KorAP: Find »[drukola/base=raționalitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...118 >

2,941 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

-i preciza natura și specificul. La fel ca și Meyerson, Lucian Blaga se bazează pe ideea iraționalității existenței și, în mod asemănător, gândește un raport al rațiunii cu iraționalul care să nu ducă la iraționalism. Și la el apare ideea raționalității ca strategie de investigare a iraționalului. Însă, pentru filosoful român, această idee este mult mai radicală, ducând lucrurile într-o altă direcție. Raționalizarea nu este un progres de la irațional la rațional, ci o ordonare a iraționalilor. Pentru Blaga, iraționalul este

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
român, Basarab Nicolescu, care va avansa, după cum am văzut, teza existenței mai multor niveluri de realitate. Astfel, ceea ce apare drept antinomic și irațional pe un nivel de realitate, în speță cel al intelectului obișnuit, își poate găsi justificarea și deplina raționalitate pe un altul, unde guvernează o altă logică decât cea binară sau disjunctivă. Lucian Blaga nu voia să meargă atât de departe. Pentru el, planul de realitate în care se află soluția antinomiilor este doar sugerat, fiind păstrat ca un

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ajungă la o nouă ontologie și nici să schițeze o eventuală logică a antinomiilor transfigurate. La o evaluare de ordin secund a tematizării blagiene, mai nuanțată și mai profundă, putem sesiza deschideri cu consecințe reformatoare: a) depășirea ideii clasice de raționalitate în direcția uneia deschise, mai suple, mai nuanțate, mai complexe, care integrează contradictoriul, care permite asocierea de conținuturi raționale opuse 720; b) depășirea logicii aristotelice în sensul uneia mai tolerante față de contradictoriu (desigur, Blaga nu intră în zona cercetărilor logice

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
acestora. 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis Știința secolului al XX-lea debutează sub semnul unor transformări majore, care vor duce la punerea în discuție a conceptului clasic de științificitate și la regândirea ideii de raționalitate. Unul dintre filosofii care vor urmări îndeaproape aceste transformări din cunoașterea științifică a primei părți a secolului, angajându-se de timpuriu în resemnificări filosofice novatoare, este Gaston Bachelard. În acest sens, el vorbea în 1934, exact în aceeași perioadă cu

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
810. De fapt, unde anumite contradicții sunt posibile. Obiectivul esențial al logicii paraconsistente este redefinirea ideii de contradicție, astfel încât să fie delimitate contradicțiile clasice sau C-contradicțiile de contradicțiile paraconsistente sau P-contradicțiile. Scopul final este de a arăta că raționalitatea nu este în mod obligatoriu definită prin consistență sau noncontradicție și că este foarte posibil ca logica clasică să nu fie cel mai bun model al raționalității umane, atâta vreme cât se pot identifica teorii netriviale care conțin anumite contradicții 811. De

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de contradicțiile paraconsistente sau P-contradicțiile. Scopul final este de a arăta că raționalitatea nu este în mod obligatoriu definită prin consistență sau noncontradicție și că este foarte posibil ca logica clasică să nu fie cel mai bun model al raționalității umane, atâta vreme cât se pot identifica teorii netriviale care conțin anumite contradicții 811. De fapt, logica paraconsistentă nu respinge în totalitate ideea de consistență, ci doar sensul ei prim, acela de non-contradicție, preferând un alt sens al acesteia, care este exprimat

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
sens al acesteia, care este exprimat prin proprietatea "non-trivialității"812. Aceasta înseamnă că logica paraconsistentă păstrează un aspect rațional, în speță non-trivialitatea sistemului, dar cu prețul respingerii principiului ex falso sequitur quodlibet, considerat unul dintre principiile cele mai intuitive ale raționalității logice 813. În legătură cu aceste chestiuni, voi aduce în atenție unele dintre gândurile inițiatorului logicii paraconsistente. Astfel, în capitolul al 3-lea al lucrării sale Logici clasice și neclasice, Newton da Costa arată că în contextele raționale au apărut mereu contradicții

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Într-un alt studiu 820, ei desfășoară un larg câmp de aplicații ale logicii paraconsistente, de la teologie până la teoriile logicii înseși, mai exact teorii ale unor noțiuni logice mai largi, precum inferența, erorile, modalitățile, opiniile, probabilitatea și inducția, vaguitatea și raționalitatea. Concluzia lor, cuprinsă în studiul citat anterior, este că ceea ce blochează adoptarea premiselor logicii paraconsistente este credința oarecum irațională în consistență, pe care nu ezită să o numească "ideologia consistenței"821. Lucian Blaga nu a propus o logică. El era

