2,643 matches
-
niciodată să-l duceți la groapă oricît de mult l-ați ticăloși pentru că rădăcina străbună încă nu s-a uscat! Mulți nerozi m-au întrebat cu obrăznicie: ,,cui folosește această descoperire”? Trebuie să le răspund și acestor găști de neisprăviți rătăciți care trăiesc numai pentru haleală, mîrleală(împerecherea oilor) și maimuțăreală.Descoperirea în sine îmi folosește mie pentru că am fost învățat de părinți să nu mă las îmbrobodit de nimeni dacă vreau să fiu propriul stăpîn. Este realizarea unei pasiuni de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
giulgiu și îngropată chiar de cum s-a decretat"21. Pentru această situație, profesorul blamează pornirile iredentiste ale corpului didactic care încurajează învățarea mecanică a unor fraze în limba română pentru a asigura elevilor promovarea la examen, tinerii rămânând în continuare "rătăciți ai românismului". Zece ani mai târziu de la aceste constatări, și Onisifor Ghibu contrazicea pretențiile autorităților române care lăudau progresele românismului. Aflându-se în 1937, în comisia de examinare a bacalaureatului din Basarabia, Ghibu remarca: "în orașele Basarabiei nu se vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în presa anilor '30 s-a țesut o adevărată polemică în jurul chestiunii intelectualismului. Fără a medita prea mult asupra semnificației noțiunii de "intelectual", unele voci blamau intelectualismul ca "obsesie" apuseană care atrage inexplicabil poporul român, acest statut fiind "cel mai rătăcit ideal [...] greșala mare, de nemaiîngăduit, a românilor contemporani"82. Asaltul tineretului asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea șomajului intelectual în anii '30 și pendularea cărturarilor între lumea ideilor și scena politică au impus o serie de clarificări. Adept al intelectualului dedicat exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu puternicul director general al FMI părăsind localul comisariatului din Harlem, răvășit, cu privirea rătăcită, neras și cu cătușe la mîini a produs un șoc în rîndul francezilor, indiferent de simpatiile lor politice. De partea cealaltă, americanii au fost scandalizați de tăcerea jurnaliștilor francezi în privința acuzațiilor formulate împotriva lui DSK și, prin extensie, de această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia de mînă și ne plimbă de-a lungul scurtei vieți a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în titulatura Asociației noastre un artificiu, o capcană, o surpriză, un echivoc, ci expresia sinceră a unui principiu etern de ordine și justiție, căci nu există putere decât în principii; ele singure sunt flacăra inteligențelor, punctul de raliere al convingerilor rătăcite. În timpurile din urmă, o tresărire universală a parcurs, ca un fior de spaimă, întreaga Franță. Doar la auzul cuvântului comunism, toate existențele s-au alarmat. Văzând cum apar în ziua mare și aproape oficial sistemele cele mai ciudate; văzând
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
disparate, într-un cântec amestecat și himeric: Și parcă mă cheamă, Nimic nu înțelege... De crengi atârnând, Și aș vrea ca să mor Avesalomi gemând Ca Romulus Rege, Cu plete-ncîlcite... Uitat, legendar... De spaimă mă prind Cuprins de-o furtună Priviri rătăcite, Pierdut să dispar, Și mintea, de zgomot, Prin codrii Bacăului... BARBU NEMȚEANU, D. IACOBESCU, M. SĂULESCU, LUCA I. CARAGIALE Barbu Nemțeanu (1887-1919) transporta pluviosul Bruges la Galați, înlocuind canalul cu Dunărea, dar păstrând aerul de încetineală a tuturor mișcărilor și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ordin, care la Paris predase „Sentințele” în calitate de lector. A venit în Anglia pe vremea fratelui William de Nottingham și a celebrat un capitul provincial la Oxford, readucând la unitate pe acei frați ce voiau să iasă în evidență susținând idei rătăcite. Apoi a lăudat în toate provinciile ascultarea și fervoarea fraților englezi. La Paris i-a reconciliat personal pe frați cu maeștrii [seculari], explicând în universitate simplitatea profesiunii Ordinului, după ce a revocat plângerea fraților împotriva maeștrilor. El a decis ca fiecare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o imagine exterioară mai bună. 5. Menținerea curățeniei se aplică tuturor aspectelor afacerii dumneavoastră, nu doar pereților și covoarelor. Ordinea și curățenia de pe birourile de lucru sporesc productivitatea, deoarece se elimină astfel timpul pierdut cu căutarea rapoartelor și a dosarelor rătăcite. Capcana nr. 51tc " Capcana nr. 51" Atunci când nu cultivi mândria de a muncitc " Atunci când nu cultivi mândria de a munci" „ Atunci când unui om i se cere să măture străzile, ar trebui să o facă la fel cum a pictat Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
