșit cine știe ce crimă? Maria, oarecum domolită: Sigur! "Corb la corb, nu-și scoate ochii!" Parcă nu te știu ce pui de lele-mi ești și domnia-ta, unchiule? Ușă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în prăpastia de întuneric, că le-a trebuit decenii și decenii să iasă, pe brânci, la lumină. Atâta suferință, atâta zăpăcenie, pentru că nu s-a găsit nimeni să-i lichideze ca pe câinii turbați și, o dată cu ei, să curme și rătăcirile minții lor bolnave. Am auzit că venețienii i-au pus gând rău și au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a fost pentru mine "proba focului". M-am descoperit pe mine însumi: "Cine-i cu adevărat Ștefan Vodă?" În zilele aistea de rătăciri, m-am scufundat în mine niciodată nu avusesem timp pentru asemenea adâncime. Acu' știu... Am crezut că sunt, că pot mai mult decât eram, decât puteam... Am mers prea departe... Am vrut totul pentru Moldova... Totul!... Și... și n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]