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
eventual după o altă logică, consonează cu ideea teoreticienilor paraconsistenței. Metoda lui Blaga preconizează o nouă formă de cunoaștere, adaptată situațiilor ce transcend gândirea obișnuită. Contradicțiile sunt astfel de situații, încât minus-cunoașterea ar putea fi interpretată ca intrare într-o raționalitate de tip paraconsistent. Însă, acestea sunt doar "asemănări de familie", ca să folosesc un termen deja consacrat, fiind destul de greu să apropiem mai mult decât atât cele două idei. 5.3.4. Raționalitatea transversală Metoda pe care Lucian Blaga a dezvoltat

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
ar putea fi interpretată ca intrare într-o raționalitate de tip paraconsistent. Însă, acestea sunt doar "asemănări de familie", ca să folosesc un termen deja consacrat, fiind destul de greu să apropiem mai mult decât atât cele două idei. 5.3.4. Raționalitatea transversală Metoda pe care Lucian Blaga a dezvoltat-o în prima jumătate a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
să apropiem mai mult decât atât cele două idei. 5.3.4. Raționalitatea transversală Metoda pe care Lucian Blaga a dezvoltat-o în prima jumătate a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu teoria sa despre raționalitatea transversală. În cartea Resursele raționalității, Schrag reia ideea kantiană a unei critici a rațiunii, refăcând, într-un alt context, demersul dual al acestuia: de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
care Lucian Blaga a dezvoltat-o în prima jumătate a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu teoria sa despre raționalitatea transversală. În cartea Resursele raționalității, Schrag reia ideea kantiană a unei critici a rațiunii, refăcând, într-un alt context, demersul dual al acestuia: de respingere a rațiunii, față de metafizica dogmatică, respectiv de apărare a rațiunii, față de acuzele scepticismului 823. Miza

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-o în prima jumătate a secolului al XX-lea este remarcată la sfârșitul acestui secol, în dezbaterile cu privire la resursele raționalității. Calvin O. Schrag, profesor american de filosofie, o ia în considerație în legătură cu teoria sa despre raționalitatea transversală. În cartea Resursele raționalității, Schrag reia ideea kantiană a unei critici a rațiunii, refăcând, într-un alt context, demersul dual al acestuia: de respingere a rațiunii, față de metafizica dogmatică, respectiv de apărare a rațiunii, față de acuzele scepticismului 823. Miza criticii sale este depășirea celor

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-lea, asistăm la lupta dintre titanii modernității și opozanții lor postmoderniști. Pledoaria modernității pentru unitatea cunoașterii, fundamentată pe logica identității, este confruntată cu o filosofie a diferenței care impune pluralitatea și incomensurabilitatea în locul identității și al universalității"824. Ideea de "raționalitate transversală" este o propunere prin care filosoful american crede că se poate trece dincolo de antinomiile ce marchează această confruntare: identitate și diferență, universalitate și particularitate, comensurabilitate și incomensurabilitate. "Situată între modernitate și postmodernitate, trecând printre Scylla universalismului hegemonic și anistoric

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
alături de acele filosofii din ultima parte a secolului al XX-lea care urmăresc "cea de a treia cale", trecerea dincolo de extreme 827. Cu prilejul participării la simpozionul prilejuit de centenarul Lucian Blaga 828, Schrag descoperă similarități între noțiunea sa de "raționalitate transversală" și conceptul blagian al "antinomiei tranfigurate". Cu această ocazie, el reia problema situației filosofiei la sfârșitul secolului al XX-lea, zugrăvind tabloul complex al înfruntării dintre tradiția modernității și forțele contrare ale postmodernității. Concluzia sa este că cerințele timpului

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
În felul acesta, putem asuma rațional inseparabilitatea unor noțiuni contradictorii pentru a concepe un fenomen complex, așa cum a făcut Niels Bohr cu noțiunile de particulă și undă. Un capitol important în discuția asupra acestei paradigme a complexității este dedicat problemei raționalității și logicii. Aici vom întâlni mult mai limpede ceea ce face obiectul acestei cercetări: antinomicul. Gândirea occidentală, în special gândirea științifică, a funcționat după o idee foarte puternică de raționalitate, dată de supunerea față de principiile, axiomele și operațiile logice clasice. Conform

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
important în discuția asupra acestei paradigme a complexității este dedicat problemei raționalității și logicii. Aici vom întâlni mult mai limpede ceea ce face obiectul acestei cercetări: antinomicul. Gândirea occidentală, în special gândirea științifică, a funcționat după o idee foarte puternică de raționalitate, dată de supunerea față de principiile, axiomele și operațiile logice clasice. Conform acestei idei, teoriile raționale sunt sisteme care întrunesc două condiții: 1) sunt coerente, ceea ce înseamnă că în interiorul lor diferitele elemente sunt strâns legate între ele după procedeele logice ale