poemelor și o funcție pedagogică. Strofele finale din O noapte pe ruinele TÎrgoviștei reiau cadrul de la Început sub o altă lumină: „Ss! Clopotul s-aude! E ceasul după urmă? Îngerul pocăinții cu ast d-aramă glas Cheamă la rugăciune pe rătăcita turmă. Natura se deșteaptă, visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau viața În pustii, A mormintelor tăcere ce domnea În mănăstire, Loc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făr’de murmură Supus singurătății.” Acest loc este schitul cu tăcerea mormintelor și șoapta rîului apropiat. Aici petrece poetul acele, „dulci (...) ceasuri de extaz și gîndire”, aici ideile sînt „drepte și Înalte”, la sunetul clopotului „credința se deșteaptă În omul rătăcit”. Dumnezeu Însuși, marele simbol al justiției, este de față („Dumnezeu ce de față pe cruce se arată”) și, copleșit de atîtea semne, omul, Într-un moment de revelație, se caută pe sine: „În minutele-acelea cînd sufletul gîndește, CÎnd omul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale retoricii, stă soarele, „cette fleur des splendeurs infinies” (Hugo, Les contemplations: Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poem (Într-un rădi, de dimineață), din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru dragostea mea numai În pustiu s-au săvîrșit. Iar de-oi trăi cu durerea prin pustiiuri rătăcit, Să pomenești cîteodată pre omul ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire n-oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu.” SÎnt, În acest testament sentimental, două clauze („de-oi muri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și va pleca în satul natal, în căutarea copilăriei pierdute și a căminului părintesc, semn că nostalgia cu pricina nu are decât resorturi pur biologice, și deloc spirituale. De aceea, omul superior trebuie să-și reprime
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Est, Tănase Sârbu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) 1 Marc Auge, Jean-Paul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Înscriu sub unghiul acesta poeziile: Iura de Solo Juster și Primul tanc de Virgil Iancu. Poezia lui Solo Juster, publicată În Viața românească (nr. 8 din august 1950), redă Întâlnirea În august 1944, a țăranului Gavril cu patru ostași sovietici rătăciți, sub comanda lui Iura. (Ă). Iura Însă căzuse În luptă și este Înmormântat pe câmpul de bătaie din preajma satului «Sub un arțar, acum e-un gard, Un stâlp de piatră, cu o stea. Aici e Iura-nmormântat, Și moșu-n fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pînă la originea lor, chiar și atunci cînd păreau că nu se luptă decît cu abuzurile revoltătoare sau ridicole și lovind acești arbori funești la rădăcinile lor cînd păreau a se mărgini la a tăia din tulpina lor cîteva ramuri rătăcite [...]; dar, neîncetînd niciodată să reclame independența rațiunii, libertatea de a scrie, ca pe dreptul, ca pe salvarea speciei umane; ridicîndu-se cu o neobosită energie împotriva tuturor crimelor fanatismului și ale tiraniei; urmărind în religie, în administrație, în moravuri, în legi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmă, apoi am înaintat cu repeziciune, căutînd din ochi o altă ieșire. După multe alte asemenea manevre periculoase, am răzbit la un liman care fusese pînă mai adineaori unul din cercurile periferice, dar care acum era străbătut de niște balene rătăcite, ce se îndreptau nebunește spre centru. Această ieșire salvatoare a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare! Cine ești tu, băiete? Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip! Pip! O sută de funți de țărînă drept recompensă pentru Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și se îngrijeau în mod egoist de trebuințele lor. Aceștia nu ascultau de cei mai bătrâni, nu acceptau să-și supună voința îndrumărilor acestora și nici să-și însușească prin stăruință spiritul dreptei judecăți. Aceștia, prin modul lor de viață rătăcit, prin neascultare și urmarea voilor proprii, sunt condamnați a nu ajunge niciodată la desăvârșire (cap. 8). Piamun se referă, de asemeni, la virtuțile pe care trebuie să le lucreze și să le urmeze monahii pentru a ajunge la desăvârșire. Dintre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fără Biroul Politic, fără Comitetul Central. Conducerea colectivă era astfel substituită prin conducere unipersonală". Modelată după raportul citit de Hrușciov la Congresul XX al PCUS, cuvântarea lui Dej insista asupra abrogării de către Stalin a practicilor leniniste ce vizau reintegrarea comuniștilor "rătăciți", prin "convingere" și "educare", în sânul partidului în favoarea unor metode represive, de natură să slăbească, nu să consolideze rolul conducător și puterea partidului ca forță motrică a revoluției mondiale. Erau admonestate apoi "ruperea lui Stalin de viață", încetarea deplasărilor acestuia
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]