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Deși prezența contradicției în sfera rațiunii a fost semnalată și chiar tematizată de către unii filosofi de-a lungul timpului (Heraclit, Nicolas de Cusa, Pascal, Kant, Hegel), la începutul secolului al XX-lea aceasta ajunge să se strecoare în chiar sanctuarul raționalității, cunoașterea științifică, mai mult, în chiar inima științei, fizica. Lucrul acesta se petrece o dată cu descoperirea faptului că particula elementară este o realitate duală și oscilantă, comportându-se când ca o undă, când ca un corpuscul: "Când Niels Bohr accepta cuplarea

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
duală și oscilantă, comportându-se când ca o undă, când ca un corpuscul: "Când Niels Bohr accepta cuplarea noțiunilor contrare de undă și corpuscul, declarându-le complementare, el efectua primul pas al unei formidabile revoluții epistemice: acceptarea unei contradicții de către raționalitatea științifică"868. Morin insistă asupra acestui fapt, anume că această contradicție nu este rezultatul unei erori de raționare, ci apare printr-un demers rațional-empiric cu caracter științific, adică irupe în plină raționalitate științifică. Concluzia sa cu privire la această apariție este una

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
unei formidabile revoluții epistemice: acceptarea unei contradicții de către raționalitatea științifică"868. Morin insistă asupra acestui fapt, anume că această contradicție nu este rezultatul unei erori de raționare, ci apare printr-un demers rațional-empiric cu caracter științific, adică irupe în plină raționalitate științifică. Concluzia sa cu privire la această apariție este una care vine în totală contradicție cu specificul gândirii clasice, anunțând paradigma complexității: "Ceea ce impune contradicția este o exigență rațională mai puternică decât cea care cere eliminarea ei"869. Într-o altă lucrare

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
un nivel mai amplu, angajând un joc complementar de inducții și deducții pornind de la observații și date colectate", care ajunge la o concluzie ce nu mai este certă, ci plauzibilă 872. O altă breșă în suveranitatea logicii și în mitul raționalității totale a științei o realiza Gödel, care, prin teorema sa de indecidabilitate, formulată în 1931, "demonstra că orice sistem formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă în acel sistem"873. Așadar, logica nu poate găsi în ea însăși un fundament absolut cert. Aceste breșe în raționalitatea cunoașteri, în logicitatea ei, duc la două lecții, în opinia gânditorului francez 874. Prima este "limitarea cunoașterii", în sensul că nu există certitudine logică decât poate la nivelurile joase ale demonstrației și nici chiar acolo. A doua este "deschiderea, dincolo

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
logic complemetare și antagoniste între termeni sau enunțuri). Complexitatea reală a logicii semnifică faptul că orice logică ce exclude ambiguitatea, alungă incertitudinea, expulzează contradicția este insuficientă și că ne trebuie o logică suplă sau slabă în sânul unei concepții metafizice (raționalitate deschisă) și supra-logice (paradigmă a complexității)"878. În direcția unei astfel de logici, gânditorul francez sesizează că s-au făcut mai multe încercări. Sunt amintite logica intuiționistă, logicile polivalente, logicile modale, logicile paraconsistente, care fac din logica clasică doar un

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
și transgresarea lor. În acest sens, Morin afirmă, contrar tradiției epistemologice, că logica trebuie să fie subordonată gândirii. Gândirea trebuie să transgreseze, în mișcarea ei, logica clasică, respectându-i însă exigențele în fiecare din segmentele ei. În aceste condiții, imaginea raționalității se modifică. Nu putem să fondăm rațiunea doar pe această logică. Edgar Morin crede că slăbirea logicii clasice este un motiv serios în acest sens. Dar aceasta nu trebuie să ne conducă la ideea căderii raționalității. Mai degrabă trebuie să

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
În aceste condiții, imaginea raționalității se modifică. Nu putem să fondăm rațiunea doar pe această logică. Edgar Morin crede că slăbirea logicii clasice este un motiv serios în acest sens. Dar aceasta nu trebuie să ne conducă la ideea căderii raționalității. Mai degrabă trebuie să legăm ideea de raționalitate de cercetarea unui meta-punct de vedere, din care vom vedea că raționalitatea "necesită nu o logică rigidă (tare), ci o logică suplă (slabă)"882. Raționalitatea veritabilă nu poate însemna închidere. Ea își

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]